miercuri, 13 noiembrie 2013

Marinată de ardei iuți umpluți cu brânză



Am mai spus că ardeii sunt una dintre cele mai versatile legume, dar și printre cele mai fotogenice: nu cred că am avut fotografii mai frumoase cu altceva decât cu ardei murați cu scorțișoară, usturoi, morcovi, fasole verde sau mai știu eu cu ce. De data asta, nu i-am mai murat, ci i-am umplut cu brânză și i-am pus într-o marinată cu ulei de măsline. 
Așadar, avem nevoie de ardei iuți ceva mai măricei și mai groși, ca de exemplu din soiul Jalapeno (cam 15 am avut), câteva linguri de brânză de vaci, o lingură de unt, una de smântână, câteva frunze de busuioc sau fire de pătrunjel verde, câțiva căței de usturoi, sare, piper, cimbru, câteva boabe de piper, ulei de măsline. Și un cuțit bine ascuțit și cu lama foarte subțire. Iar dacă nu aveți un astfel de cuțit, o pereche de mănuși chirugicale și un cuțit normal. Pentru protecția muncii. :))

vineri, 8 noiembrie 2013

Cum am făcut cactusul jeleu

Prickly pear jelly

Știți cactușii aceia mari, pe care îi vedem că umplu deșerturile prin filmele americane, da? Când îi văd, mă gândesc la desene animate și la comedii în care personajele fug urlând, cu turul pantalonilor plin de ace cât palma de lungi. De aici și până la jeleuri și bomboane este o cale lungă, pe care eu cu niciun chip nu aș fi văzut-o ușor. Și totuși... am făcut cactusul jeleu. Nu pe de-a întregul, ci doar fructele lui, pe care nu le-am cules din deșerturi nord-americane, ci de pe raft de la Lidl.
Nu glumesc, iar ca să nu înțelegeți altceva, vă și arăt. Despre asta vorbesc când spun fructe de cactus:

joi, 24 octombrie 2013

Încă o zacuscă: din fasole


Acum mai bine de o lună, o prietenă s-a ținut de capul meu să îi pregătesc niște zacuscă. Multe borcane, cu zacuscă de patru feluri, nu se încurca ea cu degustări. Și atâta s-a ținut de mine că mi-am suflecat mânecile și am produs o cantitate industrială de zacuscă din care am arătat și pe aici câte ceva. Dar nu tot... Ultimul soi de zacuscă borcănită anul ăsta a fost cu fasole. La ora asta, au rămas din ea doar amintirea și un borcan gol. Noroc că poze am făcut la timp!
Am pus fasole, ceapă, ardei copt și roșii în cantități egale, iar vinete undeva la un sfert din câtă ceapă am avut. În principiu, diferențele nu sunt determinante între felurile de zacuscă, mai ales dacă faceți ca mine și puneți în toate și un pic de vânătă coaptă. Și atunci, care-i treaba cu zacusca asta?

miercuri, 9 octombrie 2013

Semințe de dovleac coapte cu scorțișoară (video)

Toamnă, dovleci, portocaliu, arămiu și altele asemenea în jur. În această notă, haideți să vedem o rețetă interesantă și foarte simplă de semințe de dovleac coapte cu mirodenii, pentru ronțăială atunci când este prea frig să stai afară, iar canapeaua din sufragerie pare cel mai confortabil loc din lume. 


Pe scurt, avem semințele de dovleac spălate și uscate, scoțișoară, ghimbir, zahăr brun și unt topit, care se amestecă bine și se dau la cuptor, pentru 5-10 minute, într-o tavă stropită cu ulei.
Mai că simt și mirosul...
Mă găsiți pe canapea. :)

joi, 3 octombrie 2013

Zacuscă din morcovi


Mi-a luat mai mult de un weekend întreg să răpun trei sacoșe mari cu vinete, roșii și ardei și să scot din ele patru feluri de zacuscă. Despre două am mai povestit (cu vinete și cu dovlecei), așa că nu reiau. Celelalte două au fost cu morcovi și cu fasole, iar despre prima dintre acestea - zacusca din morcovi - veți afla în continuare.
Aveți nevoie de ardei, morcov, ceapă, vinete, roșii, ulei, frunze de țelină, usturoi, condimente (boabe de piper, frunze de dafin, plus ce mai vreți voi) și, sigur, sare. 
În primul rând, cantitățile nu sunt bătute în cuie, ci pot varia după cum vă place. Proporția potrivită însă mi s-a părut a fi următoarea: ardei gras și roșii în cantități egale (un kilogram din fiecare, să spunem), ceapă, morcov și vinete la jumătate (jumătate de kilogram din fiecare). În al doilea rând, nu este obligatoriu să puneți și vinete, însă el dau o aromă specială și leagă mai bine zacusca.


marți, 1 octombrie 2013

Ardei iuți marinați cu piper


Am spus mereu că ardeii sunt, alături de roșii, printre cele mai fotogenice legume. Și printre cele mai versatile, pentru că îi poți pregăti în nenumărate feluri. Și, dacă tot am început cu topurile, aș pune ardeii iuți pe primele locuri și în clasamentul plantelor agresive (la paritate cu măceșul, zic eu), pentru că pielea se resimte serios în urma impactului cu nervurile și semințele lui.
De data asta, am conservat ardeii iuți copți în ulei de măsline împănat bine cu boabe de piper. 


Pe scurt, am copt ardeii pe tablă, apoi i-am lăsat să se sufoce puțin, cu sare deasupra, ca să fie mai ușor de curățat. Coaja - destul de rezistentă - s-a desprins apoi ușor, lăsând libere limbile ardeilor iuți, prilej de joacă și glume pentru piticul care mișuna prin bucătărie.


sâmbătă, 21 septembrie 2013

Ulei cu busuioc și usturoi

Știți că uleiul de măsline poate fi utilizat și pentru conservare. Dar știați că există situații în care uleiul este singurul mod în care poți păstra aroma, savoarea, gustul unei plante? Așa se întâmplă în cazul busuiocului, care doar conservat în ulei rămâne aromat cum îl știm. 
Rețeta de față - ulei aromatizat cu busuioc și usturoi - a fost un joint-venture să spunem, din care au câștigat și uleiul, și busuiocul. Uleiul a depășit statutul de umplutură și a devenit pionul principal, în timp ce busuiocul și-a păstrat aroma, completând olfactiv, în mod extraordinar, consistența uleiului. Aa, și mai avem usturoiul: legumă (o fi legumă, totuși?) cu rol auxiliar, rămasă în planul doi, fără pretenții ori supărare.

miercuri, 18 septembrie 2013

Broccoli marinat, cu busuioc verde


Am să vă povestesc despre o rețetă rapidă, pentru zilele în care cheful de stat în bucătărie cunoaște o involuție semnificativă. Să fim serioși, ni se întâmplă tuturor, nu?
Așadar, să nu mai pierdem timpul prin bucătărie și să trecem la treabă, cu un buchet mare de broccoli, câteva linguri de ulei de măsline, câteva lingurițe de oțet balsamic și una de muștar franțuzesc, un pic de apă (pentru diluarea sosului), un cățel de usturoi și o ceapă mică, plus ceva sare, piper și o mână de busuioc verde, proaspăt.
Broccoli trebuie fiert în apă sărată atât cât să nu fie tare (4-5 minute de clocot), lăsându-l - precum pastele - ”al dente”. Între timp, uleiul, muștarul, sare și piperul, oțetul și apa, împreună cu usturoiul zdrobit și ceapa tăiată fin compun o vinegretă care îmbracă perfect leguma. Deasupra merge busuiocul tăiat fin și... asta e!
Poftă bună!
P.S. Dacă totuși vă încearcă dorința de broccoli marinat și în ocazii simandicoase, dați-i jumătate de oră de îmbăiat în vinegretă. Îi face bine la ten și îi reduce din paloarea căpătată la fiert. :))) Iar după aceea va face o foarte bună impresie și va poza, fotogenic, lângă friptura de porc ori peștele pane.

vineri, 13 septembrie 2013

Porc cu miere și rozmarin, la grătar


Zice-se că ”porcul este cea mai bună legumă”. Nu știu sigur dacă este așa, însă pot confirma că poți face niște fripturi tare bune din porc, mai ales dacă știi cum să îl îmbălsămezi și îl lași la marinat preț de câteva ore.
O variantă este să ieșiți din clasicul amestec sare - piper - cimbru și să încercați porcul cu miere și rozmarin, o combinație care îmbină arome dulci cu cele picante. De pregătit musai cu câteva ore înainte de masa copioasă, ca să aibă timp porcul să prindă ce trebuie din ingredientele despre care vom vorbi.
Mai întâi, aveți nevoie de carne de porc. Nu mă pricep la carmangerie, așa că vă las pe voi să alegeți: mușchiuleț, antricot sau - de ce nu? - coaste. Eu am ales mușchiulețul, gros de două degete (de-ale mele, cam firave), tăiat în bucăți de-o palmă și crestat ușor cu un cuțit. Pentru cele 7-8 bucăți de mușchiuleț, am mai avut 5-6 linguri de ulei de măsline, 2-3 linguri de sos de soia, 2 linguri de miere, 2 linguri de suc de lime, 3 căței de usturoi tăiați mărunt, sare și piper de Cayenne după cât vă lasă inima și suportă stomacul.

luni, 9 septembrie 2013

Cinci dulcețuri pentru iarna care vine

Bine, recunosc, nu sunt numai dulcețuri, ci și ceva gemuri sau marmelade, că știți că nu-s tocmai același lucru. Și am strecurat și un compot. Cinci conserve dulci, aș mai putea spune, dar nu-i așa că sună mai pretențios?? Care dintre noi vorbește, în bucătărie, când face lista cu ”pentru la iarnă”, numindu-le ”conserve”, ”preparate dulci”, ”jeleu” sau ”curd”? Până să ajungă pe blog ori în reviste, toate sunt ”murături”, ”gem” și ”dulceață” sau ”compot”. Nu?


1. Gem de prune cu cardamom


Să nu îmi spună mie careva din cei care au copilărit în vremuri comuniste că nu a mâncat, la viața lui, magiun cu pâine și cu unt... Tot un fel de magiun e și ăsta, dar mai rafinat și modernizat cumva prin înhăitarea cu o mirodenie de import: cardamomul. Tot gust din copilărie, dar cu influențe orientale.

2. Gem de piersici cu stafide


Rar mi-a fost dat să mănânc un gem atât de fin și parfumat. Culoare, miros, gust bun... Nu știu ce ai putea cere mai mult de la un gem, cu sau fără stafide în el.


3. Gem de măceșe


Asta-i o rețetă cu circuit restrâns, în sensul că îți trebuie răbdare și ustensile ca să poți obține ce trebuie. Rețeta lui este, de fapt, o poveste. Povestea unei lupte cu natura dezlănțuită, în mai multe forme, împotriva pașnicului culegător de măceșe.


4. Compot uscat de piersici...


Când spui compot, te gândești la fructe peste care torni un sirop. Ei, uite că nu-i chiar așa, căci de data asta ai fructele și apoi vine siropul. Îl poți face din piersici, cum am făcut eu, dar și din alte fructe, cum ar fi...

... de căpșuni


Sigur, nu-i acum sezonul căpșunilor, dar țineți minte rețeta asta!


5. Dulceață de mere, pere și gutui


Sunt bune și merele, și perele crude, după gutui nu mă omor în mod deosebit, dar puse împreună într-o dulceață chiar sunt ieșite din comun. În final, nu prea știi care este mărul, para ori gutuia, dar nici nu mai contează, că-s toate la fel de gustoase.

Astea-s cele cinci rețete dulci pe care le-aș recomanda oricui, pentru iarna.
Bucurați-vă de ele!

vineri, 6 septembrie 2013

Prune murate


Am promis, acum câteva zile, o rețetă de prune murate. Au trecut aproape două săptămâni de când le-am preparat și am așteptat să ajungă murătura la maturitate - sau măcar pe aproape - ca să pot face observații pertinente despre finalitatea rețetei. Nu-i frumos și nici nu ești credibil dacă vorbești în necunoștință de cauză, nu?
Bun, să trecem la treabă! Pe lista de ingrediente avem, evident, prune (nu știu cum se numește soiul, sunt lunguiețe și se desprind ușor de pe sâmbure), un litru de apă, 8-10 linguri de oțet, mărar uscat, cuișoare, ienibahar, semințe de muștar, o floare de mărar uscat și sare grunjoasă (o lingură mare la litrul de apă). Mie aceste cantități mi-au ajuns pentru vreo trei borcane de circa 300 de mililitri, iar prune cred că am avut puțin peste un kilogram. 


Am spălat prunele, le-am rupt în două și le-am îngrămădit în borcan, cu ienibahar și cuișoare între ele. Aș fi vrut să pun și miezul de la sâmburi, dar, până să ajung la faza asta a preparării, l-am mâncat. :)) După care mi s-a lipit de mână niște usturoi și am pus doi căței (pe care i-am mâncat apoi fără legătură cu prunele). Și o floare de mărar uscat deasupra. 


marți, 3 septembrie 2013

O bucățică de istorie a blogosferei culinare, de la Cristi Roman

La un moment dat, am scotocit net-ul, căutând cine a avut primul blog culinar românesc și am aflat că ar fi vorba despre Cristi Roman, cu al lui papabun.blogspot.com. Au trecut ani de atunci, timp ân care blogosfera culinara româneasca a adunat câteva sute de bloguri de profil, pe lângă zeci de site-uri pornite tot ca blog ori ca proiecte de altă natură. 
Blogging-ul culinar și bucătăria sunt, pentru unii, o afacere din care își câștigă existența, în timp ce pentru alții - printre care mă număr și eu - a rămas la stadiul de hobby. M-am întrebat de multe ori cine sunt cei din spatele acestor jurnale culinare și în ce măsură se poate vorbi despre un profil al bloggerului din domeniu. Fără să-mi știe curiozitatea, Cristi Roman mi-a răspuns la întrebare, într-un articol pe al său foodblog.ro: ”66 de bloggeri culinari români și meseriile lor reale”

via Cristi Roman, cu sprijinul Gustos.ro

Așa cum îi spune și titlul, articolul conține și o impresionantă listă de 66 de bloggeri culinari și ocupațiile lor din viața reală. Am să fiu fair până la capăt și am să spun că mă simt onorată că am fost inclusă în acestă listă, în condițiile în care nu am urmărit să tranform acest blog într-o carieră ori în motiv de expunere publică în offline. Este o bucățică proprie și foarte personală a vieții mele, pe care o  împart însă doar virtual. 
Dacă veți căuta pe net informații despre bloggerii culinari, veți găsi puține și disparate. Înseamnă un efort colosal să aduni și să compilezi date despre atâtea zeci de autori virtuali. Tocmai de aceea, mi-e evident că, prin acest articol, Cristi Roman scrie practic un pic de istorie. 

sâmbătă, 24 august 2013

Cinci rețete pentru toamna asta

Știu, știu, toate știm foarte bine ce avem de pus toamna în cămară... Castraveți, gogonele, compoturi, dulceață pentru clătite, legume în congelator pentru ciorbă șamd. 
Ce ar fi însă dacă, pe lângă ce facem de obicei pentru că trebuie, am pregăti ceva delicatese? Pentru zilele acelea din postul Crăciunului în care chiar nu te înfrupți din carne și nici din brânză ori ouă? Sau pentru serile în care pică, pe neașteptate, niște prieteni pe care vrei să îi impresionezi cu un aperitiv scos de niciunde precum iepurele din joben? 
Hai să vedem cinci variante încercate deja și pentru al căror succes garantez. 
Și, dacă n-or să vă placă, anul viitor vă dau voie să aruncați în mine cu roșiile, în loc să le faceți bulion...

1. Zacusca de dovlecei. Zacuscă face aproape toată lumea, însă rețeta asta are ceva special: dovleceii tăiați felii și copți pe grătar înainte de a fi puși, tăiați bucățele, în zacuscă. La fel de speciale sunt vinetele, care - spre deosebire de alte rețete de zacuscă - aici rămân în compoziție, într-o proporție suficientă cât să lege totul într-un gust minunat.



2. Roșii coapte cu sirop de arțar, marinate cu capere. Durează mai puțin prepararea decât în cazul roșilor uscate și sunt spectaculoase, ca design și gust. Nu aveți sirop de arțar sau capere? Nu-i nimic, puteți improviza. Merg cu brânză sau friptură, dar alunecă bine mersi și cu pâine goală, când ți-e poftă rău.



3. Ghebe murate cu gogoșari. Nu cred că deocamdată găsiți așa ciuperci, dar cred că se vor umple piețele de ghebe, spre toamnă, dacă vine umezeala. N-ați mâncat încă așa combinație?? Nu știți ce ați pierdut, credeți-mă!



4. Vinete marinate în stil italian, adica melanzane sott`olio. Am multe variante de vinete conservate pe aici, dar astea mi se par a fi, de departe, cele mai bune. De la busuioc, de la usturoi... nu știu de la ce...



5. Ardei iuți umpluți cu hrean. Nu-i aperitiv, ci mai degrabă un fel de condiment pentru ciorbe și fripturi. Ce obțineți din rețeta asta nu trece neobservat însă: musafirilor e mută gura, iar vouă vă mută mâinile. Rețetă în cazul căreia se aplică instrucțiunile de protecție a muncii. A se prepara cu mănuși!



Aveți aici un fel de top 5 al conservelor sărate. Și, ca să nu se supere cei care sunt amatori de dulciuri, vom veni în curând și cu recomandările de rețete de compot, gem și dulceață.
Până atunci, spor să aveți la murăturit!

vineri, 23 august 2013

Încă o salată de sfeclă roșie


Nu tuturor le place sfecla roșie. Eu, personal, nu îi înțeleg, pentru că este o legumă versatilă, din care poți face preparate dulci, dar și mai sărate. În copilărie, la bunici, eram înnebunită după borșul moldovenesc cu sfeclă roșie. Acum, nu refuz niciodată o salată de sfeclă roșie, fie ea cu ceapă, busuioc, scorțișoară sau nucă. 
Pe cea pe care o vedeți am prepat-o foarte simplu, din două sfecle mari coapte pe grătar (coacerea face sfecla mult mai aromată decât fierberea), o ceapă, câțiva căței de usturoi, semințe de in și ulei de măsline. (Unii ar putea cataloga drept ciudată combinația asta de in și ceapă, dar mie îmi plac mult semințele astea.)

luni, 19 august 2013

Roșii coapte cu sirop de arțar, marinate cu capere


Voiam să postez o rețetă cu prune, să mai iau un pic pauză de roșii. Dar m-a luat gura pe dinainte și, provocată fiind, am pomenit despre o ”delicioșenie” făcută la final de săptămână, din roooșiiii... Cum promisiunea e promisiune, n-am încotro și dau în fapt ce am comis, la ceas de seară: roșii coapte cu sirop de arțar și marinate apoi cu busuioc și capere. 
Pentru asta, vă trebuie roșii (am avut cam 10-12 bucăți din soiul Roma, adică din cele lunguiețe), 4-5 linguri de sirop de arțar și tot atâtea de ulei de măsline pentru copt si ceva mai mult ulei (o cană) pentru marinat, busuioc verde și 4-5 căței de usturoi, piper și sare. 
Spălăm bine roșiile, le tăiem în felii groase de 2-3 centimetri (nu mai subțiri, că se rup) și le punem în tava în care am întins o folie de aluminiu ori o hârtie de copt unsă cu ulei. Le puteți înghesui, căci se micșorează cât se coc. Și aprindeți și focul la cuptor între timp, la 120 de grade. 
Siropul, uleiul, sarea, piperul, usturoiul zdrobit și câteva frunze de busuioc verde mărunțit se amestecă bine, apoi se ung cu ele roșiile înșirate în tavă. 


duminică, 18 august 2013

Roșii murate, cherry și colorate


Poze noi, rețetă veche: roșii mici murate în saramură, doar cu o mică variație: roșii roșii și roșii galbene, toate mici, din soiul Cherry. O simfonie de gust și culoare. 


joi, 15 august 2013

De Sfânta Maria Mare

Mănăstirea Humorului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului
(sursa: www.piriumorii.ro)





































Sfânta Maria Mare. Sau Adormirea  Maicii Domnului. Este în fiecare an, 15 august, sărbătorită de ortodocși, dar și de catolici: este ziua în care Maica Domnului - prea sfântă să cunoască moartea - s-a mutat la Fiul său din ceruri. Milioane de români o cinstesc și se cinstesc de nume, de sănătate, de hramul bisericii, de ce-o fi să fie. Sărbătoare mare, cu tradiții multe, păstrate încă pe acolo unde civilizația a intrat doar în vârful picioarelor.
În satul din capătul Moldovei unde am crescut, doar Crăciunul și Paștele erau sărbători mai mari. Văruiau oamenii casele, spălau storurile și preșurile, vopseau gardurile și primeneau animalele ca niciodată în an. Era hramul bisericii, iar satul se aduna dimineața la slujbă și seara la bal. Din ziua următoare, luau viața de unde a rămas, iar până în primăvară o numărau în ”zile trecute de la hram”. Cum dădea iarba și începeau să răsădească în grădină, viața curgea în ”zile până la hram”, în care aveau de prășit, de cosit, de primenit iar casa și de postit.
”A trecut Sântămărie / Te-ai c... în pălărie” auzeam, pe-atunci, în sat la bunici și mă întrebam ce-or vrea să zică. Bătrânii mi-au spus că nu-i rușine în vorba asta, ci doar semn de toamnă. Ziua dă înapoi câte un pic, florile se lasă pe tânjală, iar copacii încep să-și lase din frunze.
Așa-i, cum spun bătrânii. Cine are un petic de grădină se gândește de-acum la răsaduri de toamnă și la iernat. Cine-i gospodar face planuri de murături și dulcețuri, de zacuscă și tocănițe la borcan. Nu-i mult și se umplu iar curțile de miros de vinete și ardei copți...
Dară sărbătoarea-i mai întâi și mai bine de două milioane de români pe care-i cheamă Maria, Marinela, Mariana, Marin, Marian știu asta bine.
Să le urăm dară La mulți ani!
Și să fiți iubiți, dragilor!

miercuri, 14 august 2013

Gem de mure de oraș


Până să mă mut la curtea mea, fructele de pădure erau pentru mine un intermezzo de vacanță, scurt cât două zile de stat la munte și impresionant prin petele rămase pe mâini. Acum, ca proprietar de tufe de zmeură și mure crescute la oraș, deja pun problema altfel: câte cutii am recoltat, câte borcane cu gem și dulceață facem anul acesta. Nu că ar fi cine știe ce producție, dar nu mai vorbim de aventuri de vacanță, ci de o constantă palpabilă în fiecare dimineață, din iunie (când apare zmeura) și până în august (când se termină de copt murele). Așteptăm extinderea culturii urbane cu niște coacăze roșii, după primul an în care producția pe vrej a fost de fix două boabe.
Revenind la mure, după ce am făcut o dulceață, am strâns de un gem simplu, de data asta, fără alte combinații. Cam două pahare mari, transformare în gem cu un adaos de un pahar de zahăr. Știu că unii vor spune că nu am respectat proporțiile clasice dintre fructe și zahăr (părți egale, de obicei), dar revin și spun că asta nu are importanță. Gemurile și dulcețurile se leagă și datorită conținutului de pectină din fructe, nu doar pentru că au și zahăr în compoziție. Iar murele AU pectină, credeți-mă.

luni, 12 august 2013

Gem de piersici cu stafide

 
V-am povestit recent despre siropul de piersici, experiment reușit după o rețetă de sirop de vișine. (Pffff... imi dau seama acum că despre vișine nu v-am povestit...). Acel sirop de piersici a lăsat în urmă o cantitate de pulpă de fructe încă suficient de consistentă pentru a o transforma în gem.
Și haideți să vedem ce a ieșit!
 

Cum spuneam când am scris despre sirop, am pornit cu două kilograme de piersici și cu două căni mari de zahăr. Pentru gem, am mai avut nevoie de o linguriță de scorțișoară măcinată și de o mână de stafide, plus o căniță de rom.

miercuri, 7 august 2013

Cum să cureți știuleții de porumb (video)

Nu-i trecută vara și ne bucurăm încă de tot soiul de fructe și legume proaspete. A venit și vremea porumbului - fiert sau copt. Cel mai adesea însă, trebuie curățat înainte de preparare, ceea ce nu-i tocmai treaba ușoară pentru toată lumea.
Haideți să vedem o variantă de curățare a știuleților care, pentru unii, ar putea fi mult mai comodă decât cea pe care cu toții o știm.

Adică tăiem capătul știuletelui, îl punem în cuptorul cu microude pentru câteva minute, apoi scuturi știuletele, care alunecă dintre pănuși, curat și fără mătase.
Ce spuneți de asta??

duminică, 4 august 2013

Sirop de piersici


Piersicile sunt printre fructele mele preferate şi nu ştiu cum se face că nu le-am avut mai des la mine în bucătărie. Acum câteva zile însă, am venit acasă cu două kilograme de piersici frumoase şi zemoase, din care au rezultat două reţete. Adică două borcăneli. Adică un sirop şi un gem bun, bun. Vom vorbi acum despre sirop şi las pe data viitoare gemul.
Am lucrat cu maximum de eficienţă, în sensul că am folosit cele două kilograme de două ori: o dată pentru sirop şi apoi pentru gem, ceea ce a fost posibil pentru că piersicile erau extrem de zemoase.

sâmbătă, 3 august 2013

Despre muștar, de ziua lui

Sursa foto: www.wonderopolis.org
Prima zi de sâmbătă din luna august este, la americani, Ziua Muștarului, eveniment la care în jur de 6.000 de oameni participă anual. Ce ciudat - ai spune - să aibă propria zi un condiment pe care nici măcar nu îl place toată lumea!  
Ei bine, nu doar că are o zi a sa, dar muștarul are și un muzeu: tot în Statele Unite, în Middleton (statul Wisconsin), muzeul reunește peste 5.500 de feluri de muștar din peste 70 de țări.

vineri, 2 august 2013

Suc răcoritor de corcodușe galbene


 
Sucul acesta este o improvizație, ca dealtfel muulte din borcănelile de aici. Am ajuns să îl prepar în contextul unei alte borcăneli, despre care v-am povestit recent: gemul de corcodușe cu lavandă. Am arătat acolo cum am rămas cu o oală plină de apă cu aromă pregnantă de corcodușe, după ce am opărit cam tare fructele pentru gem.

joi, 1 august 2013

Bine v-am regăsit!


Știți că minunile nu țin mult, da?
Chiar și minunea numită vacanță ia sfârșit, la un moment dat. Și, vrei sau nu vrei, trebuie să te întorci la tot ceea ce, pe durata unai an, a generat stres care a crescut proporțional cu dorul de concediu.
Au fost mulți kilometri parcurși, pe drumuri de munte mai ales, frumoase și sălbatice, nu prin țări străine, ci la noi. Când concediul în străinătate este la îndemâna oricui, mi se pare de-a dreptul original să-ți faci vacanța în locuri neumblate din România. Locuri în care nu ajungi decât dacă te țin mașina și picioarele, cum ar fi Parcul național Cheile Nerei (județul Caraș Severin).
Puteți citi mai multe despre aceste locuri în Jurnalul de vacanță pe Cheile Nerei. Locuri minunate, care îți încarcă bateriile pentru încă un an.
Bine v-am regăsit! :)

luni, 8 iulie 2013

Gem (aproape dietetic) de corcodușe cu lavandă

Corcodușele sunt fructe urâte pe nedrept. Sigur, ar fi fost de preferat ca trotuarele să fie străjuite numai de tei sau salcâmi, nu de corcoduși și duzi. Să nu călcăm pe chestii alunecoase și să nu ne pătăm hainele când pică fructul din copac. Se putea însă și mai rău: bine că nu au fost plantați cocotieri. Ar fi fost în stare primarii, dacă te gândești că unii au dat deja mii de euro pe tot soiul de palmieri.
Ca sa revenim la corcodușele noastre, vă spun că, de data asta, le-am făcut gem cu levănțică. O combinație care mi-a venit în minte pornind de la asocierea culorilor, în poza de mai sus.

miercuri, 3 iulie 2013

Cireșe în sirop de vișinată cu cardamom

Cireșe, fructele mele preferate. Ce poți face în afară de compot, dulceață, gem și diferite dulciuri? Cireșe murate, sigur, dar nu despre acrituri discutam, ci despre un dulce un pic mai agresiv, dacă judecăm după gradul de... Nu, nu am spus bine, reiau: judecând după gradele de tărie. Dixit! :)
Cireșe în sirop de vișinată cu cardamom avem aici. Dulce, aromat, amețitor și, peste toate, ușor de preparat. 
Mai întâi, avem nevoie de cireșe. Câte vreți, în raport de cantitatea de cireșe vedem cât din alte ingrediente ne este necesar. 

duminică, 30 iunie 2013

Avem câștigătorii concursului ”Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”

După o săptămână de votare, putem spune cine sunt câștigătorii concursului ”Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”, în care șase participante s-au înscris cu rețete de dulciuri preparate cu fructe conservate - dulceață sau compot. Rețetele lor le-ați putut vedea timp de o săptămână, în pagina principală a blogului Bucătăreli la borcan, unde vor rămâne, pentru eternitate :). 
Unul dintre căștigători a fost desemnat prin vot, un altul a fost ales de organizatori, care au urmărit originalitatea rețetei. Fiecare dintre cei doi câștigători va primi un voucher în valoare de 150 de lei pentru a cumpăra ustensile profesionale de bucătărie Hendi, premiul fiind asigurat de sponsorul concursului nostru - Amenajări Horeca.
N-am să lungesc suspansul, așa că vedeți mai jos către cine s-au îndreptat cele 300 de voturi ale voastre. 
Așadar, premiul pentru popularitate merge laaaa.... Oana Plăcintă, din Suceava, pentru al ei Linzer cu gem de căpșuni. I-ați putut citi pe blog aici rețeta și o veți găsi aici în continuare. Felicitări, Oana!
Pentru noi, organizatorii, n-a fost tocmai ușor să alegem o rețetă. Sunt convinsă că toate dulciurile au ieșit excelent, ne-a lăsat gura apă studiind fotografiile trimise. 
Dar, pentru că trebuia să alegem un câștigător, el se numeșteee... Ioana Dudău, care a preparat Orez cu lapte de cocos și dulceață de cireșe amare. Bravo, Ioana! Puteți citi rețeta ei aici, pe Bucătăreli la borcan, dar și pe blogul ei.
Mulțumesc în egală măsură tuturor celor șase cititoare care au alocat imaginație, efort, energie și timp pentru a participa la concurs: Anca Corduban, Ioana Dudău, Xandrinne Bubulina, Oana Plăcintă, Ioana Dreghiciu și Veronica Crețu. Datorită lor a fost posibilă competiția, iar pentru asta merită toată aprecierea noastră. Noi, organizatorii, vă mulțumim.
Acestea fiind zise, să ne vedem cu bine pe blog și pe Facebook, cu rețete și cu alte concursuri! :)

vineri, 28 iunie 2013

Toamna de astă vară



La început, am crezut că mi se pare. M-am uitat mai bine însă și  mi-am dat seama că era adevărat: era un boboc de floare, nu de frunze, cum fuseseră mulți înainte. ”Foarte bine”, ai spune. Însă bobocul acesta era așteptat în altă vreme, în alt anotimp, peste trei-patru luni de soare. De ce? Pentru că vorbim despre o floare de toamnă, obișnuită cu frigul nopții de octombrie, nedoborâtă nici de bruma din noiembrie și nici de primele zăpezi. Un fel de crizantemă.
Trei pași mai încolo, Physalis își prăjește la soare lampadarul deja portocaliu. M-aș bucura dacă nu aș ști că, în mod normal, își colorează caliciul toamna.
Nu-i noiembrie încă. Nu-i nici măcar octombrie și nici septembrie. Abia au trecut trandafirii de dulceață și căpșunii, zmeura acum se coace, iar murele sunt încă verzi.
E iunie, în prag de iulie. Abia e vară, iar toamna-i departe, dacă te uiți în calendar. Dar a fost vară în mai și primăvară în iunie. Iarna nu știu când vine. Iar cu toamna de vara asta ce facem??  

marți, 25 iunie 2013

Concurs "Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?: Veronica Crețu - Diplomat cu spumă de vișine și cireșe

Ingrediente:

1 pachet mare de piscoturi
Spuma:
4 galbenusuri
300 gr miere
800 ml lapte
500 ml frisca
20 gr gelatina
200 gr dulceata de visine
200 gr cirese din compot (fara samburi)

Concurs "Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”: Ioana Dreghiciu - Tort cu gem de căpșuni și frișcă


Am fost foarte încântată când am văzut concursul, iar pentru că sunt obsedată de conservarea fructelor și a legumelor la borcan, nu se putea să nu mai am ceva prin cămară.
Am ales gemul de căpșuni și am făcut un tort. 

Concurs "Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”: Oana Plăcintă - Linzer cu gem de căpșuni


Ingrediente: 130g faina, 100g zahar, 130g unt, 130g nuci macinate, 4 galbenusuri, 400g gem de capsuni

Concurs "Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”: Xandrinne Bubulina - Tort cu dulceață de căpșuni

Ingrediente: 
  • un blat de tort, din 5 oua,
  • 1 borcan de smantana (asta am folosit eu, pentru ca am avut in casa, smantana proaspata, mai grasuta; folositi smantana dulce pentru frisca, cca 500 ml, dar in acest caz cred ca se impune si niste intaritor pentru frisca), 
  • 1 borcan de dulceata de capsuni,
  • sirop de capsuni (homemade) pentru insiropat, capsuni proaspete pentru decor.

Concurs "Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”: Ioana Dudău - Orez cu lapte de cocos și dulceață de cireșe amare

Ingrediente pentru doua portii:
  • 80 g orez
  • 80 ml apa fierbinte
  • o cutie lapte de cocos (400 ml)
  • 40 g zahar
  • un baton scortisoara
  • o stea anason (optional)
  • un bob cardamom (optional)
  • scortisoara pudra
  • un praf de sare
  • dulceata cirese amare
Mod de preparare:

Concurs "Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”: Anca Corduban - Chec cu prune din compot

Imi place compotul de prune, de fapt doar zeama de la compot :). Ca sa nu arunc fructele, am mesterit urmatoarea reteta de chec.