Alte ciupercuţe marinate

Îmi plac tare mult ciupercile marinate, mai ales gălbiorii şi ghebele mici. E puţin probabil să găsesc ghebe în august, dar am găsit, într-un supermarket, nişte ciuperci foarte mici, numai bune de încercat cu ele o nouă reţetă. Nu e nevoie de prea multe: ciuperci, sare şi apă pentru opărit, zeamă de lămâie, oţet, ulei şi condimente. Este o reţetă în care gustul acru poate fi accentuat ori diminuat după cum doreşte fiecare.

Aşadar, am curăţat ciupercuţele şi le-am spălat. Fiind prea mici să le cojesc de pieliţe, m-am rezumat la a le scurta picioarele şi a le spăla foarte bine. Le-am stropit apoi cu un pic de zeamă de lămâie, ca să rămână albe.

Le-am pus la opărit în apă clocotită cu sare şi le-am lăsat 4-5 minute, apoi le-am pus la scurs.

Pentru că erau stropite cu zeamă de lămâie, ciupercile au rămas albe şi frumoase. Am pus ciupercuţele în borcane îngrămădindu-le cât mai bine, ca să rămână cât mai puţine spaţii între ele. Fiind moi după opărit, a fost destul de uşor să le înghesui fără să le stric, lăsând un spaţiu de două-trei degete până la marginea fiecărui borcan.

Am pus la fiert oţetul cu apă (o parte de oţet la o parte şi jumătate de apă), un pic de sare (proporţia de bază este 30 de grame de sare - adică o lingură cu vârf - la un litru de lichid) şi condimentele: dafin, boabe de piper de mai multe feluri şi de muştar, coriandru, ienibahar şi seminţe de mărar. După ce a fiert două minute în clocote, am dat oţetul la o parte şi l-am pus la răcit.

Am turnat oţetul în borcane, peste ciupercuţe, ţinând borcanele înclinate, ca să pătrundă lichidul în toate spaţiile goale. Am aşteptat să se stabilizeze nivelul lichidului, pentru a completa la nevoie. Oţetul trebuie să acopere aproape în totalitate ciupercile.

Am turnat deasupra ulei de măsline şi am închis ermetic borcanul. Uleiul trebuie să acopere complet ciupercile şi mai aibă încă un centimetru deasupra lor.

Când borcanele s-au răcit, se pun la rece.

Pot fi făcute mai acre, prin modificarea proporţiei, la o parte de oţet la o parte de apă sau mai puţin acre, punând de două ori mai multă apă decât oţet (variantă pe care o recomand celor cărora nu le plac murăturile în oţet, căci ar fi păcat să rateze aşa marinată). Eu le prefer nici prea-prea, nici foarte-foarte...

Au trecut două-trei zile de când am făcut ciupercile astea, dar sunt deja extraordinare. Cred că va fi reţeta mea preferată de ciuperci, după cea pe care am folosit-o când am pus gălbiorii la marinat.