miercuri, 30 noiembrie 2011

Pe locuri, fiţi gata... comentaţi!

A trecut cam mult de când am dat ultimele premii. Şi chiar dacă ar fi trecut puţin, nu este cu supărare că ne lansăm iar în întreceri, nu-i aşa?
Aşadar, în vorbe să ne măsurăm şi în comentarii să ne întrecem, pentru că prietenii de la Biolandia au premii de dat. Ce anume? Produse alimentare bio (cum vă sună ”usturoi marinat în plante aromatice”?) pentru câștigătorii din țară. Din păcate, din motive de siguranță a borcanelor, premiile pentru câștigătorii din străinătate nu pot consta în alimente, ci în dreptul de a posta, pe ”Bucătăreli la borcan” și pe blogul Biolandia,  o rețetă cu poze ori o aventură de bucătărie.
Şi pentru că nimeni nu se poate întrece dacă nu ştie unde trebuie să ajungă, avem şi noi câteva reguli:
1. Vor fi acordate premii pentru ”cel mai activ comentator” şi ”cel mai original comentariu” primit pe blog în luna decembrie, respectiv în perioada 1 - 31 decembrie 2011.
2. Cel mai activ comentator va fi cel care postează cel mai mare număr de comentarii care întrunesc condiţiile de mai jos.
3. Cel mai original comentariu va fi desemnat de către onoratul juriu - adicătelea de mine, plus una bucată reprezentant(ă) Biolandia - urmărind câteva criterii: abordarea inedită, exprimarea logică şi corectă din punct de vedere gramatical, dar şi numărul de aprecieri atrase de la alţi utilizatori.
4. Toate comentariile trebuie semnate pentru a intra în concurs. Dacă numele nu apare la utilizator, ci în corpul comentariului, scrieţi şi adresa de e-mail, pentru a putea fi contactaţi în situaţia în care câştigaţi unul din premii.
5. Comentariile trebuie să fie legate de conţinutul postării pe care o însoţesc. Nu vor fi luate în calcul postările off-topic şi nici cele cu caracter publicitar. Nu sunt acceptate mesajele scrise în limbaj trivial, cele xenofobe ori care aduc atingere vreunei categorii de public ori persoane şi îmi rezerv dreptul de a nu publica astfel de comentarii.

Acestea fiind zise, nu uitaţi că mâine este 1 decembrie, adică prima zi de concurs.
Aşa că... pe locuri, fiţi gata... comentaţi!

marți, 29 noiembrie 2011

O reţetă de sfârşit de toamnă

Cred că a fost ultima zi caldă. Soare - cu dinţi ca într-o reclamă la Colgate - şi un vânticel ceva mai hotărât doar pe la colţurile casei. Mi-au adus aminte de partea plăcută a toamnei, cu mere abia culese şi dovleci adunaţi pentru scobit. Şi de plăcintarii umpluţi cu brânză şi verdeaţă...
Nu am pretenţia să fi inventat vreo delicatesă, m-am inspirat doar dintr-o altă reţetă, pe care am îmbogăţit-o cu smântână, roşii şi ceva condimente. Altfel spus, un dovleac plăcintar - mare cât să încapă, tăiat în două, într-o tavă - se spală şi se înjumătăţeşte. Curăţat de seminţe, se unge pe interior cu ulei de măsline, sare, piper şi boia de ardei. Se lasă la năduşit în cuptorul încins până ajunge miezul uşor de străpuns cu furculiţa. Atunci se scoate şi se goleşte conţinutul, lăsând pe coajă doar un strat de un deget.
Miezul dovleacului se zdrobeşte cu furculiţa. Peste el se pun două linguri se smântână, o roşie măricică decojită şi tăiată cubuleţe, dar şi un pumn de brânză de burduf trecută şi ea prin furculiţă. Mai aruncaţi acolo un pumn de verdeaţă (mărar, pătrunjel, busuioc sau oregano, ce vă place) şi câteva fire de ceapă verde tăiate mărunt. Iar dacă verdeaţa nu-i tocmai la îndemână, puneţi în loc vreo trei căţei de usturoi bine bătuţi. Şi merge şi un ou bătut, dacă vreţi.
Nu aruncaţi deasupra prea multe condimente: sarea, piperul şi boiaua şi-au făcut ce aveau de făcut cu miezul, cât au stat împreună în cuptor.
Toate astea amestecate dau numai bine puse înapoi în copaia de dovleac copt. Şi intră înapoi în cuptor pentru vreo 20 de minute...

Ce iese, la urmă? Un pic dulce, că doar e dovleacul la bază. Un pic sărat, că nici brânza nu se lasă. Cremos - doar a trecut smântâna pe acolo. Şi proaspăt - avem roşii, verdeaţă şi ceapă verde. Toate cu miros frumos de toamnă.
Ce spuneţi, încercaţi şi voi?

duminică, 27 noiembrie 2011

Varză roșie și gogonele, cu ceapă și semințe

A trecut vremea în care veneam de la piață cu sacoșele pline de legume pentru murături. Deja am început borcanele pregătite acum atâtea săptămâni. Pe cei care au mai fost pe aici nu cred să îi mire faptul că eu încă mai pun murături ori fac dulcețuri. De ce m-aș opri? Doar pentru că, de obicei, murăturile se pun toamna, iar dulceața se face ca să umpli un batalion de borcane pe care să nu le ataci înainte de prima brumă?  
Jumătate de varză roșie, un kilogram de gogonele rămase după pregătirea tradițonalelor murături, două-trei cepe, oțet și condimente. Am plecat de la rețeta de gogonele murate cu ceapă, pe care am ajustat-o pe ici, pe colo.    
Varza roșie tăiată fâșiuțe s-a ales cu un duș de sare grunjoasă. Nu mult mai târziu, i s-au alăturat gogonele, tăiate felii potrivite. Și o mână de seminâe de floarea soarelui. Au stat așa, împreună, cam trei ore, cât să prindă gust sărat și zemos. Au ajuns apoi îngrămădite în borcane, așteptând oțetul. Care a venit un pic mai târziu, după ce - amestecat cu apa în proporție de două părți apă și una oțet -  a trecut printr-un clocot cu un amestec dintr-un strop de zahăr și condimente (boabe de piper, muștar și ienibahar, cuișoare și anason), strecurate apoi, de dragul mironosițelor care se înfruptă mai târziu din borcanele astea.


...asta a fost ceea ce a umplut două borcane mari și unul mic...
Câteva zile mai târziu, am deschis un borcan de ”gogonele înroșite”, să nu alunece singuri pe gât cartofii copți felii. Cum sunt? Acrișoare cu o urmă de dulce, roșii de la varză și cu iz de condimente și floarea soarelui. Atipic, dar interesant...