Cadouri comestibile și o carte care mi-a plăcut

Am ieșit din hibernare și, încet încet, îmi dezmorțesc oscioarele și mă îndrept spre bucătărie, să vedem ce mai borcănim anul acesta. Apar legumele și fructele proaspete (eu zic să vă delectați deja cu niște ridichi cu brocoli, după rețeta asta, sunt o nebunie), așa că este o chestiune de timp să mă întorc la hobby-ul meu de vreme caldă. 

Până atunci, dau însă o raită prin biblioteca mea culinară. Cum încă nu-i trecută vremea cadourilor și se și apropie 8 Martie, m-am gândit să vă povestesc câte ceva despre o carte care îmi place mult și care poate fi sursă de inspirație pentru multe caduri foarte personalizate și deloc costisitoare.

Despre autogospodărire, pe timp de criză

De câtva timp mă tot gândesc la cum se aplică la noi ceea ce americanii numesc ”homesteading”, poate și pentru că împrejurarea a făcut să aflu foarte multe despre asta, în vremea în care am lipsit de aici. 

Pe scurt, este vorba despre asigurarea traiului zilnic pe baza a ceea ce propria gospodărie poate produce: de la hrană și până la unelte, mobilier sau haine. Într-un sens mai extins, vorbim despre tot ceea ce permite unei familii să trăiască aproape independent de societatea de consum și cu un minimum de cheltuieli.

O bucățică de istorie a blogosferei culinare, de la Cristi Roman

La un moment dat, am scotocit net-ul, căutând cine a avut primul blog culinar românesc și am aflat că ar fi vorba despre Cristi Roman, cu al lui papabun.blogspot.com. Au trecut ani de atunci, timp ân care blogosfera culinara româneasca a adunat câteva sute de bloguri de profil, pe lângă zeci de site-uri pornite tot ca blog ori ca proiecte de altă natură. 

Blogging-ul culinar și bucătăria sunt, pentru unii, o afacere din care își câștigă existența, în timp ce pentru alții - printre care mă număr și eu - a rămas la stadiul de hobby. M-am întrebat de multe ori cine sunt cei din spatele acestor jurnale culinare și în ce măsură se poate vorbi despre un profil al bloggerului din domeniu. Fără să-mi știe curiozitatea, Cristi Roman mi-a răspuns la întrebare, într-un articol pe al său foodblog.ro: ”66 de bloggeri culinari români și meseriile lor reale”. 

via Cristi Roman, cu sprijinul Gustos.ro

Așa cum îi spune și titlul, articolul conține și o impresionantă listă de 66 de bloggeri culinari și ocupațiile lor din viața reală. Am să fiu fair până la capăt și am să spun că mă simt onorată că am fost inclusă în acestă listă, în condițiile în care nu am urmărit să tranform acest blog într-o carieră ori în motiv de expunere publică în offline. Este o bucățică proprie și foarte personală a vieții mele, pe care o  împart însă doar virtual. 

Dacă veți căuta pe net informații despre bloggerii culinari, veți găsi puține și disparate. Înseamnă un efort colosal să aduni și să compilezi date despre atâtea zeci de autori virtuali. Tocmai de aceea, mi-e evident că, prin acest articol, Cristi Roman scrie practic un pic de istorie. 

De Sfânta Maria Mare

Mănăstirea Humorului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului
(sursa: www.piriumorii.ro)

Sfânta Maria Mare. Sau Adormirea  Maicii Domnului. Este în fiecare an, 15 august, sărbătorită de ortodocși, dar și de catolici: este ziua în care Maica Domnului - prea sfântă să cunoască moartea - s-a mutat la Fiul său din ceruri. Milioane de români o cinstesc și se cinstesc de nume, de sănătate, de hramul bisericii, de ce-o fi să fie. Sărbătoare mare, cu tradiții multe, păstrate încă pe acolo unde civilizația a intrat doar în vârful picioarelor.
În satul din capătul Moldovei unde am crescut, doar Crăciunul și Paștele erau sărbători mai mari. Văruiau oamenii casele, spălau storurile și preșurile, vopseau gardurile și primeneau animalele ca niciodată în an. Era hramul bisericii, iar satul se aduna dimineața la slujbă și seara la bal. Din ziua următoare, luau viața de unde a rămas, iar până în primăvară o numărau în ”zile trecute de la hram”. Cum dădea iarba și începeau să răsădească în grădină, viața curgea în ”zile până la hram”, în care aveau de prășit, de cosit, de primenit iar casa și de postit.
”A trecut Sântămărie / Te-ai c... în pălărie” auzeam, pe-atunci, în sat la bunici și mă întrebam ce-or vrea să zică. Bătrânii mi-au spus că nu-i rușine în vorba asta, ci doar semn de toamnă. Ziua dă înapoi câte un pic, florile se lasă pe tânjală, iar copacii încep să-și lase din frunze.
Așa-i, cum spun bătrânii. Cine are un petic de grădină se gândește de-acum la răsaduri de toamnă și la iernat. Cine-i gospodar face planuri de murături și dulcețuri, de zacuscă și tocănițe la borcan. Nu-i mult și se umplu iar curțile de miros de vinete și ardei copți...
Dară sărbătoarea-i mai întâi și mai bine de două milioane de români pe care-i cheamă Maria, Marinela, Mariana, Marin, Marian știu asta bine.
Să le urăm dară La mulți ani!
Și să fiți iubiți, dragilor!

Despre muștar, de ziua lui

Sursa foto: www.wonderopolis.org

Prima zi de sâmbătă din luna august este, la americani, Ziua Muștarului, eveniment la care în jur de 6.000 de oameni participă anual. Ce ciudat - ai spune - să aibă propria zi un condiment pe care nici măcar nu îl place toată lumea!  

Ei bine, nu doar că are o zi a sa, dar muștarul are și un muzeu: tot în Statele Unite, în Middleton (statul Wisconsin), muzeul reunește peste 5.500 de feluri de muștar din peste 70 de țări.

Bine v-am regăsit!

Știți că minunile nu țin mult, da?

Chiar și minunea numită vacanță ia sfârșit, la un moment dat. Și, vrei sau nu vrei, trebuie să te întorci la tot ceea ce, pe durata unai an, a generat stres care a crescut proporțional cu dorul de concediu.

Au fost mulți kilometri parcurși, pe drumuri de munte mai ales, frumoase și sălbatice, nu prin țări străine, ci la noi. Când concediul în străinătate este la îndemâna oricui, mi se pare de-a dreptul original să-ți faci vacanța în locuri neumblate din România. Locuri în care nu ajungi decât dacă te țin mașina și picioarele, cum ar fi Parcul național Cheile Nerei (județul Caraș Severin).

Puteți citi mai multe despre aceste locuri în Jurnalul de vacanță pe Cheile Nerei. Locuri minunate, care îți încarcă bateriile pentru încă un an.

Bine v-am regăsit! :)

Avem câștigătorii concursului ”Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”

După o săptămână de votare, putem spune cine sunt câștigătorii concursului ”Tu ce știi să faci bun din fructe conservate?”, în care șase participante s-au înscris cu rețete de dulciuri preparate cu fructe conservate - dulceață sau compot. Rețetele lor le-ați putut vedea timp de o săptămână, în pagina principală a blogului Bucătăreli la borcan, unde vor rămâne, pentru eternitate :). 

Unul dintre căștigători a fost desemnat prin vot, un altul a fost ales de organizatori, care au urmărit originalitatea rețetei. Fiecare dintre cei doi câștigători va primi un voucher în valoare de 150 de lei pentru a cumpăra ustensile profesionale de bucătărie Hendi, premiul fiind asigurat de sponsorul concursului nostru - Amenajări Horeca.

N-am să lungesc suspansul, așa că vedeți mai jos către cine s-au îndreptat cele 300 de voturi ale voastre. 

Așadar, premiul pentru popularitate merge laaaa.... Oana Plăcintă, din Suceava, pentru al ei Linzer cu gem de căpșuni. I-ați putut citi pe blog aici rețeta și o veți găsi aici în continuare. Felicitări, Oana!

Pentru noi, organizatorii, n-a fost tocmai ușor să alegem o rețetă. Sunt convinsă că toate dulciurile au ieșit excelent, ne-a lăsat gura apă studiind fotografiile trimise. 

Dar, pentru că trebuia să alegem un câștigător, el se numeșteee... Ioana Dudău, care a preparat Orez cu lapte de cocos și dulceață de cireșe amare. Bravo, Ioana! Puteți citi rețeta ei aici, pe Bucătăreli la borcan, dar și pe blogul ei.

Mulțumesc în egală măsură tuturor celor șase cititoare care au alocat imaginație, efort, energie și timp pentru a participa la concurs: Anca Corduban, Ioana Dudău, Xandrinne Bubulina, Oana Plăcintă, Ioana Dreghiciu și Veronica Crețu. Datorită lor a fost posibilă competiția, iar pentru asta merită toată aprecierea noastră. Noi, organizatorii, vă mulțumim.

Acestea fiind zise, să ne vedem cu bine pe blog și pe Facebook, cu rețete și cu alte concursuri! :)

Toamna de astă vară

La început, am crezut că mi se pare. M-am uitat mai bine însă și  mi-am dat seama că era adevărat: era un boboc de floare, nu de frunze, cum fuseseră mulți înainte. ”Foarte bine”, ai spune. Însă bobocul acesta era așteptat în altă vreme, în alt anotimp, peste trei-patru luni de soare. De ce? Pentru că vorbim despre o floare de toamnă, obișnuită cu frigul nopții de octombrie, nedoborâtă nici de bruma din noiembrie și nici de primele zăpezi. Un fel de crizantemă.

Trei pași mai încolo, Physalis își prăjește la soare lampadarul deja portocaliu. M-aș bucura dacă nu aș ști că, în mod normal, își colorează caliciul toamna.

Nu-i noiembrie încă. Nu-i nici măcar octombrie și nici septembrie. Abia au trecut trandafirii de dulceață și căpșunii, zmeura acum se coace, iar murele sunt încă verzi.

E iunie, în prag de iulie. Abia e vară, iar toamna-i departe, dacă te uiți în calendar. Dar a fost vară în mai și primăvară în iunie. Iarna nu știu când vine. Iar cu toamna de vara asta ce facem??  

La aniversare

Acum trei ani, în 4 iunie 2010, scriam aici prima postare.

De atunci, au trecut de trei ori câte 365 de zile (uneori și mai mult) și peste 350 de postări. Am trăit multe, am povestit, am câștigat experiențe și le-am împărțit cu voi. Toate astea au fost posibile pentru că am avut de ce merge mai departe.

Acest blog este un hobby, chiar dacă propuneri de migrare a lui spre zona comercială au apărut mereu. Cine a intrat aici a făcut-o căutând nu advertising, ci informații. Și așa vor rămâne lucrurile.

Și, pentru că, la aniversări, se dau cadouri, voi vorbi și eu despre unul. Nu, nu aștept nimic, ci va fi un dar pentru voi, mai exact un nou concurs, despre care voi scrie aici, în zilele ce urmează.

Până atunci însă, mai am un singur lucru să vă spun...

 

MULȚUMESC!

Fructe. De care?

Am descoperit niște fructe cu totul ieșite din comun...

Sursa: www.worth100.com

Sursa: www.whataboutwatermelon.com

Sursa: www.indulgy.com

Sursa: www.forums.soompi.com

Hehe... Trăiască Photoshop! E ziua păcălelilor astăzi, țineți minte!...:)

Afumături cu cap, de la Lidl

 

Știam eu că nemții de la LIDL fac numai chestii deștepte...

Dragi doamne, la mulți ani!

Un pic de răsfăț este oricând binevenit. Mai ales astăzi.

Dragi doamne, vă doresc tuturor să fiți fericite și iubite! La mulți ani!

 

Sursa: http://honey-and-bee.tumblr.com

Cronică de carte culinară: un ghid complet de conservare

Am mai cumpărat o carte (de fapt, mai multe) despre dulcețuri și alte conserve. Oricât aș ști, tot nu e vreodată destul, nu? 

Este un ”ghid complet de conservare pentru bucătarul creativ, de la uscare și congelare și până la conservare la borcan și murare”, pe care mi l-am dorit de când l-am văzut prima dată la Books Express, librăria mea preferată de carte culinară. Titlul original al cărții este un call-to-action foarte clar: ”Put`em up!”. Aşadar, hai la treabă! 

Ce avem noi aici: 304 pagini de rețete și sfaturi legate de tot ce ai vrea să știi despre cum se pregătesc conservele. Coperți lucioase, cartonate, între care găsești o carte pe care aș caracteriza-o, în stil american, ”cozy”*.

Metode despre care știam doar din auzite sunt explicate și ilustrate. Îmi aduc aminte de cărțile vechi ale bunicii, pe care le-am găsit cândva în podul casei şi în care albinăritul şi frământarea pâinii erau povestite în desene. 

Afli din această carte de ce instrumentele nu se poate lipsi o gospodină care prepară conserve acasă. Afli diferența între gemurile preparate prin fierbere îndelungată și cele cu fierbere rapidă. Dacă nu știi câtă pectină conține fiecare fruct, acum găsești răspunsul. La fel, devine clar ce rol are zahărul în prepararea conservelor dulci și cu ce poate fi el înlocuit.

De mare folos este faptul că poți căuta o rețetă nu după categoria în care se încadrează (dulceață, compot, murături), ci după ingredientele  principale. Această abordare răspunde cu ușurință întrebării ”am niște ceva și nu știu ce să fac din el”, unul dintre corespondenții gastronomici ai obsedantului ”azi cu ce mă îmbrac?”.

Dacă nu știi ceva despre conserve, sigur găsești în această carte. Scrisă într-o engleză destul de accesibilă inclusiv celor care nu sunt familiarizați cu americanii și cu obiceiurile lor alimentare. Totuși, este posibil ca unele dintre ingrediente (spre exemplu, diferitele tipuri de pectină) să fie necunoscute, autoarea raportându-se la produsele disponibile peste ocean.

Prețul? 105,81 lei pentru livrarea rapidă, dar poate să scadă până la 90 de lei, dacă alegeți livrarea economică, adică în termen de 2-3 săptămâni.  Dar merită, zic eu, dacă ești unul dintre oamenii căreia autoarea Sherri Brooks Vinton îi dedică această carte, adică unul dintre acei bucătari de casă care țin la familie și la prieteni, la cultură și la tradiții.

* confortabil, plăcut

O perspectivă artistică asupra mâncării

”Lumânarea de porumb”

Despre Carl Warner nu auzisem niciodată până de curând. Un articol citit pe Gustos.ro mi l-a adus în atenție și astfel am ajuns pe pagina lui. 

Pe scurt, a pornit ca fotograf și advertiser, dar a devenit primul artist cunoscut pentru modul în care construiește ”foodscapes” - peisaje din legume, fructe ori alte ingrediente menite, în fapt, să aducă bucurie papilelor gustative, nu ochiului. 

Cu drag, despre o ”săpunieră” și un Moș

Moș Crăciun a încurcat lunile și m-a vizitat, în weekend. Nu a venit cu mâna goală, ci cu un aparat foto. Am fost așa de mirată că îl văd pe Moș încât nici nu mi-am dat seama, de la început, ce are în sac pentru mine. Și avea în sac așa ceva:

De mult plângeam eu după un Nikon, deși ”săpuniera” Panasonic Lumix mă slujește cu credință de câțiva ani buni. Cum fiecare lucru are vremea lui, am ajuns la concluzia ca vremea ”săpunierei” a trecut, așa că intenționez să o scot la pensie. Am însă o bănuială că nu va sta mult pe bară, pentru că un bucătar - fotograf - și - posibil - viitor - blogger din noua generație vine tare din urmă. 

De bucurie că am cu ce, mai mult acum decât înainte, am povestit puțin pe Rețete de blogging despre cum să  faci fotografii reușite pentru blog cu o săpunieră și despre cum faci lumina naturală să lucreze în folosul tău. Asta așa, în memoria tehnicii trecute.

O săptămâna ușoară să aveți!

Despre un concurs de rețete, cu plus și cu minusuri

Am descoperit - cam târziu, am văzut pe urmă - concursul de rețete pe care Bonduelle l-a lansat anul trecut, în toamnă, pe pagina lor de Facebook. Încarci o rețetă sau mai multe într-una din cele trei categorii și poți câștiga, printre altele, un iPhone, seturi de vase ceramice sau un aparate de gătit la aburi.

Bună ideea de a promova gătitul sănătos, iar concursurile de rețete sunt o metodă destul de facilă de promovare, din care pot câștiga și cei care încarcă rețetele, și, mai ales, organizatorii concursului. Aaa, e super că poți primi premii așa de frumoase, nu? Luat la bani mărunți însă, concursul acesta oferă beneficii mai ales pentru organizator. Marea masă a participanților reprezintă doar cifre în rapoartele de monitorizare a campaniei și, ulterior, nume într-o bază de date din care sunt selectați subiecți pentru cercetările de piață.

Primul lucru care enervează un consumator este faptul că, pentru a participa, trebuie să dea Like paginii Bonduelle, fapt pe care regulamentul de concurs îl omite cu grație, menționând numai crearea contului de concurs. O mică mârlănie prin care firmele atrag fani pe pagina lor din rețeaua de socializare, chiar dacă, în fapt, unii nu au vreo slăbiciune pentru produsele respective și nu revin vreodată pe pagina acestora. Dar să trecem peste asta, nu-i mare bai: cum ai dat Like, poți să dai și Unlike, până la urmă.

Să zicem că ai devenit fan și trebuie să te înscrii în concurs. Asta înseamnă nume, prenume și alte date personale, pentru crearea contului. Sunt necesare pentru acordarea premiilor, evident, numai că îți dai implicit acordul pentru includerea în baza de date și utilizarea lor în cadrul campaniilor și cercetărilor ulterioare. Nu știu ce părere aveți voi despre asta, dar pe mine doamnele care fac marketing direct (a se citi telefonat insistent în cele mai nepotrivite momente) pentru firmele de asigurări m-au stresat mult prea mult ca să mai pot accepta conceptul.

Cu toată viteza înainte!

Dragilor,

Nu știam exact unde sunt, dar am aflat.

Timp de o lună, mi-ați dat suficiente răspunsuri despre ce și cum este acest blog pentru voi şi vă mulţumesc pentru asta.

Ce am aflat?

Că veniți aici căutând rețete, idei și sfaturi. Că apreciați întâi de toate originalitatea rețetelor, apoi specializarea pe nișa conserve și stilul scrierii. Că vă doriți un blog actualizat mai des și cu o viteză mai mare de încărcare. Că v-ar plăcea şi alte tipuri de conţinut, pâncă acum indisponibile pe Bucătăreli la borcan.

Știu mult mai mult decât acum un an și mult mai puține decât voi ști într-o săptămână.

Acum o lună în urmă vă întrebam încotro o luăm.

Acum știu: cu toată viteza... înainte!

P.S. Stați pe aproape. Trecem, în curând, la Bucătăreli la borcan 2.0.

Bucătăreli la borcan 1.0

Încotro?

Dragii mei,

 

Vine o vreme în viața fiecăruia când trebuie să decidă încotro se îndreaptă. E acum vremea unei astfel de hotărâri pentru blogul Bucătăreli la borcan.
În mai bine de doi ani de existență, v-am povestit, în cele 300 de postări apărute, despre murături și alte conserve. S-au strâns aproape un milion de vizitatori, și mai multe afișări și câteva mii de comentarii. Am apărut în interviuri și reviste, iar rețetele de pe acest blog sunt preluate pe câteva zeci de site-uri. Am ajuns aici datorită vouă.
Și pentru că orice lucru, oricât ar fi de bun, poate fi și mai bun, vă întreb acum: încotro? Îmi puteți spune participând la un sondaj care va fi disponibil timp de o lună, pe pagina principală a blogului, în coloana din dreapta. Sunt nouă întrebări, care pot fi parcurse cu ușurință în 10 - 15 minute.

Am nevoie de răspunsurile voastre pentru a ști ce pot face mai bine și cum.
Mulțumesc tuturor pentru că am avut pentru cine povesti cu drag aventurile mele în bucătărie.

Să ne vedem cu bine, și de acum încolo, pe blog!

Bucătăreli la borcan

Un pic de umor...

Pentru toți cei care își doresc delicatese, dar nu au decât bani de legume...

De unde? De la Funky Donkey, adică de aici.

Funny Break

Am descoperit noi metode de bricolaj...

Pentru toate, o singură sursă: http://www.facebook.com/GodsGardenOfEden.

Să aveţi un week-end minunat!