joi, 28 februarie 2013

O marmeladă cu alcoolemie: clementine și whisky

Rețeta este este una dragă mie. Pentru că necesită citrice (minole sau clementine, cum li se mai spune), dar și pentru că am așteptat cu nerăbdare să văd rezultatul: unul din ingrediente a făcut să împart prepararea în două etape. Iar în pauza dintre ele am stat cu gândul la cratița lăsată pe aragaz.
Să vedem însă despre ce este vorba: o marmeladă făcută din clementine și whisky, minunată prin modul simplu în care se îmbină cele două arome.

luni, 25 februarie 2013

Gulii murate cu ardei

În weekend, am făcut ordine în ceea ce mie îmi ține loc de cămară, adică în locul în care am adunat, din toamna încoace, borcane, borcănele și borcănașe, sticle și sticluțe cu murături, gemuri și alte chestii acre ori dulci mirositoare. Prima concluzie a fost că trebuie neapărat să fac ceva cu atâtea borcane cu dulceață (hm, un concurs poate??). În al doilea rând, îmi este clar că oareșce rețete preparate în zile scurte, reci și cu lumină puțină au ratat ședințele foto și, implicit, și prezentarea pe blog. Ca să le nu văduvesc de faimă, le dau și lor ceva timp de antenă. Ori, mai bine zis, de fibră optică...

sâmbătă, 16 februarie 2013

O perspectivă artistică asupra mâncării

”Lumânarea de porumb”
Despre Carl Warner nu auzisem niciodată până de curând. Un articol citit pe Gustos.ro mi l-a adus în atenție și astfel am ajuns pe pagina lui. 

Pe scurt, a pornit ca fotograf și advertiser, dar a devenit primul artist cunoscut pentru modul în care construiește ”foodscapes” - peisaje din legume, fructe ori alte ingrediente menite, în fapt, să aducă bucurie papilelor gustative, nu ochiului. 

luni, 11 februarie 2013

Gem colosal de mandarine


M-am îndrăgostit de gemul ăsta. Daaa... Până de curând, credeam că nu ai cum scoate o dulceață ca lumea sau un gem din citrice punând fructul pe de-a întregul. Dar am descoperit rețete noi pentru gemurile din citrice și mi-am schimbat total părerea. 
Din mandarine nu făcusem niciodată nimic, nici măcar un suc, deși am o mare considerație pentru ele. Sunt o rudă a portocalelor nu tot atât de populară. Pe nedrept mai puțin populară, dacă te gândești că au mai puține fițe decât portocalele (oare toate portocalele pe care le-ați mâncat au fost dulci?) și sunt muult mai ușor de curățat. Vă gândiți că au prea multă coajă? Că sunt ca un buldog grăsan din care nu știi ce rămâne dacă dai la o parte fălcile și pielea?? Ee, tocmai asta le face atât de minunate în gem, să știți.

duminică, 10 februarie 2013

Broccoli și ridiche, în saramură. Adică murătură

Sunt oameni cărora nu le place broccoli în mod deosebit, dar noi nu ne numărăm printre ei. Prima oară când și noi am mâncat broccoli - preparat după o rețetă găsită într-o carte de bucate - nu am fost deloc impresionați. Am renunțat la rețetele altora și am improvizat, iar acum nu-i săptămână în care să nu avem broccoli pe masă. Iar cel mai mare mâncăcios de broccoli al familiei este copilul, ceea ce mă bucură.


Nu aveam cum să nu fac și murat. Pentru că seamănă cu conopida, am folosit o rețetă asemănătoare, care presupune o saramură din apă, sare și puțin oțet. Și nu am pus doar condimente, ci și o ridiche-două, mici și roze. 

vineri, 8 februarie 2013

Sos ”răzbunător”, cu roşii multe și oregano

De câtva timp încerc să scriu despre un sos picat din roșii și oregano. M-am mobilizat totuși, în ideea că ar trebui să însoțesc textul de imagini, pe care le pot face doar atâta vreme cât mai am sos în frigider. Iar asta nu va mai dura prea mult.


luni, 4 februarie 2013

Cu drag, despre o ”săpunieră” și un Moș


Moș Crăciun a încurcat lunile și m-a vizitat, în weekend. Nu a venit cu mâna goală, ci cu un aparat foto. Am fost așa de mirată că îl văd pe Moș încât nici nu mi-am dat seama, de la început, ce are în sac pentru mine. Și avea în sac așa ceva:

De mult plângeam eu după un Nikon, deși ”săpuniera” Panasonic Lumix mă slujește cu credință de câțiva ani buni. Cum fiecare lucru are vremea lui, am ajuns la concluzia ca vremea ”săpunierei” a trecut, așa că intenționez să o scot la pensie. Am însă o bănuială că nu va sta mult pe bară, pentru că un bucătar - fotograf - și - posibil - viitor - blogger din noua generație vine tare din urmă. 
De bucurie că am cu ce, mai mult acum decât înainte, am povestit puțin pe Rețete de blogging despre cum să  faci fotografii reușite pentru blog cu o săpunieră și despre cum faci lumina naturală să lucreze în folosul tău. Asta așa, în memoria tehnicii trecute.
O săptămâna ușoară să aveți!

vineri, 1 februarie 2013

Despre un concurs de rețete, cu plus și cu minusuri

Am descoperit - cam târziu, am văzut pe urmă - concursul de rețete pe care Bonduelle l-a lansat anul trecut, în toamnă, pe pagina lor de Facebook. Încarci o rețetă sau mai multe într-una din cele trei categorii și poți câștiga, printre altele, un iPhone, seturi de vase ceramice sau un aparate de gătit la aburi.
Bună ideea de a promova gătitul sănătos, iar concursurile de rețete sunt o metodă destul de facilă de promovare, din care pot câștiga și cei care încarcă rețetele, și, mai ales, organizatorii concursului. Aaa, e super că poți primi premii așa de frumoase, nu? Luat la bani mărunți însă, concursul acesta oferă beneficii mai ales pentru organizator. Marea masă a participanților reprezintă doar cifre în rapoartele de monitorizare a campaniei și, ulterior, nume într-o bază de date din care sunt selectați subiecți pentru cercetările de piață.
Primul lucru care enervează un consumator este faptul că, pentru a participa, trebuie să dea Like paginii Bonduelle, fapt pe care regulamentul de concurs îl omite cu grație, menționând numai crearea contului de concurs. O mică mârlănie prin care firmele atrag fani pe pagina lor din rețeaua de socializare, chiar dacă, în fapt, unii nu au vreo slăbiciune pentru produsele respective și nu revin vreodată pe pagina acestora. Dar să trecem peste asta, nu-i mare bai: cum ai dat Like, poți să dai și Unlike, până la urmă.
Să zicem că ai devenit fan și trebuie să te înscrii în concurs. Asta înseamnă nume, prenume și alte date personale, pentru crearea contului. Sunt necesare pentru acordarea premiilor, evident, numai că îți dai implicit acordul pentru includerea în baza de date și utilizarea lor în cadrul campaniilor și cercetărilor ulterioare. Nu știu ce părere aveți voi despre asta, dar pe mine doamnele care fac marketing direct (a se citi telefonat insistent în cele mai nepotrivite momente) pentru firmele de asigurări m-au stresat mult prea mult ca să mai pot accepta conceptul.