Portocale şi oţet

Altceva aveam de gând să scriu astăzi, dar eu şi Blogger avem iar ciocniri, din motiv de nepotrivire de caracter. Cum cel care are puterea câştigă, nu am avut încotro şi m-am reorientat. Noroc că aveam ceva la puşculiţă, pentru zile negre.

Bun şi oţetul aromatizat cu portocale... Doar avem atâtea salate de făcut, vara abia începe şi ne trebuie orice stimulează simţurile şi răcoreşte. Lista de cunpărături conţine aşa: o cană de oţet, o portocală, o bucată de ghimbir cât o nucă, un praf de sare.

Nu e mare brânză să-l prepari: tai felii o portocală întreagă, bine spălată. Ghimbirul spălat şi tăiat bucăţi şi portocala feliată şi sarea merg împreuna într-o sticluţă. Încălzeşti oţetul  până la punctul de fierbere şi îl torni peste feliile de portocală şi bucata de ghimbir. Laşi totul să se odihnească vreo două zile, la răcoare, bine acoperit.

După o vreme, oţetul capătă o urmă de portocală în miros, iar în gust iuţime puţină de ghimbir. Îl strecori şi pregăteşti recipientele. Apoi ţuşti cu el în sticle (eu l-am pus în sticluţe miiiiici) şi e numai bun de folosit la salate.

Cea mai bună combinaţie mi s-a părut a fi cu salata mexicană. Dar a mers fărăg reţuri şi la salata noastră românească, de salată verde.

Am o maaare curiozitate, de când am văzut undeva nişte sticle de oţet aromatizat cu zmeură, la un preţ de-a dreptul indecent. Aştept să văd care e explicaţia pentru care trei linguri de oţet cu aromă de fructe de pădure costă cât abonamentul la un ziar pe mai bine de o lună.

P.S. Staţi pe aproape, că a început căpşuniada. Nici nu gândiţi - zic eu -  ce încerc să fac...