Sirop de muguri de brad

Îmi miroase casa a pădure, după siropul acesta. Pădure de conifere, mai exact. Am atacat o frumuseţe de brad pentru a pune în practică reţeta, dar nu l-am văduvit de cine ştie ce: nici nu se cunosc două crengi jumulite de muguri, la înălţimea lui de câţiva metri.

Am scotocit după o reţetă şi am găsit, într-o carte de inspiraţie americană, una care mi s-a părut mie interesantă. Zice aşa: un kilogram de muguri de brad nu mai mari de 3-4 centimetri lungime se spală bineeee şi se pun la fiert în 2 litri de apă, la foc mic, pentru circa o oră. Apoi se opreşte focul şi se lasă oala să stea cel puţin o zi, după care se strecoară, iar sucul se fierbe cu zahăr, proporţia fiind de 1,5 kilograme de zahăr la un litru de lichid. 

Treaba asta cu spălatul nu e aşa uşoară: mugurii sunt foarte fragezi şi se rup, iar între fire au purici, praf, coji de răşină. Când se consideră că impurităţile rămase au ajuns la o concentraţie acceptabilă, mugurilor li se taie capetele şi se spală iar.

După tot coafajul acesta, iese o grămadă păroasă şi verde, proaspătă şi bine mirositoare, care, pusă la fiert, în scurt timp îşi pierde verdele primăvăratic pentru un... maroniu, să zicem, de-a dreptul inhibitor.

Am pus mugurii fierţi la aşteptat o zi (dacă stau la răcoare, au nevoie de două zile), iar după 24 de ore i-am strecurat. A ieşit o zeamă a cărei culoare îţi tăia subit pofta de mâncare, dar am continuat procesul tehnologic, mergând pe mâna strămoşilor şi crezând orbeşte în proprietăţile mugurilor de brad.

Sucul l-am pus la fiert cu zahăr şi l-am lăsat pe foc până s-a limpezit, s-a îngroşat şi s-a închis la culoare. Dar nu îl fierbeţi prea tare că îşi pierde aroma de pădure de conifere şi veţi rămâne doar cu un foarte colorat sirop de apă cu zahăr şi urme de ulei de brad. A ieşit ceea ce puteţi vedea mai jos.

Se poate spune că este un sirop medicinal. Sigur, dacă îl bei simplu, cu linguriţa, atunci când ai roşu în gât. Sau e un sirop numai bun de combinat cu apă minerală. Eu aşa am făcut. Fiind încă în faza de testare (îl prepar acum pentru prima oară), îl am pe listă pentru a-l pune în ceai, cafea şi în prăjituri (pentru însiropare).

Mă gândeam că ar merge şi cu o tărie, dar asta e pentru un episod viitor. Atunci am să vă povestesc despre ceea ce ardeleni numesc lichior (de fapt un rachiu de îţi crapă dinţii) din muguri de brad.

Până atunci... sănătate şi să beţi sirop de muguri de rad numai cu apă minerală!