Am promis, acum câteva zile, o rețetă de prune murate. Au trecut aproape două săptămâni de când le-am preparat și am așteptat să ajungă murătura la maturitate - sau măcar pe aproape - ca să pot face observații pertinente despre finalitatea rețetei. Nu-i frumos și nici nu ești credibil dacă vorbești în necunoștință de cauză, nu?
Bun, să trecem la treabă! Pe lista de ingrediente avem, evident, prune (nu știu cum se numește soiul, sunt lunguiețe și se desprind ușor de pe sâmbure), un litru de apă, 8-10 linguri de oțet, mărar uscat, cuișoare, ienibahar, semințe de muștar, o floare de mărar uscat și sare grunjoasă (o lingură mare la litrul de apă). Mie aceste cantități mi-au ajuns pentru vreo trei borcane de circa 300 de mililitri, iar prune cred că am avut puțin peste un kilogram.
Am spălat prunele, le-am rupt în două și le-am îngrămădit în borcan, cu ienibahar și cuișoare între ele. Aș fi vrut să pun și miezul de la sâmburi, dar, până să ajung la faza asta a preparării, l-am mâncat. :)) După care mi s-a lipit de mână niște usturoi și am pus doi căței (pe care i-am mâncat apoi fără legătură cu prunele). Și o floare de mărar uscat deasupra.
Am pus sarea în apă foarte caldă și am amestecat până s-a dizolvat. Atunci am turnat totul în borcane și le-am lăsat la temperatura camerei (bucătăriei, mai bine zis), cu farfurioare sub fund și cu capacele puse doar de formă. Câteva zile mai târziu, adică după aproape o săptămână, saramura se colorase și o lăsase mai moale cu fermentarea. Atunci am pus capacul și am mutat la rece prunele aproape murate.
Vreți să știți cum sunt? Închipuiți-vă un fel de gogoșar mai mic, mai cărnos și mai dulce. V-ați prins?
Cred că marele secret în reușita acestei murături stă în cât sunt de coapte prunele. Dacă sunt prea crude, iese ceva cam acrișor. Dacă sunt prea coapte, gustul final poate fi greoi, mai ales pentru cei cărora nu le plac în mod deosebit combinațiile de acru cu dulce. Cele abia date în pârg și care se rup ușor, dar fără să se scurgă sucul ies demențial.
Ce inspirată am fost să amestec fructe coapte atât de diferit!
Am gasit la Gorjului in piata niste prune grozave, carnoase, grase si extreme de savuroase. Un borcan doua, murate, le-ar transforma intr-o experienta tare interesanta :)
RăspundețiȘtergereMai greu o sa fie sa gesesc unele mai putin coapte, dar ma inteleg eu cu nenea de la taraba.
In alta ordine de idei, la magiunul de prune cu nuci folosesc nuci verzi ( adica abia coapte) sau nuci uscate, de anul trecut?
Oana, cred ca am cumparat de la aceeasi taraba prunele. Si sa stii ca nu glumesc, de acolo cumpar si eu...
ȘtergereLa magiun, merg mai bine nucile uscate, dar le poti inlocui si cu migdale ori miez de sambure de caisa.
Am facut prima transa din 5 kg de prune. Cu scortisoara si anason. Vreau sa fac si varianta din copilarie, cea fara zahar si cu nuca :) Merge de minune cu paine proaspata si unt, alaturi de o cana de lapte cald. Ah...amintiri dulci...
ȘtergereDaa... Si uite asa lasam si noi copiilor amintiri la fel de frumoase ca si ale noastre...
ȘtergereSunt grozave,de cativa ani fac prune murate,intai am pus in salata Pickles,apoi doar cu ardei capia /gogosar,iar anul trecut am pus si cateva borcane asa cum ai pus si tu.
RăspundețiȘtergereCe este fain,ca toata muratura este numai a mea,sotului nu ii place.
Sa pui printre ele si ceva ghimbir si ardei iute,iar usturoiul si ceapa nu trebuie sa lipseasca,toate isi amesteca aromele si ies o nebunie.
Succes in tot ceea ce faci!
Nu mananc ardei, dar ghimbirul imi place. De tinut minte. Multumesc, Mihaela. :) Succes si tie. :)
Ștergere