Încă o zacuscă: din fasole

Acum mai bine de o lună, o prietenă s-a ținut de capul meu să îi pregătesc niște zacuscă. Multe borcane, cu zacuscă de patru feluri, nu se încurca ea cu degustări. Și atâta s-a ținut de mine că mi-am suflecat mânecile și am produs o cantitate industrială de zacuscă din care am arătat și pe aici câte ceva. Dar nu tot... Ultimul soi de zacuscă borcănită anul ăsta a fost cu fasole. La ora asta, au rămas din ea doar amintirea și un borcan gol. Noroc că poze am făcut la timp!

Am pus fasole, ceapă, ardei copt și roșii în cantități egale, iar vinete undeva la un sfert din câtă ceapă am avut. În principiu, diferențele nu sunt determinante între felurile de zacuscă, mai ales dacă faceți ca mine și puneți în toate și un pic de vânătă coaptă. Și atunci, care-i treaba cu zacusca asta?

Zacuscă din morcovi

Mi-a luat mai mult de un weekend întreg să răpun trei sacoșe mari cu vinete, roșii și ardei și să scot din ele patru feluri de zacuscă. Despre două am mai povestit (cu vinete și cu dovlecei), așa că nu reiau. Celelalte două au fost cu morcovi și cu fasole, iar despre prima dintre acestea - zacusca din morcovi - veți afla în continuare.

Aveți nevoie de ardei, morcov, ceapă, vinete, roșii, ulei, frunze de țelină, usturoi, condimente (boabe de piper, frunze de dafin, plus ce mai vreți voi) și, sigur, sare. 

În primul rând, cantitățile nu sunt bătute în cuie, ci pot varia după cum vă place. Proporția potrivită însă mi s-a părut a fi următoarea: ardei gras și roșii în cantități egale (un kilogram din fiecare, să spunem), ceapă, morcov și vinete la jumătate (jumătate de kilogram din fiecare). În al doilea rând, nu este obligatoriu să puneți și vinete, însă el dau o aromă specială și leagă mai bine zacusca.

O tocăniţă de legume amărâte la borcan

Să nu-mi spuneți că nu vi s-a întâmplat să se adune tot felul de legume urâte și mici, ultimele rămase în grădină, când a dat frigul toamnei târzii. Ar fi fost mai mari dacă ar fi avut mai mult soare și mai puține nopți reci. Dar așa... zic și ele, la fel ca și greierele lui La Fontaine: ”...toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii”. Și rămân mici și gheboase, de parcă toată amărăciunea lumii s-ar fi adunat în inima lor.

Ce faceți cu ele? Prea multe pentru o mâncare. Prea mici pentru a le coace pentru zacuscă. Prea urâte și, pe alocuri, prea pătate pentru a se-nhăita, pe farfurie, cu sandivșul fancy pentru micul dejun. Și atunci??

Ce ziceți de-o tocană? Fără osebire de neam, mărime și grădina de proveniență, înfrățite spre unic scop de a sătura burți doritoare de legume adevărate, în miez de iarnă friguroasă.

Ardei iuţi muraţi cu ceapă şi miere

Ardei iuţi. Din nou. Am făcut, până acum, într-o grămadă de feluri: cu morcovi, cu fasole verde, cu scorţişoară şi cuişoare chiar. Am pus ardeii întregi sau tăiaţi felii, adică direct salată. Uneori, după atâta variaţie, simţi nevoia să te întorci la lucruri cunoscute. 

Aşa că am preparat ardeii iuţi simplu, la oţet. Doar că am pus şi o ceapă. Iar zahărul l-am înlocuit cu miere.

Din bucătăria altora. Mexic: ardei iuți murați

Ardeii iuți sunt, cred eu, una dintre cele mai versatile legume. Îi poți pregăti în sute de feluri din care câteva zeci numai ca murături, în oțet ori saramură. În unele zone ale lumii, nu-și poate închipui nimeni o masă fără ardei iuți. Un astfel de loc este Mexic, de unde aduc azi o rețetă ușor de preparat, cu ardei iuți murați cu morcovi și ceapă.

Ingrediente

- 450 de grame de ardei iuți
- 450 de grame de morcovi
- 150 de grame de ceapă albă
- o lingură cu vârf de sare de mare
- 5-7 căței de usturoi
- 1/3 cană ulei de șofrănel sau de porumb
- 2/3 cană oțet alb
- 2/3 cană oțet de orez
- 1/3 cană apă
- 2-3 cuișoare
- 5 frunze de dafin
- 1/3 linguriță zahăr brun
- 1/3 linguriță boabe de piper
- 1/3 linguriță chimen
- 2/3 linguriță cimbru uscat
- 2/3 linguriță oregano uscat

 

Doi ardei și-o sfeclă roșie

Din nenumăratele legume și fructe de care m-am împiedicat de-a lungul experimentelor mele culinare relatate online, pot spune fără sfială că ardeii mi-au oferit cel mai adesea posiblitatea de inova. Altfel spus, i-am combinat în cele mai năzdrăvane feluri, amestecându-i nu doar cu ceapă ori gogonele, ci și cu scorțișoară, cuișoare și - de data asta - cu sfeclă roșie.

Reţeta este simplă şi porneşte, în prepararea lichidului de murare, de la aceleaşi ingrediente de bază precum ardeii muraţi cu scorţişoară şi cuişoare: apă şi oţet, în cantităţi egale, o linguriţă de sare la litrul de lichid, o linguriţă de zahăr şi condimente după pofta inimii. Eu am adunat ceva cimbru de grădină, boabe de piper şi de muştar, coriandru, un bob-două de ienibahar, câteva seminţe de anason şi de mărar. Astea toate urmau să îmbrace în borcane ardeii întregi, ceapa albă tăiată julien şi sfecla roşie o idee fiartă şi tăiată fâşii.

Apa şi oţetul se amestecă şi se pun pe foc. Se adaugă mâna de condimente şi se mai lasă la răcit şi apoi se toarnă peste ardeii, ceapa şi sfecla îmbrăţişaţi în borcane.

Nu-ţi trebuie mare lucru să arunci într-un borcan o combinaţie de ceva legume şi condimente pentru iarnă, nu-i aşa?

Zacuscă de dovlecei

Aproape a venit toamna și am început să pregătesc câte ceva și pentru cămara personală, nu doar pentu blog. Zacusca este una din conservele noastre preferate. De data asta, am făcut o mică improvizație, în sensul că, pe lângă zacusca mea clasică din vinete și ardei capia, am compus și una cu dovlecei și usturoi. Nu este complicat de făcut și merită încercată, mai ales dacă aveți suficientă răbdare să pregătiți dovleceii separat și apoi să îi adăugați în compoziție. 

În total, m-am bătut weekend-ul acesta cu vreo zece kilograme de ardei pe care i-am copt la grătar, pentru ambele feluri de zacuscă. Nu voi intra in detalii legate de rețeta de zacuscă simplă - pe care o puteți găsi aici - și voi trece la cea pe care am făcut-o acum pentru prima dată. Nu am luat de nicăriei rețeta, a fost o improvizație. Fericită, zic eu.

Așadar, patru kilograme de ardei, trei kilograme de vinete (se poate și fără vinete însă), două de dovlecei, cam un kilogram și jumătate de ceapă și un kilogram și jumătate de roșii, precum și o cană de ulei și două măciulii de usturoi. Și, evident, condimente: sare și piper boabe, frunze de dafin, ienibahar dacă vă place. Practic, după coacerea ardeilor, vinetelor și a dovleceilor, au rezultat cantități aproximativ egale din aceste legume.   

Cât au stat ardeii la copt, am pregătit dovleceii. I-am tăiat cubulețe, i-am dat cu ulei de măsline, sare și piper și i-am băgat la cuptor, într-o tavă, la foc potrivit. I-am scos după circa 20 de minute, când s-au înmuiat puțin (un fel de dovlecei "al dente") și deveniseră mirositori cât să îți facă poftă să-i mănânci. Nu-i lăsați să se coacă prea tare, altfel se vor zdrobi când îi puneți la fiert în zacuscă.

Am pus ceapa în cratiță cu uleiul, când a devenit sticloasă am adăugat vinetele tocate în bucăți mai mari și apoi ardeii tăiați mărunt. După ce au fiert o vreme, am adăugat dovleceii și apoi roșiile curățate de coajă și cotoare și date pe răzătoarea mare. Am potrivit de sare și piper și am pus și condimentele. În final, înainte de a opri focul, am adăugat usturoiul tăiat felii.  

Nu îmi plac conservele extrem de uleioase, astfel că am mai folosit pentru diluare, la fiert, suc de roșii și sucul de la ardeii copți. Pentru este nevoie de aport de lichid, căci conserva asta are nevoie să stea zdravăn pe foc. Eu am lăsat-o în jur de două ore cred, la foc mediu, cu o tablă sub cratiță, până a scăzut suficient și a devenit omogenă, fără să se ardă însă. 

Știu că nu toată lumea va considera necesar ce am făcut în continuare cu zacusca de dovlecei, dar insist asupra faptului că singura metodă  de a ne asigura că avem peste iarnă conserve care nu ne fac rău este să le sterilizăm înainte de a le pune la păstrare. Așadar, am pus zacusca fierbinte în borcanele abia scoase la spălat (spălarea borcanelor la temperatură înaltă, în mașina de spălat vase, poate înlocui sterilizarea lor), le-am închis și le-am pus în tavă la cuptor, așezate pe un prosop uscat și învelite într-altul ud. Le-am lăsat pentru 5 minute la 90 de grade, apoi am redus temperatura la 75 de grade și le-am mai lăsat 15 minute. Le-am scos apoi și le-am învelit într-o pătură, unde stau până se răcesc complet.

Cam asta a fost. E migălos de făcut, mai ales dacă vrei să coci ardeii si vinetele la grătar. Asta va da însă o aromă deosebită. Este dificil iarăși să tai bucățele ardeii, vinetele și ceapa, când le poți mărunți cu robotul de bucătărie. Dar este extraordinar să vezi ce ai în zacusca de dovlecei și să recunoști bucățica de ardei ori usturoi care îți fericește papilele... 

E o bucurie ca, la finalul atâtor ore de muncă, să stai liniștit, cu farfuria în față și cu zacusca mirosind a toamnă curgând ușor de pe bucata de pâine proaspătă.

Ardei (foarte) iuți murați cu scorțișoară

Această rețetă este de interes pentru cei care obișnuiesc să mănânce foarte picant. Ardeii care mi-au fost materie primă sunt foarte iuți foarte mici și foarte răi și au fost recoltați cu mânuțele mele două, dintr-un ghiveci catre tronează de ceva vreme pe masă, afară. Inițial, scopul achiziției a fost unul decorativ, dată fiind veselia degajată de ardeii mititei galbeni, portocalii și roșii care se ițeau dintre frunze. Treptat, recolta a luat proporții, iar ardeii ajunși la maturitate s-au cerut culeși. Un ardei galben sacrificat accidental m-a făcut să înțeleg că mă joc cu focul și că mai bine îi pun la păstrare pentru momente mai reci ale existenței noastre...

În principiu, cei mai picanți ardei sunt chili, din care există cinci soiuri domesticite, zice Wikipedia. După scotoceli îndelungate, am ajuns la concluzia că ardeii mei sunt foarte probabil din soiul capsicum frutescens. Era o simplă curiozitate de-a mea, care nu influențează cu nimic rezultatul final. 

Așadar, am adunat o mână de ardei, cât să umplu un borcănel, care sper să ajungă toată iarna.

Combinația făcută e un pic atipică pentru ardei murați și nu știu încă în ce măsură o va mai simți cel care se încumetă să guste ardeii aceștia. La cât sunt de iuți, este posibil ca orice condiment să fie inutil, dar, de amorul artei, nu se poate să-i lăsăm nearomați. Și totuși, am pus în borcănel trei cuișoare, un băț de scorțișoară, un bob de ienibahar, câteva boabe de piper roșu, negru, verde și alb, coriandru și câteva zemințe de anason. Toate astea au mers în borcan, peste ardei.

Am pregătit o combinație de oțet și apă în părți egale, în care am pus un vârf de cuțit de sare și o linguriță de zahăr. Am pus la clocotit soluția și, după ce s-a răcit puțin, am turnat-o în borcănel.

Am pus capacul și am lăsat borcanul la temperatura camerei o zi., apoi l-am mutat la rece.

Recunosc deschis faptul că nu am nicio idee care este gustul final. Încă nu am deschis borcanul și, chiar dacă aș fi făcut-o, nu cred că ar mai fi rămas ceva neamorțit de atâta iuțime. Nu știu alții dacă au aceeași părere, dar aflu eu și vă transmit.

Și mai știu că oțetul acela turnat deasupra era bun, iar in combinație cu mixul de condimente sigur nu are ce să strice, ba dimpotrivă...

Legume iuţite (P.S.: Legume iuțite cu ardei plimbăreți)

Ultima recoltă de ardei iuţi, o mână de fasole verde şi câţiva morcovi la fel de subţiri precum ardeii. Plus condimente, un pahar de oţet din vin roşu şi trei linguri de miere. Cam asta a fost, nu e mare filosofie să iuţeşti nişte legume...

Bine spălate toate legumele, le-am găsit loc în borcane de 300 de grame. În picioare şi întregi, să nu se mai înţeleagă ardei cu morcov şi păstaie, când se vor fi iuţit toate. Am uitat hreanul însă...

Singura problemă au provocat-o ardeii: prea lungi să încapă de bunăvoie în borcan, prea puţini să mut totul într-un borcan mai mare. Fiind prea înalţi în sus (:-)))), am aranjat cu codiţele şi le-am coafat, să nu mai ajungă la capac.

Mai departe, fug într-o oală la foc apă şi oţet din vin roşu în părţi egale (un pahar din fiecare), trei linguri de miere, aproape o linguriţă de sare şi condimente după cum vă duce mintea, gust bun să fie... Eu am aruncat în soluţia asta boabe de piper, cuişoare, ienibahar şi dafin. După cinci minute de clocotit, am turnat în borcane şi am pus capacele. Mâine-poimâine mut ardeii la rece, să îşi găsească şi ei odihna. I-am plimbat - săracii! - ca pe sfintele moaşte: de la mine la vecini (când a venit vara), înapoi în curte (când a venit concediul) şi înapoi în bucătărie (când a venit frigul), de nici nu mai ştiu ai cui sunt, până la urmă...

Nu ştiu cât sunt de iuţi ardeii. Nu i-am lăsat să se înroşească de tot, aşa că poate nu sunt chiar criminali. Mai mult, legumele din jur ar trebui să le diminueze iuţeala. Nu de alta, dar aş vrea ca, după ce am pregătit pentru alţii atâtea reţete cu ardei iuţi, să pot mânca şi eu măcar o dată din ei...

P.S.: Ca să restabilesc adevărul istoric (așa cum mi-a sugerat Teodora), completez titlul acestei rețete: legumele acestea nu au fost iuțite oricum, ci cu ajutorul unor ardei ”plimbați”, apelativ ce le-a fost conferit de traseul sinuos al existenței lor. Sau plimbăreți, dacă mă gândesc că, odată ajunși în casă, au considerat că masa din bucătărie nu e potrivită pentru ei și s-au răsturnat pe jos, din proprie inițiativă și fără înștiințare prealabilă...

Un sos de toamnă pentru grătar

Weekend-ul acesta am pus câteva borcane de murături asortate, mai mult pentru uz propriu decât de amorul artei (a se citi blogului). Oricum vă voi povesti şi despre asta, dar altul este obiectul reţetei de astăzi. Trei-patru gogonele care nu mi-au mai încăput în borcan au fost sacrificate, alături de doi-trei ardei graşi şi unul iute, de dragul unui experiment: un sos tare potrivit pentru un grătar, într-una din puţinele zile calde din ultima vreme.

Am tăiat gogonelele cubuleţe mici, la fel ardeiul gras (care mă gândesc că poate fi înlocuit foarte bine cu gogoşar, dacă vreţi), iar ardeiul iute l-am tăiat feliuţe. Am pus gogonelele şi ardeii într-o cratiţă pe foc, să se înmoaie într-o lingură-două de miere.

Ceva mai târziu am adăugat câteva linguri de bulion, sare, piper şi oregano. Am lăsat pe foc până a scăzut şi şi-a schimbat consistenţa, aducând puţin a zacuscă. La final, am obţinut un sos cu un aspect deosebit.

Iar gustul este şi mai deosebit decât aspectul... Mărturie stă unul din cele două borcane deja golite, după ce în sos s-au bălăcit cu nesimţire aripile de pui cu scorţişoară şi nucă, făcute pe grătar şi pregătite şi ele tot experimental, timp de vreo trei zile. (Despre ce aripile astea vă povestesc altă dată.)

Frumos mod de a petrece o duminică însorită de octombrie, nu?...

Când fructele şi legumele ne devin duşmani

Ştiţi cu toţii din copilărie cât e de sănătos să mănânci fructe şi legume, cum întăresc ele organismul şi cresc imunitatea. Câţi dintre voi s-au gândit însă la surprizele neplăcute ori la problemele pe care uneori, unele din fructele şi legumele acelea sănătoase din sfaturile mamei le pot provoca? Sigur, nu înseamnă să nu mai mâncăm fructe şi legume, vorbim doar despre puţină conştientizare...

- Afinele au un conţinut ridicat de compuşi care ajută la întărirea vaselor de sânge, astfel că sunt contraindicate persoanelor care iau medicament anticoagulante şi femeilor însărcinate.

- Ananasul conţine o substanţă (bromelaină) care irită tractul digestiv şi care, în cazul consumului în exces, poate provoca dureri de stomac, diaree şi reacţii alergice. Este contraindicat copiilor sub 6 ani şi gravidelor, precum şi persoanelor care iau medicamente anticoagulante.

- Arahidele au o valoare energetică foarte ridicată, nefiind recomandate suferinzilor de gastrită şi ulcer şi nici celor cu probleme de greutate.

Din bucătăria altora: Morcovi murați (Zanahorias en escabeche)

Această rețetă de morcovi murați provine din Mexic și însoțește adesea felurile principale de mâncare, după cum am aflat de aici. Morcovii pot fi mai tari ori mai moi, în funcție de cum preferă fiecare, iar cantitatea de ceapă și ardei adăugată poate varia, la fel și tipul de ardei adăugat, mai iute sau mai dulce, după gust.

Ingrediente:

- 350 de grame de morcovi
- o ceapă mare albă sau galbenă
- 2-3 ardei iuți (roșii, verzi sau oricare alt tip)
- 4 căței de usturoi
- 3 frunze de dafin
- o linguriță de piper boabe
- o linguriță oregano
- o linguriță de sare
- 500 de mililitri de oțet din vin
- 750 de mililitri de apă
- 30 de mililitri ulei de măsline

Curățați morcovii și tăiați-i felii, curățați ceapa și tăiați-o în 4, usturoiul în două, iar ardeii în sferturi. Puneți uleiul într-o tigaie antiaderentă, iar când acesta s-a încins adăugați morcovii. După 5 minute, adăugați ardeiul iute, ceapa, usturoiul și frunzele de dafin și mai lăsați 10 minute pe foc. Puneți sarea, piperul, oregano și mai lăsați 3 minute, amestecând ușor, să se combine bine aromele. Încercați morcovul, astfel încât să fie cât doriți de moale. Dacă nu s-a înmuiat suficient, mai lăsați amestecul puțin pe foc.
Oțetul îl puneți la fiert cu apa și lăsați să dea în clocot, apoi îl dați deoparte. Până se răcește soluția de oțet și apă, puneți amestecul de morcovi și legume în borcane, pe care le umpleți pe trei sferturi. Turnați deasupra oțetul răcit, astfel încât legumele să fie bine acoperite. Acoperiți borcanele cu capace și le puneți la rece, unde rezistă fără să se strice timp de câteva luni.

Buen apetito!

Pentru diabetici: sos de ardei iuți

Astăzi - o rețetă pentru diabetici, care sunt siliți să trăiască făcând față unei diete alimentare destul de stricte, bazată pe o lista mică de alimente permise. Sunt din ce în ce mai mulți și din ce în ce mai tineri. Așadar, ceva pentru ei și, de ce nu, și pentru noi...

Încep prin asta o serie dedicată celor care nu pot mânca orice și oricum, pe care o voi continua - sper - și în baza recomandărilor voastre.

Este vorba despre un sos potrivit pentru fripturi de pui, fileuri de peşte, grătar sau aperitive. Este de preferat să fie consumat rece.

Ingrediente:
- 3 ardei iuţi, cu tot cu seminţe
- o roşie mare
- o ceapă
- doi căţei de usturoi
- o lingură de oregano verde (poate fi înlocuit cu alte plante aromatice)
- o lingură de vin roşu
- piper
- sare (opţional)

Ceapa, roşia, ardeii şi usturoiul se pun într-o tavă, se pune deasupra lor oregano mărunţi, se acoperă şi se pune la copt, în cuptorul încins, până când se înmmoaie bine, adică 30-45 de minute. Când sunt gata, se scot şi se pasează bine, se adaugă piperul şi, eventual, sarea, precum şi vinul.
Poate fi păstrat, în borcan în frigider, timp de două săptămâni. Dacă doriţi să îl conservaţi peste iarnă, sterilizaţi borcanele timp de 30 de minute.
Sursa acestei reţete spune că un sfert de cană din acest sos conţine 36 de calorii (0% din grăsimi), 1 gram proteine, 0 grăsimi, 8 grame carbohidraţi, 2 grame fribre, 6 miligrame sare, 240 de miligrame potasiu, 0 colesterol.

Salată de ardei iuţi la borcan

Această salată picantă este foarte simplu de preparat şi suportă variaţii, în funcţie de gustul fiecăruia. Puteţi schimba concentraţia de zahăr ori de oţet sau puteţi adăuga şi alte condimente sau legume, după bunul plac. Este o idee bună pentru a valorifica şi acei ardei care nu sunt suficient de frumoşi ori sănătoşi pentru a fi puşi întregi la murat. Totodată, poate fi preparată nu doar cu oţet, ci şi cu saramură, aşa cum voi explica mai jos.

Merge foarte bine în loc de ardei iute, iar oţetul - deşi diluat - poate fi utilizat cu succes drept adaos la ciorbe, cum ar fi cea de burtă ori cea rădăuţeană.

Eu am făcut salata din jumătate de kilogram de castraveţi cornişon, jumătate de kilogram de ardei iuţi şi bulgăreşti (proporţia dintre cele două tipuri de ardei este dată de usturimea pe care vreţi să o obţineţi), patru cepe mijlocii, apă, oţet, boabe de piper, ienibahar, coriandru şi muştar, sare, zahăr, cimbru verde şi frunze de dafin. Pentru conservarea fără probleme peste iarnă, puteţi adăuga jumătate de aspirină la litrul de lichid.

Ardeii, castraveţii şi ceapa bine spălate se taie feliuţe, castraveţii mai subţiri, ardeii cam de jumătate de centimetru. Salata arată colosal dacă aveţi ardei de culori diferite.

Legumele tăiate se amestecă într-un castron şi se strecoară printre ele fire de cimbru.

Puneţi la fiert oţetul şi apa (o parte de oţet la două părţi de apă), împreună cu toate condimentele, sare (o lingură la un litru de lichid) şi zahăr (două linguri la litrul de lichid). Lăsaţi să dea în clocot două-trei minute şi apoi lăsaţi puţin să se răcească. După ce s-a răcit, adăugaţi aspirina pisată (jumătate de aspirină la litrul de lichid).

Puneţi amestecul de ardei, castraveţi şi ceapă în borcane şi turnaţi deasupra soluţia de apă şi oţet. Puneţi capacele şi lăsaţi la temperatura camerei câteva zile, înainte de a muta borcanele la rece.

Pentru cei cărora nu le place oţetul, salata poate fi preparată în saramură. Mai exact, peste amestecul de legume din borcane puneţi boabele de piper, coriandru, ienibahar şi muştar şi apoi turnaţi o saramură obţinută din apă şi o lingură de sare grunjoasă (30 de grame) la litrul de apă. Acoperiţi cu farfurioare şi ţineţi borcanele la temperatura camerei, pentru câteva zile.

În final, indiferent de varianta aleasă, veţi avea o salată foarte picantă, ceapa şi castraveţii fiind la fel de iuţi ca şi ardeii.

Sos picant pentru grătar

Am sărbătorit cu un grătar ultimul week-end din vara asta. Aripioare picante, cârnăciori, nişte pulpiţe de pui şi, evident, mici. Iar pe lângă ele - un sos picant, o improvizaţie de moment pe care am de gând să o repet, pentru că rezultatul a fost peste aşteptări.

Am pornit la bucătărit de sos cu două cepe albe, trei ardei graşi şi doi iuţi şi două roşii, dar, pe parcurs, am mai agăţat o lingură de miere, o lingură de vinete coapte, curry, o creangă de cimbrişor, nişte suc de roşii şi jumătate de pahar de vin roşu.

Am curăţat ceapa şi am dat-o prin răzătoarea mică, apoi am pus-o într-o crăticioară, pe foc, la călit, cu o lingură de miere şi jumătate de linguriţă de curry. Am lăsat-o să se înmoaie, apoi am adăugat ardeii graşi tăiaţi bucăţele foarte mici şi pe cei iuţi feliuţe. M-am gândit mai târziu că ar fi fost mai bine să coc ardeii şi să-i pasez, înainte de a-i pune în sos. Asta rămâne o idee de valorificat data viitoare...

Am adăugat în sos şi o lingură de vinete coapte şi bine tocate. Am opărit roşiile bine, le-am curăţat, le-am pasat şi le-am adăugat şi pe ele. Am mai pus jumătate de pahar de suc de roşii şi, pentru că mi s-a părut că sosul nu e destul de subţire, am adăugat jumătate de pahar de vin roşu.

Am pus sare şi piper şi am mai lăsat să fiarbă câteva minute.

E un sos foarte gustos: ceapa călită în miere şi curry dă savoare deosebită, iar vinetele coapte îmi aduc aminte de un gust cunoscut. A mers de minune peste cârnăciorii din carne de vită şi oaie, dar şi peste ciupercile făcute pe grătar.
Încercaţi şi voi!

Later edit: A doua zi, tot gândidu-mă la cum să îmbunătăţesc reţeta asta, am pus totul în blender şi am adăugat încă puţin suc de roşii. Arată şi mai bine. Aşa voi face de acum: ardeii copţi şi roşiile le voi pune în sos după ce le-am amestecat în robotul de bucătărie ori cu blenderul.

O salată murată

Mi-am adus aminte de reţeta asta după ce am descoperit, în frigider, suficiente legume pentru o combinaţie nouă. Trebuia să fac ceva cu ele să nu se strice şi m-am gândit să împuşc mai mulţi iepuri deodată. Mâncasem de câteva ori o astfel de salată făcută de soacra mea şi mi-a plăcut mult combinaţia de gusturi.

Castraveţi, ardei, morcov, varză, conopidă, ceapă, frunze de ţelină... Mai trebuie oţet şi apă (o parte oţet din vin alb de 9 grade, două părţi apă), sare grunjoasă (30 de grame la un litru de lichid, adică o lingură cu vârf) şi condimente după cum vrea fiecare, de preferinţă boabe de muştar, piper şi coriandru, seminţe de mărar, frunze de dafin, poate şi un cuişor-două.

Legumele se spală şi se lasă la scurs. Ceapa, varza şi ardeiul se taie fideluţe, morcovul se dă pe răzătoarea cu colţi mari, conopida se desface în bucheţele cât mai mici, iar partea fragedă a codiţelor ei şi castraveţii se taie feliuţe subţiri. Toate legumele trebuie să fie tăiate la fel de subţire, astfel încât să se pătrundă şi să se mureze în acelaşi timp.

Se amestecă bine toate legumele şi se înghesuie salata în borcane sterilizate, apăsând cu o lingură, ca să nu rămână goluri de aer. Se pun frunzele de ţelină deasupra, dar se lasă două degete până la marginea borcanului.

Se pune la fiert oţetul cu apa şi condimentele. Se lasă să fiarbă până dă în clocot.

Soluţia de oţet şi condimente clocotită se toarnă în borcane, peste amestecul de legume şi se pun imediat capacele.

Dacă nu vreţi să lăsaţi condimentele în salată, puteţi pune soluţia strecurată, dar, în acest caz, va trebui să o fierbeţi înainte câteva minute cu condimente cu tot, ca să se absoarbă mai bine aroma lor.

Cu borcanele ţinute la temperatura camerei, salata se acreşte în câteva zile, după care trebuie mutată la rece. Puteţi încetini acrirea lăsând borcanele la temperatură mai joasă, în cămară sau în alt loc răcoros, dar nu la temperaturi sub 15 grade Celsius.

Când salata este suficient de murată, legumele nu mai au culoarea iniţială, ci au devenit gălbui. Puteţi adăuga piper şi ulei, la servire. Este excelentă nu doar cu fripturi, ci şi cu tocăniţe.