Cronică despre o reţetă bombă

Vine o vreme când borcanele ordonate frumos în cămară, de cu toamnă, sunt deschise. Curioşii care au dondănit pe lângă ele atâta vreme pot, în final, să se înfrupte şi să îşi dea cu părerea.

Azi - despre ardeii iuţi umpluţi cu hrean, despre care am povestit nu de mult. Şi nu ne întindem mult, că stau la rând nişte murături mititele.

 

 

Care este părerea? Că am făcut o treabă bună şi că nu a fost în zadar chinul meu de atâtea ore, în care numai nu mi-au fiert mâinile fără apă.

Sunt iuţi, aşa este. Daaaar, într-un mod diferit de ce ne aşteptam noi. Partea mai groasă şi umplută cu hrean are un gust amestecat: hreanul are aromă puternică şi care acoperă uşor alte mirosuri, dar nici ardeii iuţi nu se lasă. S-au bătut ei ce s-au bătut şi, până la urmă, a lăsat fiecare câte puţin de la el şi a ieşit ceva iute-iute, dar nu ucigaş.

Spre coadă, unde degetele mele nu au mai ajuns să ducă hreanul, se schimbă treaba. Cum s-au văzut ardeii snguri şi fără hrean care să le taie elanul, şi-au făcut de cap. Aşa că acolo este mult mai... arzătoare problema, să zicem.  

Noi am scos ardeii aceştia să însoţească o ciorbă rădăuţeană, care se bucură de un mare popularitate la noi în casă. De data asta însă, ciorba a trecut neobservată...