Gem pentru copii, din căpşuni, banane şi mentă

La momentul la care citiţi aceste rânduri, din ceea ce vedeţi aici a rămas doar borcanul. De ce? Întrebaţi un copil pofticios de cinci ani şi jumătate ce părere are despre căpşuni şi banane şi veţi înţelege.

Lista de cumpărături pentru această reţetă este scurtă: jumătate de kilogram de căpşuni, două banane mari, o cană mare de zahăr, trei fire de mentă şi puţină sare de lămâie.

O dulceaţă amestecată

După ce am făcut omletă cu tot ce rămăsese neconsumat în frigider, după ce am pus la marinat toate cojile de brânză și de ceapă abandonate în bucătărie, m-am întrebat de ce nu aș folosi la fel și fructele. Bine, nu în omletă și nici marinate (deși ar merita încercat), ci în ceva care să adune la un loc ultimele rămășițe ale unor loturi demult epuizate de mere, banane ori piersici.

Așa am ajuns la ideea de a face o dulceață combinată sau, după cum ar spune altcineva, o dulceață ”vezi că ți se strică în frigider”. Ori, după o altă idee, s-ar putea chema dulceață ”adunare generală”. (Trebuie neapărat să găsesc o denumire proprie pentru conceptul ăsta, ca să nu am probleme cu drepturile de autor.)

Așadar, se iau niște fructe, ce ai prin casă. Eu am avut două mere, patru piersici, o banană și o mână de vișine (cred ca au fost ultimele vișine din piață și nu știu cum de au supraviețuit aproape două săptămâni într-un colț de frigider). Fructele se spală, se curăță de sâmburi și coji, se bucățesc și se pun într-un vas grămadă. Să mai aveți la îndemână câteva cuișoare, un băț-două de scorțișoară și o lingură-două de zeamă de lămâie.

Cum fructele erau nu doar foarte dulci, ci și cam moi (așa se întâmplă când lucrezi cu rebuturi, nu ai de unde alege calitate :)), am făcut separat siropul, dintr-un pahar de vin roșu și zahăr în greutate egală cu două treimi din cantitatea de fructe. Mai exact, la 500-600 de grame de fructe, am folosit 250 de mililitri de vin roșu și 400 de grame de zahăr. Pentru ca fructele să nu apuce să lase suc și să dilueze prea mult dulceața, le puteți pregăti în timpul în care fierbe siropul din zahăr și vin.

Am lăsat zahărul și vinul să fiarbă jumătate de oră până s-a legat siropul și am putut adăuga fructele. Tot atunci am pus cuișoarele și scorțișoara, precum și zeama de lămâie. Zece minute mai târziu - oprit focul, pus dulceața fierbinte în borcan, oprit două linguri pentru degustare, întors borcanul cu susul în jos pentru 15 minute.

Gustul e pe măsura aspectului și te duce cu gândul la prăjiturile cu fructe. Mă gândeam chiar că dulceața asta merge tare bine pe post de desert în zilele calde, mâncată rece, cu niște frișcă on top.

Dulceaţă de mere cu banane şi anason

Aşa cum am promis, am o dulcegărie pentru voi. Mâine nu voi fi pe aici, dar revin duminică şi aduc alte lucruri interesante.

Dulceaţă de mere cu banane am mai făcut şi a fost una din cele mai mari surprize, ca dealtfel toate dulceţurile cu mere. Spre deosebire de reţeta precedentă, acum am pus şi anason, descoperit cu greu în magazinele de mirodenii şi condimente din comerţul capitalist, dar asta este altă poveste.

Aşadar, am pornit la borcănit cu trei pahare de mere şi banane nu foarte coapte, tot cam atâta zahăr, două beţe de scorţişoară, o jumătate de lămâie şi, evident, anason.

Bananele le-am tăiat rondele, iar merele bucăţele, apoi le-am stropit cu lămâie. Le-am pus împreună într-un castron, încercând să alternez fructele astfel încât să fie amestecate uniform.

Am pus la fiert zahărul cu un pic de apă (aproape un pahar) şi le-am lăsat să fiarbă până au scăzut şi s-a legat siropul. Atunci am adăugat fructele din castron.

Am lăsat fructele şi siropul să fiarbă o vreme, fără să amestec în vas ca să nu zdrobesc bananele. Am pus şi seminţele de anason şi am mai lăsat câteva minute, apoi am oprit focul şi am pus dulceaţa fierbinte în borcane.

Este o dulceaţă aromată mai mult la gust decât la miros. Iar cu anasonul trebuie avut ceva grijă la dozare, pentru că este destul de puternic, astfel că nu trebuie pus prea mult. Tocmai de aceea nici nu se combina, în general, cu alte mirodenii.