De Sfânta Maria Mare

Mănăstirea Humorului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului
(sursa: www.piriumorii.ro)

Sfânta Maria Mare. Sau Adormirea  Maicii Domnului. Este în fiecare an, 15 august, sărbătorită de ortodocși, dar și de catolici: este ziua în care Maica Domnului - prea sfântă să cunoască moartea - s-a mutat la Fiul său din ceruri. Milioane de români o cinstesc și se cinstesc de nume, de sănătate, de hramul bisericii, de ce-o fi să fie. Sărbătoare mare, cu tradiții multe, păstrate încă pe acolo unde civilizația a intrat doar în vârful picioarelor.
În satul din capătul Moldovei unde am crescut, doar Crăciunul și Paștele erau sărbători mai mari. Văruiau oamenii casele, spălau storurile și preșurile, vopseau gardurile și primeneau animalele ca niciodată în an. Era hramul bisericii, iar satul se aduna dimineața la slujbă și seara la bal. Din ziua următoare, luau viața de unde a rămas, iar până în primăvară o numărau în ”zile trecute de la hram”. Cum dădea iarba și începeau să răsădească în grădină, viața curgea în ”zile până la hram”, în care aveau de prășit, de cosit, de primenit iar casa și de postit.
”A trecut Sântămărie / Te-ai c... în pălărie” auzeam, pe-atunci, în sat la bunici și mă întrebam ce-or vrea să zică. Bătrânii mi-au spus că nu-i rușine în vorba asta, ci doar semn de toamnă. Ziua dă înapoi câte un pic, florile se lasă pe tânjală, iar copacii încep să-și lase din frunze.
Așa-i, cum spun bătrânii. Cine are un petic de grădină se gândește de-acum la răsaduri de toamnă și la iernat. Cine-i gospodar face planuri de murături și dulcețuri, de zacuscă și tocănițe la borcan. Nu-i mult și se umplu iar curțile de miros de vinete și ardei copți...
Dară sărbătoarea-i mai întâi și mai bine de două milioane de români pe care-i cheamă Maria, Marinela, Mariana, Marin, Marian știu asta bine.
Să le urăm dară La mulți ani!
Și să fiți iubiți, dragilor!