O bucățică de istorie a blogosferei culinare, de la Cristi Roman

La un moment dat, am scotocit net-ul, căutând cine a avut primul blog culinar românesc și am aflat că ar fi vorba despre Cristi Roman, cu al lui papabun.blogspot.com. Au trecut ani de atunci, timp ân care blogosfera culinara româneasca a adunat câteva sute de bloguri de profil, pe lângă zeci de site-uri pornite tot ca blog ori ca proiecte de altă natură. 

Blogging-ul culinar și bucătăria sunt, pentru unii, o afacere din care își câștigă existența, în timp ce pentru alții - printre care mă număr și eu - a rămas la stadiul de hobby. M-am întrebat de multe ori cine sunt cei din spatele acestor jurnale culinare și în ce măsură se poate vorbi despre un profil al bloggerului din domeniu. Fără să-mi știe curiozitatea, Cristi Roman mi-a răspuns la întrebare, într-un articol pe al său foodblog.ro: ”66 de bloggeri culinari români și meseriile lor reale”. 

via Cristi Roman, cu sprijinul Gustos.ro

Așa cum îi spune și titlul, articolul conține și o impresionantă listă de 66 de bloggeri culinari și ocupațiile lor din viața reală. Am să fiu fair până la capăt și am să spun că mă simt onorată că am fost inclusă în acestă listă, în condițiile în care nu am urmărit să tranform acest blog într-o carieră ori în motiv de expunere publică în offline. Este o bucățică proprie și foarte personală a vieții mele, pe care o  împart însă doar virtual. 

Dacă veți căuta pe net informații despre bloggerii culinari, veți găsi puține și disparate. Înseamnă un efort colosal să aduni și să compilezi date despre atâtea zeci de autori virtuali. Tocmai de aceea, mi-e evident că, prin acest articol, Cristi Roman scrie practic un pic de istorie. 

Cu drag, despre o ”săpunieră” și un Moș

Moș Crăciun a încurcat lunile și m-a vizitat, în weekend. Nu a venit cu mâna goală, ci cu un aparat foto. Am fost așa de mirată că îl văd pe Moș încât nici nu mi-am dat seama, de la început, ce are în sac pentru mine. Și avea în sac așa ceva:

De mult plângeam eu după un Nikon, deși ”săpuniera” Panasonic Lumix mă slujește cu credință de câțiva ani buni. Cum fiecare lucru are vremea lui, am ajuns la concluzia ca vremea ”săpunierei” a trecut, așa că intenționez să o scot la pensie. Am însă o bănuială că nu va sta mult pe bară, pentru că un bucătar - fotograf - și - posibil - viitor - blogger din noua generație vine tare din urmă. 

De bucurie că am cu ce, mai mult acum decât înainte, am povestit puțin pe Rețete de blogging despre cum să  faci fotografii reușite pentru blog cu o săpunieră și despre cum faci lumina naturală să lucreze în folosul tău. Asta așa, în memoria tehnicii trecute.

O săptămâna ușoară să aveți!

Despre aspectul blogurilor culinare

Una din primele chestiuni de care te lovești când pornești un blog este designul. Ai ales platforma de blogging, ai ales numele, îți trebuie un design drăguț cu care să ieși în lume, odată ce vei avea suficient conținut. Sau ai deja un blog culinar, dar ți se pare că ceva - nu îți este clar ce anume - nu este atât de ok la blogul tău în comparație cu altele. Ce face un blog să arate bine să și nu trimită vizitatorii la butonul Back după primele cinci secunde?

Cred că 5 lucruri sunt esențiale pentru bunul aspect al unui blog culinar. Iar despre ele puteți citi în postarea de azi, de pe pagina dedicată blogging-ului culinar - Rețete de blogging.

Nu sunt reguli, ci constatări. Nu sunt exemple negative. ”Frumos” și ”bun” sunt atât de subiective, încât singurul criteriu clar de evaluare este reacția vizitatorilor.
Despre cum aflăm ce vor vizitatorii de la noi mai vorbim. Până atunci, idei bune să aveți și timp să scrieți despre ele pe blog!

O carte bună și o rețetă ratată

V-am spus că am cumpărat de curând două cărți. Prima era o carte cu 50 de rețete pentru prepararea conservelor dulci. A doua însă are un public mai restrâns, respectiv bloggerii culinari vorbitori de limba engleză: ”Plate to Pixel, Digital Food Photography & Styling”. Un manual despre fotografie culinară, de la momentul în care pui mâna pe aparatul foto şi până la publicarea pe blog.

Primul lucru pe care l-am înţeles din această carte a fost că poţi face fotografii minunate şi fără să ai un aparat foto DSLR, dacă ştii să faci lumina să lucreze în folosul tău. Am ţinut minte două cuvinte: dispersie şi reflecţie.