Migăloasă treabă curăţatul ciupercilor... Dacă ai de a face cu un coş mare şi plin, cum am avut eu, trec câteva ore fără să îţi dai seama. Şi aşa te apucă pe nesimţite două dimineaţa, mai apuci să dormi cinci ore şi te duci la serviciu cu ochii cârpiţi de somn şi cu ciupercile jucându-ţi încă în ochi şi în minte...
Ca să trecem la subiect, am atacat coşul de ciuperci despre care v-am povestit aici, cu gândul de a pune la murat şi de a face o salată nemaiîntâlnită (în casa mea, cel puţin) cu ghebe, gogoşari şi ceapă. Întâi de toate, am împărţit pe mărimi ciupercile curăţate, chiar în timp ce îndepărtam pământul de pe ele şi codiţele prea lungi. Le-am spălat în câteva ape (mai bine zis duşuri) şi le-am pus la scurs.
Ghebele de mărime medie (puţin peste un kilogram) am ales să le pun la murat. Am găsit câteva reţete pentru ele, dar până la urma am decis să fac o combinaţie între mai multe variante. Le-am stropit cu zeamă de lămâie (să nu se închidă prea tare la culoare) şi am pregătit pentru ele oţet, condimente şi usturoi. Am pus la fiert doi litri de apă cu un pahar de oţet, iar când lichidul a început să fiarbă am adăugat ghebele. Au fiert câteva minute, apoi le-am scos, le-am clătit bine şi le-am pus la scurs. Am pus deasupra niste usturoi zdrobit şi frunze de cimbrişor.
Separat, am pus la fiert jumătate de litru de apă cu un pahar de oţet, câteva linguri de ulei de măsline, o linguriţă de sare, boabe de piper, muştar, coriandru şi ienibahar, seminţe de mărar şi foi de dafin. Le-am lăsat să fiarbă puţin, cât să iasă aromele din condimente, apoi am turnat lichidul fierbinte şi strecurat peste ciupercile lăsate să stea cu usturoi.
Am lăsat totul să zacă câteva ore, timp în care am dres de sare şi am pus şi puţin praf de piper, apoi am pus ghebele în borcane, cu tot cu sucul în care se scăldau.
Pregătisem pentru ghebele murate cinci borcane de 300 de grame. Am umplut doar trei.
Migăloasă treabă, dar a meritat efortul. Ai obţinut un rezultat promiţător. Dacă şi gustul va fi pe măsura aspectului, super! Dar nu văd cum n-ar putea să fie aşa, întrucât condimentele sunt toate unul şi unul.
RăspundețiȘtergereAm văzut şi eu aseară la Billa ghebe, dar nu arătau deloc bine. (Dacă le-aş fi văzut cu o seară înainte, poate le-aş fi acordat mai multă atenţie. Dar având în minte poza coşului cu ghebe pe care am văzut-o ieri la tine pe blog, am strâmbat din nas şi le-am întors spatele. :)
Aştept să văd cum poate deveni comestibil un recif de corali. :)
Teodora, mi-am propus sa scad vanzarile producatorilor de conserve, nu pe cele ale retailerilor. :)) Cred ca vor iesi cum trebuie, am tot gustat din ele cat a durat procesul tehnologic. De asta au si iesit doar trei borcane...
RăspundețiȘtergereDespre corali, cred ca voi povesti maine.
Ghebelee..ah ghebele. Am fost la o nunta in moldova si asteptam sa gasesc pe masa si altceva decat traditionalii castraveciori murati, dar n-a fost sa fie. Ma gandeam acum insa ca asa cum eu m-am asteptat la ghebe puse la murat de o moldoveanca isucsita, tot asa se vor astepta si altii la sortimente de peste cand vor auzi de nunta la Braila :) Chiar Gabi, cand termini cu bucatarelile de toamna poti sa te apuci de pus peste la borcan, am niste retete de la mama....
RăspundețiȘtergereAna B, sunt destul de sceptica in privinta conservelor cu carne facute in casa, pentru ca, pentru o buna conservare, carnea are nevoie de niste conditii de sterilizare mult mai drastice decat legumele. Nu vreau sa am pe nimeni pe constiinta. :))
RăspundețiȘtergereStai linistita insa, tolba mea nu s-a golit inca. si exista si bucatareli de iarna, sa stii... :D