Trei vinete şi o dulceaţă devenită gem

Nu toate lucrurile pe care le încerc în bucătărie ies aşa cum îmi doresc. Uneori, rezultatul nu are nicio legătură cu ce am preconizat, dar nu înseamnă întotdeauna că e un eşec. Aşa am păţit şi acum: am aflat de la Anca despre o minunată dulceaţă de vinete, care mi-a trezit interesul şi pe care am încercat să o fac, după una din cele câteva reţete descoperite ulterior. A ieşit cu totul altceva în final şi nu adaptările mele la reţetă au fost de vină... E posibil ca şi vinetele să fi deturnat sensul acţiunii.

Cele trei vinete au fost spălate şi crestate în sferturi, pe lungime. Le-am pus apoi în apă clocotită, unde le-am ţinut 15 minute, ca să iasă amăreala din ele. Reţeta originală nu includea această etapă, dar am introdus-o în urma unor constatări făcute pe propria piele (a se citi limbă), în cazul altor reţete cu vinete.

Le-am lăsat la scurs, apoi le-am curăţat şi le-am tăiat cubuleţe, pregătindu-le astfel pentru fiert. Ar fi trebuit să le dau prin robot, conform reţetei, dar nu mi s-a părut că poate ieşi o pastă omogenă - aşa cum văzusem în reţetă - din nişte bucăţi atât de tari...

Am oscilat dacă să le amestec cu zahăr şi să le pun cu totul la fiert ori să prepar întâi siropul şi apoi să pun vinetele. Am ales varianta a doua, ţinându-mă astfel de reţetă, doar că în loc de apă am pus lichior (nu se putea să nu improvizez măcar puţin, mai ales ştiind din experienţă ce poate face lichiorul într-o dulceaţă).

Şi am lăsat la fiert. Destul de mult, aş zice. Am tot aşteptat ca ceea ce aveam în oală să capete aspect de dulceaţă, dar asta nu părea să se întâmple. Aşa că am revenit la etapa robotului de bucătărie, care a produs o pastă deloc omogenă însă, ci mai degrabă rugoasă.

Pasta respectivă a ajuns din nou pe foc, cu un adaos major de scorţişoară şi nuci (tot mică îmbunătăţire adusă reţetei de bază) şi cu unul minor de lichior. După 10 minute la foc viu, am oprit focul şi am vărsat în borcan, mai puţin două linguri, pentru obişnuita degustare la rece.

Titlul iniţial al acestei postări a fost "Cum am stricat eu trei vinete". Asta deşi gustul nu este rău, ci doar altceva decât îmi închipuiam. M-am răzgândit şi am schimbat titlul, după ce Anda - care testează, săraca!, cu încredere tot ce îmi trece mie prin cap şi prin bucătărie - şi-a încheiat degustarea cu o exclamaţie: "Bun! Gem de mere, nu??..."