Şi nucile se murează, nu-i aşa?

Reţeta asta este una cu bătaie lungă, în sensul că ai nevoie de ceva timp şi răbdare pentru a o prepara. Dureaza câteva săptămâni, poate chiar luni, la mine aşa a fost... Am cules nucile în vremea în care erau încă verzi, iar coaja nu se întărise şi, după ce au traversat diferite etape, le-am încercat, acum o săptămână - două.

Nucile murate erau o delicatesă, în secolul al XIX-lea, în Marea Britanie, fiind un preparat tradiţional britanic, deşi există dubii că britanicii ar fi fost primii care le-au pregătit. Am scotocit puţin şi am aflat că este foarte posibil să fie, de fapt, vorba despre o reţetă din Persia, arborele care produce nucile necesare acestei reţete numindu-se nuc persan - Juglans regia, cultivat în această zonă a lumii de mai bine de 8.000 de ani.

Chiar dacă britanii revendică reţeta, se pare că cea mai veche variantă de preparare provine totuşi din Iran. În momentul de faţă, circulă în jur de 60 de reţete de nuci murate, diferite în raport de zona din care provin: Asia, America de Nord (Canada, Mexic), Europa (Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda, Grecia, Ucraina) sau chiar Australia. 

Cel mai adesea, reţetele britanice includ un îndulcitor (zahăr, melasă ori miere) şi ghimbir, în timp ce reţetele din alte părţi ale lumii au usturoi. Dealtfel, este cunoscută preferinţa britanicilor pentru murăturile dulci...

Ce am încercat eu este o reţetă britanică, pentru care aveţi nevoie de nuci (culese înainte să se formeze coaja), oţet, zahăr, o bucăţică de ghimbir, condimente, câteva cuişoare şi un pic de scoţişoară. Exista nişte cantităţi de la care am plecat, dar care erau calculate pentru două kilograme de nuci, aşa că am calculat proporţiile şi am încheiat încercând să aproximez: 225 de grame de sare, un litru de oţet, 500 de grame de zahăr brun, o linguriţă de cuişoare, o bucăţică mică de ghimbir şi o linguriţă de piment. Am înlocuit ultimul condiment (pe care nu l-am avut) cu un pic de nucşoară.

Întâi de toate, înţepaţi nucile cu o scobitoare în câteva locuri şi puneţi-le, pentru o săptămână, în apă cu sare. Le schimbaţi saramura şi le mai lăsaţi încă o săptămână. După ce le scoateţi din apă, le lăsaţi să se usuce, într-un loc uscat şi bine aerisit. Asta pentru câteva zile. Veţi vedea că ţi-au schimbat culoarea şi au devenit negre.

După această operaţiune, pregătiţi oţetul, pe care îl puneţi la înfierbântat în cratiţă, cu toate condimentele şi aromele de mai sus. Adăugaţi nucile şi le lăsaţi totul să stea pe foc timp de 15 minute. Lăsaţi la răcit şi apoi puneţi nucile în borcan, acoperindu-le cu oţetul condimentat.    

Pot fi păstrate pentru mult timp, pentru luni întregi, poate chiar ani. Am citit că nucile preparate după anumite reţete au nevoie de patru ani pentru a ajunge la cel mai bun gust.

De obicei, aceste nuci se potrivesc cu preparatele din ouă, cu brânzeturile ori cărnuri la grătar. Este un condiment cu un gust foarte concentrat, nu o murătură. Aşa că nu vă aventuraţi la bucăţi mari, luaţi-o uşor, câte o bucăţică...