Voiam să postez o rețetă cu prune, să mai iau un pic pauză de roșii. Dar m-a luat gura pe dinainte și, provocată fiind, am pomenit despre o ”delicioșenie” făcută la final de săptămână, din roooșiiii... Cum promisiunea e promisiune, n-am încotro și dau în fapt ce am comis, la ceas de seară: roșii coapte cu sirop de arțar și marinate apoi cu busuioc și capere.
Pentru asta, vă trebuie roșii (am avut cam 10-12 bucăți din soiul Roma, adică din cele lunguiețe), 4-5 linguri de sirop de arțar și tot atâtea de ulei de măsline pentru copt si ceva mai mult ulei (o cană) pentru marinat, busuioc verde și 4-5 căței de usturoi, piper și sare.
Spălăm bine roșiile, le tăiem în felii groase de 2-3 centimetri (nu mai subțiri, că se rup) și le punem în tava în care am întins o folie de aluminiu ori o hârtie de copt unsă cu ulei. Le puteți înghesui, căci se micșorează cât se coc. Și aprindeți și focul la cuptor între timp, la 120 de grade.
Siropul, uleiul, sarea, piperul, usturoiul zdrobit și câteva frunze de busuioc verde mărunțit se amestecă bine, apoi se ung cu ele roșiile înșirate în tavă.
În cuptor stau două ore cel puțin, până se usucă și devin mult mai mici. Focul nu trebuie să fie puternic pentru că feliile se ard ușor. Am mai lăsat ușa la cuptor întredeschisă, din când în când, pentru că sucul adunat în tavă transformase totul într-un fel de ciorbă. Spre final, nu am mai închis-o deloc.
Le-am scos din tavă când erau aproape reci, pentru că altfel s-ar fi rupt și am pregătit un ulei de măsline, în care am strecurat 5-6 capere, 3-4 frunze de busuioc verde și câteva feliuțe de usturoi. Hm, aș fi pus mai multe, dar nu prea mai aveam roșii...
Din ce am avut în tavă, jumătate am mâncat în timp ce pregăteam uleiul pentru marinat. Am mai triat jumătate din jumătatea rămasă când pregăteam ședința foto. A mai rămas câte ceva și pentru altă dată...
Am vrut inițial să pun roșiile într-un borcan fandosit. N-avea rost. La cât de puține au rămas, era mai mare deranjul. Și pot să jur că n-are nicio importanță ambalajul, când te încântă gustul așa.
Ceva asemănător am mai făcut, acum câtva timp. Dar, ca în bancurile de la Radio Erevan, nu erau felii, ci jumătăți, nu erau coapte, ci uscate și nu aveau sirop și capere, ci numai usturoi și busuioc. :)
Acel "ceva asemanator" m-a facut sa cresc si mai mult ( daca se putea!!!!) in ochii sotului. El e dovada vie a expresiei "dragostea trece prin stomac".
RăspundețiȘtergereGabi, raspund la provocare, o sa caut sirop de artar zilele astea.
In alta ordine de idei, tare ma tenteaza si cu hrean. Mai ales dupa ce m-ai dat pe spate cu reteta de ardei iuti umpluti cu hrean. Doamne, ce bunaciuneeeeeeeeeeee!
La reteta aceea cu hrean ar fi trebuit sa atase instructiuni de protecia muncii...
ȘtergereGabi, am testat rosiile uscate marinate in ulei de masline cu hrean si bobite de mustar. Mie una imi plac, Tare de tot! E o combinatie care surprinde : dulce picant... nu prea stiu cum s-o exprim. Au stat 3 saptamani sa isi schimbe ADN-ul, s-au luptat din greu din cate am vazut, hreanul s-a domolit mult, are gust de hrean dar nu mai e iute, ci mai degraba putin cremos, de la uleiul de masline. Cred ca merge cu o friptura de vita combinatia asta :)
ȘtergereCu hrean??.. Uau! Pun pe lista TO DO. :) Multumesc, Oana. :)
ȘtergereCu placere Gabi :)
Ștergereuitele ce frumoase sunt : http://ebunatati.blogspot.ro/2013/09/rosii-uscate-marinate-in-ulei-de.html
Gata,e momentul sa trec la testat retetele tale.Si asta cred ca e o nebunie!
RăspundețiȘtergerepansy, succes! Astept reactiile. :)
Ștergere