joi, 31 ianuarie 2013

Verze de Bruxelles murate românește

Când le-am văzut pe raft, în magazin, păreau a fi legume de jucărie, accesorii pentru bucătăria de jucărie aflată câteva picioare mai la dreapta. 
Știu că varza de Bruxelles este o legumă care conține vitamina C și acid folic, dar întâmplarea a făcut să nu ne întâlnim până acum. Din cauza asta am avut oarece dificultăți în a alege caserola potrivită, în așa fel încât să iau ce-i mai proaspăt și mai bun. Am nimerit-o, până la urmă: cu frunze neveștejite și nici verde-gălbui, ci mai degrabă albicioase.
Așadar, dintr-o caserolă de varză de Bruxelles am făcut murături în saramură, după rețeta clasică. ”Rețetă clasică” înseamnă apă, sare grunjoasă, boabe de piper și muștar, semințe de mărar (în loc de crengi uscate), usturoi și țelină. Lăsăm improvizațiile pentru altă dată, avem deja o variabilă: varza de Bruxelles. 


marți, 29 ianuarie 2013

Cum să decorezi un tort cu flori din marțipan (video)

Am tot fost, în ultima vreme, la diferite evenimente de familie, unde gazdele au avut niște minunății de torturi. M-am întrebat mereu cum se fac acele minunate flori de zahăr / fondant / marțipan, în diferite forme și culori. Cum se fac ornamentele din ciocolată m-am lămurit, acum voiam să văd cum stă treaba și cu ornamentele din marțipan pentru tort.
Am găsit un video demonstrativ, în care găsiți răspunsul la întrebare.
 
  
Habar nu aveam că există scule speciale pentru a modela fondantul. Ba, scotocind pe net, am descoperit chiar și cursuri de modelat flori din fondant. :)) Iar uitându-ma la ce sunt unii în stare să producă din marțipan, am ajuns la concluzia că torturile sunt o industrie în sine.
Tot respectul pentru cine poate așa ceva. Eu mă limitez a borcanele mele. Până la urmă, și asta tot o industrie este, nu?

duminică, 27 ianuarie 2013

Surimi cu iaurt de capră și usturoi

Ceva ușor, de dumincă. Adică pentru o zi în care nu ai chef de gătit, de stat în bucătărie, în principiu de făcut nimic altceva decât leneveală.
Așadar - surimi. Erau congelate, cumpărate de la Lidl, la pachețel. (Nu le fac reclamă, am și reproșuri să le fac, dar rămâne magazinul meu preferat.) Două pachețele. Decongelate și tăiate cubulețe.
Jumătate de iaurt de capră cu 4% grăsime (cred că în jur de 100 de grame am pus), cinci căței de usturoi transformați în mujdei, cu un pic de ulei de măsline.
Busuioc uscat. Aș fi vrut verde, însă mi-a fost milă să jumulesc singurul fir salvat de la uscare.
Sare și piper.

Cam atât. Suficient de simplu încât să rămână timp pentru lenevit.
 
P.S. Probabil că există deja nenumărate rețete pentru a prepara surimi. Nu le-am căutat și nici nu mă interesează. Am mers pe inspirația de moment și îmi place ce a ieșit.

joi, 24 ianuarie 2013

Despre aspectul blogurilor culinare



Una din primele chestiuni de care te lovești când pornești un blog este designul. Ai ales platforma de blogging, ai ales numele, îți trebuie un design drăguț cu care să ieși în lume, odată ce vei avea suficient conținut. Sau ai deja un blog culinar, dar ți se pare că ceva - nu îți este clar ce anume - nu este atât de ok la blogul tău în comparație cu altele. Ce face un blog să arate bine să și nu trimită vizitatorii la butonul Back după primele cinci secunde?
Cred că 5 lucruri sunt esențiale pentru bunul aspect al unui blog culinar. Iar despre ele puteți citi în postarea de azi, de pe pagina dedicată blogging-ului culinar - Rețete de blogging.

Nu sunt reguli, ci constatări. Nu sunt exemple negative. ”Frumos” și ”bun” sunt atât de subiective, încât singurul criteriu clar de evaluare este reacția vizitatorilor.
Despre cum aflăm ce vor vizitatorii de la noi mai vorbim. Până atunci, idei bune să aveți și timp să scrieți despre ele pe blog!

miercuri, 23 ianuarie 2013

Din bucătăria altora. Suedia: Hering marinat (Glasmastarsill)

De ceva vreme, din cauza unui colesterol peste limita normală, la noi în casă se mănâncă tot mai mult pește, mai ales somon, hering și macrou, adică acei pești cu un conținut ridicat de acizi omega 3. Așa se explică și de ce, în ultima vreme, am mai multe astfel de rețete aici, pe blog. 
În nordul Europei, marinata de pește este un preparat tradițional, întâlnit în nenumărate variante. Mai jos - o rețetă suedeză, de hering cu lămâie și ceapă roșie, care poate fi mâncat apoi cu ouă fierte tari, cartofi sau doar pâine. 

marți, 15 ianuarie 2013

O carte bună și o rețetă ratată

V-am spus că am cumpărat de curând două cărți. Prima era o carte cu 50 de rețete pentru prepararea conservelor dulci. A doua însă are un public mai restrâns, respectiv bloggerii culinari vorbitori de limba engleză: ”Plate to Pixel, Digital Food Photography & Styling”. Un manual despre fotografie culinară, de la momentul în care pui mâna pe aparatul foto şi până la publicarea pe blog.
Primul lucru pe care l-am înţeles din această carte a fost că poţi face fotografii minunate şi fără să ai un aparat foto DSLR, dacă ştii să faci lumina să lucreze în folosul tău. Am ţinut minte două cuvinte: dispersie şi reflecţie.

luni, 14 ianuarie 2013

Gem de grepfruit roșu cu vin. Tot roșu

Mi-era dor să fac o dulceață. Nu ai prea multe opțiuni, pe timp de iarnă, în acest sens. Sigur că pot cumpăra fructe de pădure congelate ori mere, prune și piersici importate din Turcia, Spania sau Grecia. Dar magiunul iese magiun adevărat cu prune de-ale noastre, brumării, nu cu cele cât gogoneaua și lucioase precum mărul primit de Alba ca Zăpada de la vrăjitoarea cea rea.
Ce găsești peste tot iarna? Citrice. Tot aduse de peste mări și țări, că n-am văzut încă la noi plantații de citrice în aer liber, astfel că, și dacă aștept vara, tot lămâi și grepfruit aduse din sud mănânc.


Grepfruit, asta am ales. Mari și roșii, pentru un gem aproape dulceață, pornit după o rețetă găsită într-o carte cumpărată de curând, dar îmbunătățit pe parcurs cu un vin roșu, demisec să zicem. Spun ”să zicem” pentru că nu știu exact ce scria pe etichetă, s-a dus scrisul când a spălat ploaia strugurii din via de la țară. :))

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Începutul

Această postare s-a numit, la început, "Şcoala de blogging culinar", pentru că se referă la o idee pe care o am de câtva timp: aceea de a oferi bloggerilor culinari resurse şi informaţii cu ajutorul cărora să îşi îmbunătăţească scriitura şi, pe ansamblu, calitatea blogurilor.
Am schimbat însă numele postării, pentru că nu este vorba despre o şcoală în sensul propriu al cuvântului. Nu dăm extemporale şi nici nu sunt lecţii de făcut. Învăţăm totuşi, dar nu în sensul didactic. Mai degrabă descoperim.

Aflăm ce nu ştim încă despre food blogging. Vom vedea ce au făcut şi cum cei care acum sunt cineva în bloggingul culinar. Asta nu înseamnă că vom avea succes dacă facem la fel. Dacă ar fi atât de simplu, toţi am fi la fel de buni. Dar nu suntem şi îmi este clar că nici nu vom fi vreodată.

Dragi bloggeri culinari, veţi găsi aici resurse, sfaturi şi demonstraţii care să ne ajute pe fiecare să avem un blog mai bun. Vor fi permanent disponibile pe o pagina separată a blogului "Bucătăreli la borcan", denumită "Reţete de blogging".

Aștept propunerile voastre, astfel încât ceea ce găsiți aici să fie ceea ce vă trebuie. Între timp, am destule să vă spun.

De ce? Pentru că experienţa are valoare doar atunci când o împarţi cu ceilalţi. Pentru că, şi dacă am şti de toate, tot nu ştim niciodată destul.

vineri, 11 ianuarie 2013

De bine, despre o carte cu rețete de conserve dulci

M-am îmbogățit cu o carte minunată: 50 Step-By-Step Homemade Preserves, scrisă de Maggie Mayhew. Am cumpărat-o online de la o librărie despre care nu știam că există, dar pe care mă bucur că am descoperit-o. Nu căutați cărți în limba română acolo, căci nu veți găsi. Veți descoperi în schimb titluri în engleză, franceză, germană, italiană ori spaniolă, publicate în străinătate și livrate în țară într-un termen rezonabil, un site prietenos și o echipă asemenea.

Tipărită în Marea Britanie, cartea cuprinde, așa cum îi spune și numele, 50 de rețete de gemuri, dulcețuri și alte conserve dulci, povestite pas cu pas. Ca bonus - câteva pagini de sfaturi și informații folositoare pentru cei care nu știu mai nimic despre cum se conservă fructele. Cel mai bun lucru este însă faptul că rețetele au la bază ingrediente comune - adică fructe precum mere, pere, portocale, piersici ori căpșuni - și nu conțin conservanți ori adaos de pectină, cum am văzut că se practică prin gospodăriile din alte țări.
Un alt lucru care m-a surprins plăcut a fost acela că toate cantitățile de ingrediente sunt măsurate în trei feluri (grame, livre și căni sau linguri), astfel încât să fie pe înțelesul tuturor cititorilor de limbă engleză, din orice zonă a lumii.
Nu intru în detalii privind cele 240 de imagini care ilustrează cartea. Mă uit la ele și văd doar atât: DSLR și Craig Robertson.

marți, 8 ianuarie 2013

Cum să cureți o rodie (video)

Rodia este un fruct cu totul deosebit. Are locul ei în mitologie și încă nu este clar dacă ”fructul oprit” cu care Eva l-a îmbiat pe Adam era un măr sau o rodie. Evreii mănâncă rodii în timpul meselor de la începutul noului an evreiesc, convinși că este un fruct sacru: are tot atâtea semințe (613) câte porunci iudaice sunt (un echivalent al celor zece porunci din religia creștină).
Rodia are un gust extraordinar, are parfum plăcut, conține zeci de vitamine. Totul este să treci de coaja aceea tare și nesuferită fără să lași în urmă o mare de sânge. Metaforic vorbind, căci sucul ei este roșu ca sângele. Cum se poate face asta? Aflăm în două minute, din videoclipul următor:



Secretul este, așadar, vasul cu apă. Semințele coboară pe fundul vasului, în timp ce membranele se ridică la suprafață. Simplu, nu?
Nu știu dacă evreii și vechii greci știau asta, dar mie sigur îmi este de folos.

duminică, 6 ianuarie 2013

Gem picant de mere și roșii

După atâtea zile de sărbătoare, mi-am făcut curaj și am intrat în bucătărie și pentru altceva decât a pregăti mese pentru musafiri. Vreau de mult să fac un gem ori dulceață în care să combin mere și roșii. Recunosc că am aplicat parțial principiul "vezi că ți se strică în frigider", valorificând niște jumătăți de roșii rămase după masa de Crăciun și vreo două mere atinse de... uitare să zicem, pe ici pe colo.