O delicatesă: gem de ceapă roșie

Se spune că această dulceață de ceapă roşie se prepară, la italieni, în mod tradiţional din ceapa roşie de Tropea, cultivată în regiunea Ricadi (centrul Peninsulei Italice). Îl fac şi francezii şi îl denumesc preparat tradiţional, dar eu - în mod total subiectiv - aleg Italia.

Acest soi de ceapă roşie se deosebeşte de altele prin faptul că este dulce, fiind bogată nu doar în zaharuri, ci şi în potasiu şi sodiu, vitamina C şi E, fier, iod, zinc şi magneziu. Aceste substanţe sunt de folos în combaterea artritei şi aterosclerozei, în prevenirea infarctului miocardic şi în tratarea afecţiunilor intestinale şi a calculilor renali. Și zice-e că ajută și la somn.

Se pare că dulceaţa deosebită este urmarea mediului excelent pe care această ceapă l-a găsit pe terenurile nisipoase din apropiere mării, în provincia italiană Calabria. Dealtfel, localnicii au transformat cultivarea cepei roşii de Tropea - care a devenit marcă protejată la nivel european - într-o industrie ale cărei tehnici sunt transmise din generaţie în generaţie.

Haideți să vedem cum se prepară însă dulceața de ceapă roșie. Lista de ingrediente conține așa: jumătate de kilogram de ceapă roșie, 150 de grame de zahăr brun, două linguri de ulei de măsline, jumătate de păhărel de vin alb, piper alb și negru și aromatice: coriandru, cimbru, rozmarin, oregano și levănțică.

Să vedem mai departe... Uleiul și ceapa tăiată se pun împreună într-o cratiță mare, până ceapa se înmoaie bine, împreună cu stafidele și coriandrul. Cum tai ceapa?? Eu am tăiat-o cubulețe mici, dar înțeleg că n-aș fi tocmai în tradiție așa. Am văzut-o de multe ori tăiată solzi / fideluță, mai ales în variantele franțuzești ale rețetei.

Până se înmoaie ceapa, aveți de așteptat. Abia atunci puneți zahărul, vinul, ierburile, sarea și piperul. Lăsați de fiarbă muuuult. Mai bine zis, până când ceapa este bine pătrunsă, iar compoziția se îngroașă. Și, credeți-mă, durează cam o oră, poate și mai bine, la foc potrivit spre mic.

În final, ceea ce obțineți este o dulceață picantă. Sau, dintr-o altă perspectivă, un sos dulceag.

 

Teoretic, e simplu. Practic, apar câteva probleme. Prima ar fi aceea că, dacă ceapa roșie pusă la călit cu ulei se usucă prea repede, în cazul în care focul este prea puternic, iar cratița nu este acoperită. A doua este că prima problema persistă și după ce adăugați vinul și ierburile aromate. Un aport de lichid peste ce este prevăzut în rețetă diluează consistența și gustul, iar ceea ce obțineți nu va mai fi o dulceață-sos, ci o tocăniță de ceapă roșie. Bună dealtfel, dar fără nicio legătură cu subiectul.

Și, în final, ultima problemă: nu gustați din ea până o terminați. Asta pentru că este atât de fină și delicată încât nu-ți vine să o lași până nu ai lichidat-o. Lăsați totuși ceva și pentru a mânca alături de o brânză bună ori o friptură de vânat. Este, totuși, o delicatesă pe car ar fi păcat să nu o tratați ca tare.