Gălbiori la borcan, marinaţi

M-am ales cu o pungă mare de gălbiori din care nu ştiam ce să fac. Cam mulţi pentru o tocăniţă, mai ales că mai aveam prin frigider ceva gătit. Şi, dacă tot am prins gustul marinatelor, după ce am încercat cu măsline, parcă ar merge şi nişte ciuperci.

M-am apucat gospodăreşte de spălat ciupercile, operaţiune foarte migăloasă şi care trebuie făcută cu simţul răspunderii. Am lăsat ciupercile la scurs peste noapte, iar a doua zi le-am pregătit. Am înnăbuşit ciupercile cu un pic de ulei de măsline şi un praf de sare, apoi am împrăștiat peste ele un praf de piper, câteva linguri de oțet și câteva boabe de piper. Ar merge și câteva frunze de dafin, doar că mie nu îmi plac.

Dacă vreți să conservați bureții pentru perioadă îndelungată, după ce îi puneți în borcane, trebuie sterilizați. Eu i-am făcut pentru consum imediat, așa că m-am mulțumit să îi pun fierbinți în borcane și să întorc recipientele cu fundul în sus pentru 15 minute.

Au nevoie de câteva zile pentru a-și schimba gustul. Eu i-am atacat mai devreme și pot spune că sunt foooaaarte buni...

Later edit: La cerere, revin cu câteva precizări care au lipsit la început. Legat de cantități, am folosit circa 1,5 kilograme de gălbiori, pe care i-am înnăbușit în două linguri de ulei de măsline (am constatat ulterior că și uleiul de porumb merge foarte bine, mai ales că e la fel de galben ca și ciupercile astea). Cantitățile pe care le enumăr sunt însă orientative, în sensul că pot fi făcuți mai acri ori mai sărați, cu ceapă sau usturoi, după gustul fiecăruia, întrucât acestea nu influențează esențial procesul de conservare.

Eu am folosit o tigaie antiaderentă, astfel că nu mi-a fost necesar decât puțin ulei, ca să ”joace” gălbiorii mai ușor când trebuie amestecați. (Nu îi amestecați cu lingura, ci prin rotirea cratiței, altfel se zdrobesc!) Dacă folosiți o cratiță obișnuită, trebuie pus mai mult ulei. Gălbiorii nu trebuie să se prăjească, ci doar să nu se prindă de fund. Dacă țineți cratița acoperită, veți observa că ei lasă propriul suc, iar acesta, dacă nu este combinat cu prea mult ulei, este suficient pentru a-i înmuia fără să ducă la prăjire.

La această cantitate de gălbiori am pus cam o treime de pahar de oțet din vin alb de 9 grade (5-6 linguri). Oțetul se adaugă puțin câte puțin, pentru că se absoarbe treptat și își pierde din acreală: stropiți cu oțet și așteptați 10-15 minute, apoi repetați operațiunea până la ajunge la gustul dorit. Gălbiorii nu trebuie să fie prea acri, ci să fie ca o salată, pentru că vor fi consumați exact în starea în care îi scoateți din borcan, nefiind necesară spălarea lor. Oțetul le dă numai gust, îi marinează, nu are rol în prevenirea dezvoltării bacteriilor, acest lucru fiind făcut prin sterilizare.

Mai puteți adăuga ceapă tăiată solzișori sau usturoi zdrobit. La această cantitate de ciuperci, ar fi mers două cepe și 4-5 căței de usturoi. Ceapa poate fi înnăbușită cu ciupercile odată, în timp ce usturoiul este bine să fie pus la final, întrucât își pierde din aromă atunci când este gătit.