luni, 31 decembrie 2012

Primiți cu urarea de Anul Nou?


Anul Nou se apropie. Pregătim hainele noi și mâncărurile alese. Lăsăm în urmă anul vechi, cu bune și rele. Ne spunem că, de la anul, vom fi mai buni, mai blânzi, mai puternici. Un an nou, un nou început.
Să vă aducă 2013 tot ce v-ați dorit și n-ați primit pe măsură.
Să fiți și buni, și blânzi, și puternici, pentru voi și pentru cei ce nu pot fi astfel.
Să fiți înțelepți, pentru a vedea că se poate umple paharul chiar și atunci când este aproape gol.
Să fiți sănătoși, ca să vă puteți bucura de toate!
Să fiți așa cum vă doriți!

La mulți ani!

vă urează

 
Vrei să știi de unde am aceste borcane simpatice? Le găsești și tu aici.

duminică, 30 decembrie 2012

Somon marinat, prăjit şi mâncat

Nu mă dau în vânt după peşte, cred că am mai spus asta. Nu din spirit ecologist ori vegan, că m-ar chinui remuşcările la gândul peştilor prinşi în cârlig, undiţă, mulinetă ori cum s-o mai chema. Nu merg la pescuit, nu am suficientă răbdare pentru asta. Şi nici nu m-a fugărit mama cu lingura de ulei de peşte, când eram copil şi nu era nicio masă fără peşte, ca să mi se zbârlească părul când văd umoarea galbenă şi lipicioasă bogată în Omega 3. Nu-mi place mirosul de peşte, nu-mi plac oasele de peşte. Nu.
Daaar... nicio regulă fără o excepţie. Excepţia se cheamă somon. Din când în când şi în doze mici. De data asta, marinat preţ de două zile, apoi prăjit şi, evident, mâncat.
Poate părea banal că un peşte atât de deosebit precum somonul a fost supus prăjirii, însă vorbim de un strop de unt, cât să se mişte liber într-o tigaie din ceramică.
Să începem cu începutul: cinci felii de somon crud, o legătură de mărar verde şi o linguriţă de seminţe de mărar, o lingură de sare, piper boabe şi boabe de muştar, plus o lingură-două de ulei de măsline.


vineri, 28 decembrie 2012

Murături pentru mahmuri: roșii mici murate

 
A trecut Crăciunul. Trei zile în care cei mai mulți dintre noi au mâncat pe săturate fripturi, sarmale, caltaboși și cine mai știe câte feluri de mâncăruri bogate în carne. Și pentru ca să fie bine primite pe gât, cine nu le-a stropit bine și cu un vin bun?
După atâta belșug, stomacul parcă cere o acritură, să se dreagă înainte de următoarea încercare: Anul Nou.

vineri, 21 decembrie 2012

Funny (Christmas) Break

Mi-e clar că, în perioada aceasta, oricine caută o rețetă are în minte masa de Crăciun, pe care o vrea altfel decât în tot restul anului.
Iată câteva idei, din sursă Facebook....


marți, 18 decembrie 2012

Cinci rețete pentru Crăciun. Și niște etichete

Toți cei care știu că am un blog culinar mă întreabă ce rețete minunate am pentru Crăciun. Conservatoare în unele privințe, rămân fidelă puiului în cojocel cu susan și cașcavalului marinat cu ierburi. Aaa, și cum era să uit: ouă murate. De anul acesta, adaug o dulceață de ceapă roșie, rețetă care m-a vrăjit și pe care o voi pregăti pentru toate sărbătorile.
Mai avem la borcan câte ceva. Din tot ce am pus la conservat încă din toamnă, câteva rețete sunt foarte potrivite pentru perioada asta. Poți face cadou prietenilor un astfel de borcan, personalizat cu ajutorul uneia din cele trei etichete de sezon de mai jos. Sau poți însoți felurile de mâncare, de Crăciun ori de Revelion.

joi, 13 decembrie 2012

Cum depozităm conservele

Ca să putem mânca iarna conserve delicioase, avem nevoie nu doar de cele mai bune rețete și de ingrediente de calitate, ci și de o sumedenie de informații despre ce și cum ai de făcut în privința ambalajelor, dar și a depozitării recipientelor umplute. Am mai vorbit, în câteva rânduri, despre sterilizare ambalajelor, dar și a conservelor ambalate. Haideți să vedem ce facem cu borcanele, odată ce le-am umplut și sterilizat.
În general, păstrăm conservele în cămară / debara / beci, în raport de ce are fiecare. Ca idee, este nevoie de un spațiu răcoros, bine aerisit (ca să nu apara mucegai) și suficient de mare încât să vă puteți mișca și manevra borcanele și sticlele.
Orice borcan ori sticlă care ajunge în cămară trebuie să fi trecut prin sterilizare și să aibă capacele etanșe.
Nu lăsați conservele să înghețe, pentru că fie se vor sparge borcanele (în cazul celor care nu conțin oțet), fie nu vor mai fi bune de nimic după ce se dezgheață. Ele nu trebuie să stea nici în umezeală, iar pentru aceasta, încercați să nu le depozitați prea aproape de pământ, ci la o distanță de 15/20 de centimetri înălțime.

miercuri, 12 decembrie 2012

Cronică despre o reţetă bombă

Vine o vreme când borcanele ordonate frumos în cămară, de cu toamnă, sunt deschise. Curioşii care au dondănit pe lângă ele atâta vreme pot, în final, să se înfrupte şi să îşi dea cu părerea.
Azi - despre ardeii iuţi umpluţi cu hrean, despre care am povestit nu de mult. Şi nu ne întindem mult, că stau la rând nişte murături mititele.
 
 
Care este părerea? Că am făcut o treabă bună şi că nu a fost în zadar chinul meu de atâtea ore, în care numai nu mi-au fiert mâinile fără apă.
Sunt iuţi, aşa este. Daaaar, într-un mod diferit de ce ne aşteptam noi. Partea mai groasă şi umplută cu hrean are un gust amestecat: hreanul are aromă puternică şi care acoperă uşor alte mirosuri, dar nici ardeii iuţi nu se lasă. S-au bătut ei ce s-au bătut şi, până la urmă, a lăsat fiecare câte puţin de la el şi a ieşit ceva iute-iute, dar nu ucigaş.
Spre coadă, unde degetele mele nu au mai ajuns să ducă hreanul, se schimbă treaba. Cum s-au văzut ardeii snguri şi fără hrean care să le taie elanul, şi-au făcut de cap. Aşa că acolo este mult mai... arzătoare problema, să zicem.  
Noi am scos ardeii aceştia să însoţească o ciorbă rădăuţeană, care se bucură de un mare popularitate la noi în casă. De data asta însă, ciorba a trecut neobservată...

luni, 10 decembrie 2012

Bucătăreli la borcan 2.0

Blogul a îmbrăcat haină nouă, ca să primim sărbătorile cum se cuvine. Am făcut un pic de ordine și în conținutul lui și am reorganizat totul astfel încât să fie mai ușor de găsit de căutați. 
Sondajul care a fost disponibil pe blog, timp de o lună, a arătat că vizitatorii vin aici căutând fie o rețetă anume, fie o idee de preparate ori anumite sfaturi. De aceea, puteți de acum să căutați ce vă trebuie după tag-uri împărțite în aceste categorii, situate pe coloana din stânga. Veți mai descoperi acolo rețete clasificate după ingredientele folosite. Cam multe, dar folositoare, zic eu. 
Iar între două rețete merge și o poveste, așa că aștept să citiți despre aventurile mele în bucătărie și în afara ei, într-o categorie aflată tot în stânga, dar o idee mai jos - Povești. 
Promit să povestesc în continuare ca și până acum, mai ales că mi-ați spus, prin același sondaj, că apreciați mai ales originalitatea și stilul de scriere. 
Cu ce am mai venit nou, în Bucătăreli la borcan 2.0? Am, în final, și o pagina ”Despre”, după multe rugăminți de a vorbi puțin despre cine este în spatele acestui blog. Nu spun prea multe, mi se par mai importante ideile și principiile unui om decât identitatea lui. Cred însă că spun suficient pentru oricine vrea să știe de unde a pornit acest blog și are este rolul lui în viață și lume.
Stați pe aproape, mai am și alte suprize.
Rămâneți pe Bucătăreli la borcan 2.0!

duminică, 9 decembrie 2012

Dulceață de vară, pentru un cadou de iarnă

Zmeura. O asociem cu vara, cu sucurile reci cu mentă, cu plimbările în munți și cu înghețata savurată pe terasă, pe plajă. Și totuși, de ce nu am mânca zmeură și iarna, dacă am putea?
Ce vă propun eu acum nu este o înghețată cu zmeură și nici măcar o prăjitură, ci o dulceață atât de deosebită încât poate deveni cadou de Crăciun. Vorbim despre o dulceață de zmeură și măr cu ghimbir.

miercuri, 5 decembrie 2012

Cum să faci ornamente din ciocolată pentru tort (video)

Vă plac ornamentele din ciocolată care împodobesc torturile cumpărate? Cât eram mică, mă întrebam adesea cum sunt făcute toate chestiile acelea dantelate de pe tort şi mă gândeam că trebuie să fii mare maestru cofetar, ca să îţi reuşească aşa ceva. Mai târziu m-am prins că trebuie să fii îndemânatic, nu cine ştie ce specialist. Şi să ai multe idei şi hârtie cerată.
Acum am descoperit şi nişte tutoriale video pe tema asta, care pe mine m-au furat câteva minute. Vă las să le vedeţi, sigur vă vor da idei. Doar vine Crăciunul, nu?




O singură rugăminte: daţi-mi de veste dacă faceţi ceva din toate astea.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Cu toată viteza înainte!

Dragilor,
Nu știam exact unde sunt, dar am aflat.
Timp de o lună, mi-ați dat suficiente răspunsuri despre ce și cum este acest blog pentru voi şi vă mulţumesc pentru asta.
Ce am aflat?
Că veniți aici căutând rețete, idei și sfaturi. Că apreciați întâi de toate originalitatea rețetelor, apoi specializarea pe nișa conserve și stilul scrierii. Că vă doriți un blog actualizat mai des și cu o viteză mai mare de încărcare. Că v-ar plăcea şi alte tipuri de conţinut, pâncă acum indisponibile pe Bucătăreli la borcan.
Știu mult mai mult decât acum un an și mult mai puține decât voi ști într-o săptămână.
Acum o lună în urmă vă întrebam încotro o luăm.
Acum știu: cu toată viteza... înainte!
P.S. Stați pe aproape. Trecem, în curând, la Bucătăreli la borcan 2.0.
Bucătăreli la borcan 1.0

vineri, 30 noiembrie 2012

O delicatesă: gem de ceapă roșie

Se spune că această dulceață de ceapă roşie se prepară, la italieni, în mod tradiţional din ceapa roşie de Tropea, cultivată în regiunea Ricadi (centrul Peninsulei Italice). Îl fac şi francezii şi îl denumesc preparat tradiţional, dar eu - în mod total subiectiv - aleg Italia.
Acest soi de ceapă roşie se deosebeşte de altele prin faptul că este dulce, fiind bogată nu doar în zaharuri, ci şi în potasiu şi sodiu, vitamina C şi E, fier, iod, zinc şi magneziu. Aceste substanţe sunt de folos în combaterea artritei şi aterosclerozei, în prevenirea infarctului miocardic şi în tratarea afecţiunilor intestinale şi a calculilor renali. Și zice-e că ajută și la somn.

marți, 27 noiembrie 2012

O tocăniţă de legume amărâte la borcan

Să nu-mi spuneți că nu vi s-a întâmplat să se adune tot felul de legume urâte și mici, ultimele rămase în grădină, când a dat frigul toamnei târzii. Ar fi fost mai mari dacă ar fi avut mai mult soare și mai puține nopți reci. Dar așa... zic și ele, la fel ca și greierele lui La Fontaine: ”...toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii”. Și rămân mici și gheboase, de parcă toată amărăciunea lumii s-ar fi adunat în inima lor.
Ce faceți cu ele? Prea multe pentru o mâncare. Prea mici pentru a le coace pentru zacuscă. Prea urâte și, pe alocuri, prea pătate pentru a se-nhăita, pe farfurie, cu sandivșul fancy pentru micul dejun. Și atunci??
Ce ziceți de-o tocană? Fără osebire de neam, mărime și grădina de proveniență, înfrățite spre unic scop de a sătura burți doritoare de legume adevărate, în miez de iarnă friguroasă.

joi, 22 noiembrie 2012

O reţetă bombă: ardei iuţi umpluţi cu hrean

Mai întâi a fost ideea: ardei iuţi umpluţi cu hrean. Nu a fost a mea şi - cu toate că se poartă - nu am de gând să mi-o asum. A venit de la soţ şi cred că tot el va mânca şi ce a ieşit. Dacă supravieţuieşte, va putea spune cât sunt de iuţi ardeii aceştia. Pe o scară de la 1 la 10, eu i-aş nota cu 20 numai pe baza mirosului, dar nu eu sunt specialistul în iuţeli al familiei.
Este o reţetă pentru oameni adevăraţi, care au stomacul, fizicul şi nervii tari. Stomacul e de înţeles că trebuie să fie tare pentru aşa ceva, dar altele?
Vom vedea mai departe de ce.

luni, 19 noiembrie 2012

Salată amestecată: varză, sfeclă roşie, morcovi

A fost un weekend productiv, în care am făcut, printre altele, o dulceață-sos de ceapă roșie și un sos picant de ardei. Despre cum a fiert o veșnicie dulceața de ceapă și cum a ieșit un sos iute-iute din niște ardei foarte dulci vă spun în alte postări.

 
Acum vreau să vă vorbesc despre o salată roz, pentru că am desfăcut unul din borcanele cu varză albă, sfeclă roșie și morcov.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Din bucătăria altora. Africa de Sud: Peşte prăjit marinat

Reţeta despre care voi povesti în continuare este una tradiţională în Africa de Sud. Am înţeles că era pregătită în multe feluri, pentru fiecare rezultatul fiind un peşte foarte bine conservat, care putea fi păstrat mult timp fără a se altera, într-o vreme în care nu existau frigidere şi într-o ţară care nu ştie ce-i gerul. Se spune că reţeta a fost inventată de pescarii din Cape Malay (regiune din sud-vestul Africii de Sud, populată de aproape 200.000 de locuitori), care căutau o cale să păstreze timp cât mai îndelungat cantitatea mare de peşte prins.
Condimentele din reţetă pot fi cele de mai jos ori se pot adăuga turmenic, seminţe de coriandru, frunze de lămâi ori dafin sau ghimbir, precum şi un pic de făină în sos. Din multele variante existente, puteţi găsi două aici şi aici.

Ingrediente (pentru patru porţii)
- un kilogram de peşte (deja curăţat de solzi şi oase)
- două cepe mari-mari, tăiate fideluţă
- ulei pentru păjit sau, mai bine, grăsime
- sare după gust
- 500 de mililitri de oţet de mere
- trei linguri de zahăr
- un ardei iute
- o linguriţă de piper alb sau negru
- o linguriţă de curry

- o lingură-două de gem de caise

joi, 15 noiembrie 2012

Cum să faci murături prăjite (video)

Aveam o colegă macedoneancă, în şcoala primară. La ea am auzit prima oară de o mâncare al cărei nume l-am ţinut minte şi acum: piperchi ţâgârsiti. Mintea mea de copil a reţinut-o drept piper chiţâgârsiti şi i-am aflat numele adevărat abia când am căutat reţeta ca să scriu această postare. :))
Tot la fata asta am aflat mâncarea de castraveţi muraţi şi mult timp m-am întrebat cine a avut ideea de a face o mâncare din murături. Mai târziu, am văzur că se poate găti şi varza murată, ba chiar iese ceva grozav dacă pui un ciolan afumat alături de varza acră călită.  
Dar castraveţi muraţi prăjiți nu ştiam că a avut cineva ideea să facă. Am descoperit demonstraţia căutând cu totul altceva. Cum se fac? Aveţi un minut şi jumătate să aflaţi, dintr-un video atât de explicit încât nu mai are nevoie de traducere.
 

 
Caut materie primă, să facă şi institutul meu o probă. Ştiţi pe cineva care să fi pus la murat castraveţi în saramură? Dar e musai să fie tari şi mai groşi de un deget (aşa subţiri sunt ai mei), că altfel mă apucă Paştele cailor lângă onor cratiţa în care trebuie prăjiţi. Cedez la schimb o zacuscă de ciuperci şi o reţetă italiană de marmeladă de ceapă roşie.

marți, 13 noiembrie 2012

Mere, pere și gutui, în dulceață cu stafide

Mere, pere în panere (...)
Şi gutui amărui,
Cu puf galben, ca de pui...
Nu cred că este cineva care să nu ştie versurile astea din poezia lui Demostene Botez. Bine, erau acolo şi nişte prune bune şi alune, dar le-am sărit ca să îmi iasă rima din reţetă. Pentru că despre o reţetă vreau să vă povestesc în continuare, nu despre simbolism şi umanism în literatură română.  
Am mai vorbit aici despre rețetele de tip ”vezi că ți se strică în frigider”, adică bazate pe folosirea unor ingredientele rămase nefolosite. Decât să arunci la gunoi niște legume, mai bine le arunci într-un borcan și decât să ți se usuce fructele pe masă, mai bine le înmoi într-un sirop de dulceață.

marți, 6 noiembrie 2012

Cronica unui întreprinzător ratat

Cei care sunt mai vechi pe aici îşi aduc aminte probabil cum a început totul cu acest blog: o reţetă auzită în autobuz (m-am întrebat deseori dacă doamna aceea a intrat vreodată aici), o farfurie de fructe uitată în frigider... Am fost întrebată de multe ori dacă nu transform totul în afacere. Nu acesta a fost scopul, dar, împinsă de la spate de prieteni precum câinele puricos la spălat, am zis că nu strică încercarea. În viaţă, oamenii regretă ceea ce nu fac, nu?

vineri, 2 noiembrie 2012

Un eBook culinar pentru copiii noştri

Îmi place să bucătăresc conserve şi îmi plac copiii, de aceea şi am două bloguri: unul culinar şi altul de parenting, cum se spune mai nou. Mă bucur mult că am avut de curând ocazia să îmbin cele două aspecte, în cadrul unul proiect caritabil lansat de prietenii de la Gustos.ro. Primul eBook caritabil, cu reţete pentru copii, ale cărui încasări se vor duce în contul fundaţiei "Inimă de copil" din Galaţi. Pentru cine? Citiţi povestea lui Marius ori a centrului de zi de la Lieşti şi veţi afla.
Găsiţi acest eBook pe site-ul gustos.ro, la un preţ de 5 euro. Ce înseamnă cinci euro? Două pizza, 4 litri de benzină, două pachete de ţigări... Ne putem lipsi de ele, măcar o dată? Beneficiul este pentru copiii noştri: cei de acasă (care se vor bucura de multe reţete interesante) şi cei din Galaţi şi Brăila (beneficiarii donaţiilor).

joi, 1 noiembrie 2012

Avem un dovleac, cum procedăm? (video)

Este vremea dovlecilor, că doar nu din întâmplare pică Halloween-ul taman zilele astea. Haloween-ul însă trece, iar dovlecii scăpați nescobiți iau drumul bucătăriei, ca să-și încheie zilele acolo ori doar să se pregătească pentru cămară. Până la farfurie ori cămară însă, au de traversat niște etape, pe care allrecipes.com ni le explică foarte frumos, într-un video demonstrativ.



Ca să fac un rezumat pentru cine nu are răbdare să urmărească cele aproape patru minute ale clipului, spun că există trei metode de a găti dovlecii: prin coacere, fierbere ori în cuptorul cu microunde. Indiferent ce aveţi de gând să-i faceţi dovleacului, trebuie să-l spălaţi bine înainte, folosind fără jenă o perie. Apoi, trebuie tăiat în două, operaţiune pentru care trebuie un cuţit ascuţit bine şi multă atenție şi pentru care prinde bine și ceva know-how, respectiv cel de la minutul 1.04 încolo. Tot pe acolo vedem și cum se scot semințele, cu ajutorul unei linguri.
Dovleacul pentru copt se unge cu ulei, dar prinde o aromă deosebită dacă apoi îl dați cu miere, zahăr brun ori sirop de arțar ori cu un praf de ghimbir, nucșoară sau scorțișoară. Ajunge apoi la cuptor, unde durata variază în raport de mărimea dolveacului, putând depăși chiar o oră.
Fierberea și prepararea la microunde sunt mai simple și durează mai puțin. La foc, dovleacul se pune cu apă (eu mă gândeam să încerc în vin), iar la microunde fără, într-un castron acoperit cu folie din plastic.
Depinde ce aveți de gând cu dovleacul. Un dovleac copt poate fi mâncat ca atare, după unul fiert sau ”microundat” eu, una, nu mă dau în vânt. Dar o felie la fiert într-o zeamă de vin roșu dulce-dulce, cu scorțișoară, nucșoară și cuișoare tot aș pune...

luni, 29 octombrie 2012

Ardei iuţi muraţi cu ceapă şi miere

Ardei iuţi. Din nou. Am făcut, până acum, într-o grămadă de feluri: cu morcovi, cu fasole verde, cu scorţişoară şi cuişoare chiar. Am pus ardeii întregi sau tăiaţi felii, adică direct salată. Uneori, după atâta variaţie, simţi nevoia să te întorci la lucruri cunoscute. 
Aşa că am preparat ardeii iuţi simplu, la oţet. Doar că am pus şi o ceapă. Iar zahărul l-am înlocuit cu miere.

vineri, 26 octombrie 2012

Încotro?

Dragii mei,
 
Vine o vreme în viața fiecăruia când trebuie să decidă încotro se îndreaptă. E acum vremea unei astfel de hotărâri pentru blogul Bucătăreli la borcan.
În mai bine de doi ani de existență, v-am povestit, în cele 300 de postări apărute, despre murături și alte conserve. S-au strâns aproape un milion de vizitatori, și mai multe afișări și câteva mii de comentarii. Am apărut în interviuri și reviste, iar rețetele de pe acest blog sunt preluate pe câteva zeci de site-uri. Am ajuns aici datorită vouă.
Și pentru că orice lucru, oricât ar fi de bun, poate fi și mai bun, vă întreb acum: încotro? Îmi puteți spune participând la un sondaj care va fi disponibil timp de o lună, pe pagina principală a blogului, în coloana din dreapta. Sunt nouă întrebări, care pot fi parcurse cu ușurință în 10 - 15 minute.
Am nevoie de răspunsurile voastre pentru a ști ce pot face mai bine și cum.
Mulțumesc tuturor pentru că am avut pentru cine povesti cu drag aventurile mele în bucătărie.
Să ne vedem cu bine, și de acum încolo, pe blog!
Bucătăreli la borcan

sâmbătă, 20 octombrie 2012

D-ale bucătăriei. Necesare

Am făcut o listă scurtă de cumpărături cu ustensile pentru bucătărie:




Oare le găsesc?

marți, 9 octombrie 2012

Ce să NU faci când pui conserve pentru iarnă


Sursa: http://linsminis.blogspot.ro
Când cineva are o problemă și caută un răspuns, cel mai adesea primește zeci de sfaturi de la cunoscuți, rude, prieteni. Fiecare îi spune cum să facă să obțină ce vrea și unde să caute ce-i trebuie, condimentând adesea sfaturile cu experiențe personale reușite.
Ne pricepem toți nu doar la politică și fotbal, ci și la orice necesită clarificări și răspunsuri, transformându-ne în specialiști de ocazie, care știu cum să facă de toate.
Câți dintre noi află însă cum să NU comită greșeli? Câți dintre noi împărtășesc mai întâi experiențele negative, mânați filantropic de gândul că eșecul poate fi mai lesne evitat atunci când știi cum să NU faci un lucru?
Iar această idee se aplică fie că este vorba despre servicii medicale, îngrijirea grădinii, creșterea copilului ori - sau poate mai ales - gastronomie.

luni, 24 septembrie 2012

Melanzane sott'olio. Adică nişte vinete marinate

Ştiţi metafora cu oaia neagră, renegată pentru că este altfel, da? Ee, de data asta, oaia neagră este o vânătă albă. De fapt două, pe care soţia unui coleg al... în fine, tanti Mariana le-a dat de pomană pentru că au prea mulţi sâmburi. Au ajuns la mine.
Nu am mai văzut până acum vinete albe (auzisem că există vinete galbene, în schimb) şi am fost foarte curioasă ce e cu ele. Aşa de curioasă încât au stat aproape două săptămâni în frigider, până să mă agăţ de ele.

joi, 23 august 2012

Din bucătăria altora. Mexic: ardei iuți murați

Ardeii iuți sunt, cred eu, una dintre cele mai versatile legume. Îi poți pregăti în sute de feluri din care câteva zeci numai ca murături, în oțet ori saramură. În unele zone ale lumii, nu-și poate închipui nimeni o masă fără ardei iuți. Un astfel de loc este Mexic, de unde aduc azi o rețetă ușor de preparat, cu ardei iuți murați cu morcovi și ceapă.

Ingrediente

- 450 de grame de ardei iuți
- 450 de grame de morcovi
- 150 de grame de ceapă albă
- o lingură cu vârf de sare de mare
- 5-7 căței de usturoi
- 1/3 cană ulei de șofrănel sau de porumb
- 2/3 cană oțet alb
- 2/3 cană oțet de orez
- 1/3 cană apă
- 2-3 cuișoare
- 5 frunze de dafin
- 1/3 linguriță zahăr brun
- 1/3 linguriță boabe de piper
- 1/3 linguriță chimen
- 2/3 linguriță cimbru uscat
- 2/3 linguriță oregano uscat
 

vineri, 10 august 2012

Gem de corcoduşe şi mure, cu ghimbir

Ce faci când ai o ditamai sacoșa de corcodușe mari și zemoase, muult prea multe să le mânci crude? Curiozitatea mă îndemna să comit o variantă originală a găluștelor cu prune, dar nu am găsit și răbdare pe măsură să le prepar.
M-am mulțumit cu un gem, deviat și el de la rețeta de bază, prin introducerea frauduloasă a unor mure coapte, negre și mari cât corcodușele... Și eco, pe deasupra, având în vedere că au fost culese din propria curte.

miercuri, 1 august 2012

Un pic de umor...

Pentru toți cei care își doresc delicatese, dar nu au decât bani de legume...

De unde? De la Funky Donkey, adică de aici.

luni, 23 iulie 2012

Castraveți murați la soare

Pe căldura asta, numai de stat în bucătărie nu-mi arde. Așa că... dulcețurile pot să mai aștepte, măcar câteva zile. (Corcodușele din frigider s-ar putea să nu fie de acord cu mine, dar nu le dau de ales.) Aș mânca orice-i preparat fără foc, numa' să nu mă apropii prea curând de vreo sursă de căldură. Asta-i vreme de mâncat salate și lactate, nu ciorbe și mâncăruri grase ori picante. Sau, cel puțin, așa simt eu...
Nici vremuri de mâncat murături n-ai zice că este, dar un castravecior crocant parcă nu strică, mai ales când este așa de ușor de preparat, iar căldură pentru acrirea lui avem din belșug.
N-avem cine știe ce gând de pus murături (încă), dar o pungă de castraveți cam mare pentru două persoane urla în frigider de plictiseală. La fel doi-trei dovlecei proaspeți și subțiri cât cârnăciorii. Și-atunci mi-am zis: de ce nu?

miercuri, 11 iulie 2012

Cât lăsăm la sterilizat conservele?

Despre sterilizarea conservelor, dar și a sticlelor și borcanelor pentru acestea am mai scris. Ce mi s-a părut însă interesant de explicat, mai ales după ce am primit câteva întrebări în acest sens, este însă modul în care alegem temperatura de sterilizare și durata acestui proces, în funcție de legumele ori fructele puse la conservat.

Astfel, așa cum de la început am spus, temperatura de sterilizare a conservelor variază în funcție de legumele ori fructele conservate. De ce? Pentru că acestea au acidități diferite, care influențează apariția bacteriilor și, deci, a alterării preparatului. Totuși, nivelul de aciditate a fructelor și legumelor este doar unul din factori, ceilalți fiind legați de modul în care sunt ambalate conservele, de cantitatea de lichid pe care o au, dimensiunea borcanelor, dar și metoda de sterilizare (în baie de apă, la cuptor ori în procesoare speciale). 
Astfel, țineți minte că:
- mărimea borcanelor contează, pentru că cele mici stau mai puțin timp la sterilizat,
- e important cât lichid este în borcane, pentru că o cantitate mai mare de lichid duce la încălzirea mai rapidă a conservelor puse la sterilizat și, drept urmare, la un timp mai scurt de procesare,
- dacă ați pus în borcane calde conservele fierbinți, sterilizarea durează cu 5-10 minute mai puțin,
- durata sterilizării este influențată de altitudinea la care va aflați în raport cu nivelul mării: apa fierbe la 100 de grade Celsius la nivelul mării și la temperaturi mai mici pe măsură ce crește altitudinea, insuficiente însă pentru distrugerea bacteriilor, astfel că durata sterilizării crește o dată cu altitudinea (de regulă cu un minut / 300 de metri).

Sursa: http://goodncrazy.com/
Fructele și legumele cu aciditate mare conțin suficiente substanțe pentru ca microorganismele care provoacă alterarea să fie distruse prin sterilizare în baie de apă, la circa 100 de grade Celsius. Printre legumele și fructele cu aciditate mare se numără roșiile, prunele, merele, căpșunele, fructele de pădure, rubarba, caisele, cireșele, strugurii, piersicile, nectarinele, perele și, evident, citricele.

Preparatele cu aciditate redusă - cum ar fi o parte dintre legume, fructele de mare, carnea de vită și cea de pasăre - trebuie sterilizate la cel puțin 115 grade Celsius, pentru perioade cuprinse între 20 și 100 de minute, în recipiente speciale pentru sterilizare, pentru a preveni alterarea. În cazul în care astfel de recipiente nu sunt disponibile, se poate recurge la sterilizarea în baie de apă ori în cuptor, dar pentru perioade mult mai lungi, respectiv câteva ore (până la 12 ore, în funcție de mărimea recipientelor).
Dealtfel, conservarea cărnurilor în acest fel este destul de riscantă, în multe state administrațiile responsabile de sănătatea publică recomandând ca aceste operațiuni să nu fie făcute în gospodării, ci doar în centre specializate, dotate cu aparatură de sterilizare la temperaturi foarte mari și în condiții de siguranță pentru cei care le manevrează.
Dintre legume, intră în categoria cu aciditate scăzută ciupercile, fasolea, cartofii, sfecla roșie, ardeii, spanacul, dovleceii, conopida, vinetele, dar și porumbul, sparanghelul, anghinarea, bamele, broccoli, varza de Bruxelles și smochinele. Există un truc simplu pentru a crește aciditatea acestor conserve, prin adăugarea de suc de lămâie, dar durata sterilizării nu este influențată esențial. 

Să vedem cât durează sterilizarea, în raport de tipul de leguma sau fruct, dar și în funcție de gramajul borcanului (400 grame / 800 de grame) și de modul de ambalare, respectiv în borcane încălzite (la cald) sau reci (la rece). Acolo unde apare o singură indicație, ea se aplică în ambele cazuri.

Fructe / legume Metoda de ambalare Borcan 400 grame  Borcan 800 grame
Citrice rece 10 min 10 min 
Castraveți în oțet rece 10 min  15 min 
Rubarbă cald 15 min 15 min 
Struguri, ananas rece 15 min 20 min
cald 10 min 10 min 
Fructe de pădure rece 15 min 20 min
cald 15 min 15 min
Piersici, pere, nectarine rece 25 min 30 min
cald 20 min 25 min
Prune rece 20 min 20 min
cald 25 min 25 min
Mere cald 20 min 20 min
Caise, cirese rece 25 min 30 min
cald 20 min 25 min
Roșii, suc de roșii cu adaos de lămâie Cald 35 min 40 min 
rece 85 min 85 min


joi, 21 iunie 2012

Oţet de trandafiri

Pentru această postare şi pentru altele câteva sunt profund recunoscătoarea trandafirului meu roz, fără de ale cărui flori nu aş fi putut produce dulceaţă, sirop, lichior şi nici ceea ce veţi descoperi în această reţetă...
Nu este neapărat o reţetă pentru un condiment, o puteţi privi şi ca pe o reţetă în sensul medical al cuvântului. Oţetul de trandafiri - pentru că despre el este vorba - a fost utilizat din timpuri vechi, pentru îngrijirea zilnică a corpului, datorită efectului dezinfectant şi revigorant.

vineri, 15 iunie 2012

Funny Break

Am descoperit noi metode de bricolaj...







Pentru toate, o singură sursă: http://www.facebook.com/GodsGardenOfEden.
Să aveţi un week-end minunat!

miercuri, 13 iunie 2012

Sirop de trandafiri. Şi o trandafirată

V-am promis un sirop de trandafiri şi iată-l! Ştiu că s-ar putea ca acum să se găsească mai greu trandafirii care vă trebuie, dar a durat ceva macerarea. Haideţi să nu pierdem vremea, că trece parfumul trandafirilor...
În primul rând, vă trebuie petale de trandafir. Aici e o discuţie în contradictoriu, din câte am văzut, pentru că unii susţin că poate fi utilizat orice soi de trandafir, în timp ce alţii cred că doar cei pentru dulceaţă sunt potriviţi. Eu îmi pun problema mai simplu: dacă arabii foloseau doar trandafirul de Damasc pentru dulciuri, presupun că nu o făceau degeaba. Ori poate nu cunoşteau alte soiuri?...

luni, 11 iunie 2012

Un gem de piersici şi caise, cu ghimbir şi migdale

A venit vremea fructelor şi s-a umplut piaţa de cireşe, piersici şi caise. Am umplut o sacoşă cu tot felul de fructe, din care a ieşit o minunată prăjitură. Ştiţi că prăjiturile nu sunt punctul meu forte, dar micul bucătar al familiei a spart câteva ouă într-un castron, aşa că nu am mai putut da înapoi. Dar nu despre prăjitura de o zi şi jumătate vă povestesc acum, ci despre ce am făcut din fructele rămase: un gem de caise şi persici, aromat cu ghimbir şi migdale.
Reţeta este simplă, lista de ingrediente asemenea: un kilogram de caise şi persici, zahăr - pe jumătate din cantitatea de fructe, o jumătate de linguriţă de praf de ghimbir, o mână de migdale prăjite.

vineri, 8 iunie 2012

Primul compot de rubarbă

Rubarba a fost utilizată, în scopuri medicale (ca laxativ), încă de acum câteva mii de ani, de către chinezi. Mai târziu, a ajuns pe continentul european – mai exact în Grecia - din Turcia, în secolul al XIV-lea, odată cu alte mărfuri care au tranzitat lumea islamică pe vechiul Drum al mătăsii. Tot datorită rutelor comerciale care traversau țările de la Marea Caspică, rubarba a ajuns în Rusia, unde a crescut ca plantă sălbatică timp de câteva sute de ani.
Wikipedia spune că rubarba era una din mărfurile de preț aduse din Orient, alături de mirodenii precum scorțișoara ori șofranul ori de mătăsuri și stofe fine, explicația fiind costurile ridicate de transport spre Europa. Se spune că însuși Marco Polo a remarcat cultivarea intensă a acestei plante, în regiunile muntoase din vechea provincie Tangut, actualul Tibet.
În sălbăticie, planta ajunge și la înălțimi de doi metri. Frunzele sunt toxice, conținând acid oxalic și alte substanțe folosite la prepararea otrăvurilor pentru șobolani. În schimb, cozile (mai exact pețiolurile) pot fi consumate, deși au gust destul de astringent. 

sâmbătă, 2 iunie 2012

Oţetul cu zmeură - condiment şi medicament

Am descoperit, de când m-am lansat în blogosferă, bucuria combinaţiilor atipice, care scot bucătăria din ceea ce eu numesc ”eterna combinaţie cartofi-prăjiţi-cu-şniţel-şi-salată”. Nu am amestecat doar mere cu stafide şi banane sau căpşuni şi kiwi, ci m-am ”ocupat” şi de ceea ce folosim pentru a condimenta orice fel de preparate. Adică oţetul, uleiul şi, de curând, sarea, împreună cu orice plantă care lasă în urmă arome.


Vă voi povesti despre un oţet aromatizat cu zmeură, una din combinaţiile pe care americanii, de exemplu, o îndrăgesc foarte tare.

vineri, 25 mai 2012

Gem pentru copii, din căpşuni, banane şi mentă

La momentul la care citiţi aceste rânduri, din ceea ce vedeţi aici a rămas doar borcanul. De ce? Întrebaţi un copil pofticios de cinci ani şi jumătate ce părere are despre căpşuni şi banane şi veţi înţelege.
Lista de cumpărături pentru această reţetă este scurtă: jumătate de kilogram de căpşuni, două banane mari, o cană mare de zahăr, trei fire de mentă şi puţină sare de lămâie.

joi, 24 mai 2012

La picnic cu Gustos.ro

Prietenii de la Gustos.ro au invitat bloggerii la un picnic virtual și am acceptat invitația. Ca sa nu merg cu mâna goală, am luat cu mine niște aripioare de pui cu scorțișoară și nuci...

duminică, 20 mai 2012

Lichior de mentă

Odată cu venirea primăverii, o grămadă de verdeţuri şi ierburi mi-au izbucnit în grădină. În doar o sută de metri pătraţi de curte, cresc - pe lângă doi pini, doi nuci, un măr, un cireş şi un vişin - oregano, rozmarin, salvie, pătrunjel (creţ şi necreţ), leuştean, ceapă şi usturoi verde, câteva fire de roşii, dar şi câte un rând de mărar, salată, spanac şi ridichi. Şi, evident, mentă, pentru că altfel nu aş fi avut producţie proprie pentru această reţetă. Plus nişte trandafiri (vă amintiţi că v-am spus deja despre dulceaţă), clematite, iederă, zmeură, mure, doi fragi speriaţi, două tufe de ghiocei şi vreo cinci de toporaşi, plus alte flori şi restul iarbă. Asta înseamnă, zic eu, managementul eficient al terenului. :)))))  
Din menta jumulită după ce s-a strecurat nesimţit în pătrunjel, am făcut un lichior. La cât de mare era tufa de mentă, pot spune că această plantă a avansat de la stadiul de igredient complementar în dulceaţă şi prăjituri la cel de materie primă pentru băuturi mai mult sau mai puţin spritoase.

sâmbătă, 19 mai 2012

O reţetă "pe bază de Bucătăreli"

Aş putea încadra această reţetă la categoria "pe bază de Bucătăreli", adică reţete preparate pornind de la ce am comis, am pus pe blog şi am descoperit apoi prin colţ uitat de frigider. A fost, de fapt, o masă rapid pregătită, într-o zi ploioasă în care nu am avut chef de nimic (sau am avut chef numai de acele lucruri pentru care nu am niciodată suficient timp).

sâmbătă, 12 mai 2012

Frigărui vegetariene

A stabilit cineva că frigăruile sunt bune doar dacă au şi carne? Eu zic că nu, iar ca să vedeţi că nu mă înşel, va propun varianta de mai jos. Nu doar că este mult mai sănătoasă decât o halcă de carne bine friptă la grătar, dar este o soluţie foarte potrivită atunci când îţi rămân o cohortă de picioare ale unor ciuperci care au luat, evident, tot drumul grătarului. Evident că pot fi preparate și cu ciuperci, nu doar cu picioarele lor, dar atunci trebuie să căutați păllării mai mici și mai tari, care să nu se zdrobească la copt.
Pentru niște frigărui bune, nu vă ajung însă picioarele, ci mai aveţi nevoie de roşii, ceapă şi ardei gras în cantităţi egale, două linguri de ulei de măsline, sare, piper, un strop de boia şi ierburi aromate după cum vă place. Eu am profitat de cultura proprie de oregano şi am rupt câteva frunze, la care am adăugat un fir de usturoi verde.

vineri, 11 mai 2012

Oltenia. Impresii de călătorie

Am plecat într-o miercuri din Bucureşti. După mai bine de trei ore de mers cu trenul, spre seară, am ajuns în Bănie. Taximetristul m-a luat drept candidat la angajare la uzinele Ford, întrebându-mă din prima dacă ştiu pe cineva la biroul lor de Resurse Umane. N-am înţeles dacă ştia el şi vroia să îmi facă lipeala ori dacă ar fi vrut să se angajaze acolo.
A doua zi de dimineaţă, ajungeam într-o comună de pe malul Dunării, unde aveam să prestez, în folosul comunităţii rurale, activităţi pentru a căror finanţare europeană en`şpe experţi pe termen lung şi scurt sacrifică păduri întregi, pentru a produce vrafuri de documente justificative. Câteva zile mai târziu, am plecat înapoi spre Bucureşti, să provoc partea mea de sacrificiu pădurii, ca să ştie Europa ce-a făcut cu banii.
Şi-au fost (şi-or mai fi) şi-alte zile de miercuri, alte trenuri şi alte comune, pe acelaşi mal stâng al Dunării. Aşa am văzut pentru prima oară Oltenia, un ţinut despre care ştiam doar din cărţi şi am înţeles - pentru a câta oară? - că omul sfinţeşte locul. Şi, cum oamenii sunt aşa de diferiţi, nici locurile nu au cum să fie sfinţite la fel...
Am crescut la ţară, în vremea în care pământul era un bun colectiv.  Despre ce înseamnă ca tu, ţăran din tată în fiu, să ai pământul tău ştiam doar din cărţi. Ştiam că Ion al Glanetaşului o luase pe Ana din iubire, dar nu pentru ea, ci pentru pământul ei. De la Ion încoace însă, au trecut peste satul românesc o colectivizare, retrocedari, parcelări şi mai mulţi miniştri care au ştiut cam orice numai Agricultură nu.

vineri, 6 aprilie 2012

Funny (Spring) Break

Este clar că a venit primăvara. Copaci înverziți, narcise, soare... și un dor nebun de zburdat pe câmpii...

Sursa: http://blog.stickyrice.net/

joi, 8 martie 2012

O primăvară frumoasă!

Doamnelor și domnișoarelor, o primăvară frumoasă să aveți!

vineri, 24 februarie 2012

O ţuică fiartă

Ce faci când ai ochii lăcrimoşi ca după filmele indiene, gâtul cât vulcanul Etna şi un muşuroi de furnici în nas? Când iei medicamente şi răceala nu cedează până nu îşi face damblaua? Eu am un singur răspuns: ţuică fiartă.
Ca şi în cazul vinului fiert, variantele de preparare sunt multe, după gusturile fiecăruia. Nu ştiu cum vă place vouă, dar vă spun cum fac eu.

La o cană de ţuică, se pun două linguriţe de zahăr brun, un băţ de scorţişoară, câteva boabe de piper negru şi câteva stafide. Dacă vă ţin nervii, puteţi adăuga şi o feliuţă de ghimbir. Ţuica este oricum tare, ghimbirul este cu un gust foarte pregnant, iar iuţeala lui nu se va simţi la prima gustare, dar o urmă aromată va rămâne...

De preferinţă, se bea foarte caldă. Fierbinte chiar. Dacă vă ţin puterile...
Ţuica fiartă nu este pentru oricine. Ţuica este o băutură tare chiar şi atunci când este rece. Fierbinte fiind, e şi mai şi. Trebuie să ai putere de a o bea. După care, trebuie să ai putere să te ţii pe picioare, măcar până ajungi în pat. Iar a doua zi, trebuie să ai putere să gândeşti cu mintea clară, fără să ai un sac de nisip în loc de cap.
Nu glumesc. Iar cine nu poate bea aşa ceva ştie asta...

sâmbătă, 18 februarie 2012

Din bucătăria altora: smochine verzi în sirop de ghimbir

Din tot ce am făcut până acum și am povestit aici, pe blog, nimic nu este preparat cu smochine. Am de mult în minte un vin de smochine. Nu că nu aș fi vrut să prepar, dar nu am găsit pe nicăieri fructele potrivite - și coapte, și cultivate natural, fără „steroizi”. Le-am văzut însă pe la alții: am descoperit o rețetă interesantă de smochine verzi conservate într-un suc aromat de ghimbir. După ce am scotocit puțin, am aflat că este un preparat destul de des întâlnit în țările din bazinul Mediteranei. Am ales acum o varianta preparată în Italia.
Cum nu am încă materia primă necesară, mă mulțumesc cu ce am găsit aici, de unde am luat, am tradus și vă arăt și vouă.  Așadar, smochine verzi în suc de ghimbir să fie...


Sursa: http://www.lacucinaitaliana.it/
 Ingrediente

- 600 de grame de smochine verzi
- 200 de  grame de zahăr
- ghimbir proaspăt

Smochinele verzi se șterg bine cu o cârpă umedă și se pun la fiert, cu tot coajă, pentru zece minute, într-un sirop făcut din cele 200 de grame de zahăr și jumătate de litru de apă și aromatizat cu câteva felii de ghimbir proaspăt.
Odată fierte, smochinele se lasă să se răcească apoi se taie în jumătate pe lungime. Se pun într-un borcan și se toarnă deasupra siropul fierbinte cu ghimbir. Borcanul închis ermetic se sterilizează apoi pentru 30 de minute.
Smochinele astfel însiropate pot fi consumate imediat. Dacă vreți să le păstrați o perioadă mai îndelungată, le puteți ține în cămară până la șase luni.

Am înțeles ca ar fi tare bune cu brânză...

Buon appetito!