Zmeură şi mentă, într-o băutură alcoolizată

Gata cu umblatul hai-hui prin ţară şi lume, este vremea să ne întoarcem la lucrurile de zi cu zi şi la experimentele de bucătărie. Pentru "încălzire", am ochit nişte zmeură mică şi dulce. 

Anul trecut, am găsit cu greu zmeură. Anul acesta, în schimb, pot spune că am executat până acum, în diferite moduri, circa 5 kilograme de zmeură. Un gem si o dulceaţă pentru la iarnă, iar apoi o băutură dulce şi aromată, slab alcoolizată, din care am obţinut un număr de sticle care va rămâne necunoscut celor din jurul meu, pentru buna vieţuire a lor până în vremurile geroase în care zmeura va fi doar amintire de vară.

Aşadar, se iau două kilograme de zmeură, un kilogram de zahăr, alcool alimentar sau vodcă (dar merge şi îuica de casă) şi câteva tulpini de mentă ori o lingură de esenţă de mentă. 

Zmeura adunată înstr-o strecurătoare se spală scufundându-se în apă. Se lasă la scurs, după care se pune într-un borcan mare (ori damigeană), alternând în straturi cu zahărul. Astfel împachetată zmeura, se lasă într-un loc călduros şi se mai amesteca, din când în când. Eu am lăsat borcanul la soare o zi şi jumătate, suficient timp pentru ca zahărul să se topească şi să îmi umple jumătate de borcan cu suc roşu şi dulce.

 

După o zi şi jumătate, cum spuneam, era gata sucul meu. Am adăugat tăria (jumătate de litru de ţuică de casă), apoi o cană de apă (era cam tare ţuica, totuşi) şi o lingură de esenţă de mentă. 

Din acest moment, ar fi două variante: fie lăsaţi totul la rece (într-o pivniţă), fie strecuraţi şi strageţi în sticle, pe care le puneţi la rece. Eu pivniţă nu am (unul din regretele mele), aşa că am mers pe a doua variantă şi am pitit în frigider sticle şi sticluţe neidentificate, ca să fiu sigură că mai apucăm ceva "zmeurată" şi la iarnă.

Reţeta de faţă a fost o deviere de la reţeta clasică de vişinată, după care am constatat că se pot face nenumărate băuturi mai mult sau mai puţin alcoolizate din fructe. Am făcut afinată şi căpşunată, acum zmeurată, dar am auzit de la o colegă de birou că e extraordinară şi băutura pe care, după acelaşi principiu, ar trebui să o numesc "pepenată".  

Buuun, să vedem ce am constatat eu în timpul procesului tehnologic. Am constatat că zmeura lasă foarte mult suc (mai mult decât căpşunele chiar) şi foarte repede, mai ales dacă o laşi la soare. În al doilea rând, treaba asta cu menta alăturată zmeurei este extraordinară... Şi am mai constatat că, dacă, în paralel cu băutura asta, prepari altele două asemănătoare (cireşată şi vişinată) şi le mai şi guşti, trebuie să te duci urgent la culcare, cât mai poţi ajunge în pat pe două picioare, nu în patru labe...