duminică, 20 martie 2011

Aripi de pui smântânite, pentru un grătar

Nici n-a început bine primăvara, că am şi scos grătarul la treabă. Nu că ar fi stat degeaba toată iarna (am mai avut câte o escapadă, în câte o pauză dintre două zăpezi), dar parcă altfel stă treaba când nu mai întorci mici de grătar pe "repede înainte", de teamă să nu te prindă noaptea, viscolul ori vântul de miazănoapte.
Acestea fiind spuse, să pregătim materia primă! De data asta, am improvizat, că taaare mult a trecut de când nu mi-am mai lăsat mintea să zburde prin bucătărie... (Parcă vine şi cheful de bucătărit, odată cu primăvara, nu?) Şi am făcut nişte aripioare de pui cu busuioc şi smântână, care au stat la macerat taman cât să li se simtă mai bine savoarea.
Nu-i greu şi nici nu am avut vreun plan înainte: aripile spălate bine s-au bălăcit puţin într-o combinaţie făcută dintr-o lingură de ulei de măsline şi câteva linguri de smântână, asezonată din belşug cu busuioc verde rupt bucăţele mici şi doi căţei de usturoi bine zdrobiţi. Asta după ce trecusem aripile printr-un praf de sare şi piper. 

Odată bălăcite în smântână, ţup! cu ele într-o caserolă şi apoi la frigider. Au stat cam două zile până le-a venit sorocul să se urce pe grătar. 

Le-am mâncat (eu, cel puţin) cu nişte ghebe murate pe care le-am pus la murat astă toamnă şi de care aproape uitasem.
Nu vă spun ce gust au. Şi nici cât sunt de savuroase. Vă las să vedeţi singuri...  

miercuri, 2 martie 2011

Un alt fel de reţetă

Când am început să scriu pe acest blog, m-am gândit, în primul rând, la ceea ce faci în bucătărie pentru a pune în borcan, sticlă ori farfurie. Cu timpul, mi-am dat seama că inventivitatea şi ideile nu trebuie să se limiteze neapărat la ceea ce prepari sau mănânci şi că, aşa cum bine spunea cineva, "the sky is the limit" pentru orice vrei sa faci în bucătărie şi, în general, în viaţă.
Unde vreau să ajung? La faptul că poţi ieşi din monotonie nu doar punând un bob parfumat în plus în mâncare ori două frunze verzi şi un fruct într-o sticlă de oţet pentru salată. Sau, cum am spus în descrierea acestui blog, "bucătăria este, până la urmă, un loc în care poţi fi atât de liber pe cât vrei să fii".
Altfel spus, am dat o nouă faţă şi altor lucruri decât borcanele de murături. Au urmat o cană mult de-a dreptul plicticoasă cu transparenţa ei şi un teanc de cutii de ceai pe care le mutam de colo colo, fără să le găsesc rostul.

Ca să schimb faţa cănii, m-am jucat puţin cu două pensule şi câteva tuburi de vopsea acrilică. Am desenat întâi iarba, apoi zambilele şi narcisele şi-ai găsit singure drumul. Fluturii nici nu mai ştiu cum au apărut.
Asta am făcut într-o zi petrecută acasă. Aş fi gătit ceva interesant, dar pictatul este o ocupaţie mult mai puţin solicitantă pentru un bolnav mucios şi febril.
Este un alt fel de reţetă, în acelaşi sens ca şi multe altele de pe acest blog: chiar dacă poţi găsi totul de-a gata în altă parte, pregăteşte-ţi singur ceea ce-ţi place, aşa cum îţi place, pentru a-ţi face viaţa mai frumoasă.

marți, 1 martie 2011

În loc de mărţişor

În loc de mărţişor, vă ofer nişte flori ceva mai deosebite. Nu sunt făcute de mine, ci de mânuţele harnice pe care le-am descoperit la Căsuţa copiilor şi care cred că merită toate laudele pentru dibăcia lor.
Din câte am aflat de pe site-ul lor, această tehnică se numeşte quilling şi am fost uimită să aflu că a fost folosită pentru prima dată în Egiptul Antic. Dacă vi se pare interesant, găsiţi mai multe aici.  


O primăvară frumoasă vă doresc!