sâmbătă, 24 august 2013

Cinci rețete pentru toamna asta

Știu, știu, toate știm foarte bine ce avem de pus toamna în cămară... Castraveți, gogonele, compoturi, dulceață pentru clătite, legume în congelator pentru ciorbă șamd. 
Ce ar fi însă dacă, pe lângă ce facem de obicei pentru că trebuie, am pregăti ceva delicatese? Pentru zilele acelea din postul Crăciunului în care chiar nu te înfrupți din carne și nici din brânză ori ouă? Sau pentru serile în care pică, pe neașteptate, niște prieteni pe care vrei să îi impresionezi cu un aperitiv scos de niciunde precum iepurele din joben? 
Hai să vedem cinci variante încercate deja și pentru al căror succes garantez. 
Și, dacă n-or să vă placă, anul viitor vă dau voie să aruncați în mine cu roșiile, în loc să le faceți bulion...

1. Zacusca de dovlecei. Zacuscă face aproape toată lumea, însă rețeta asta are ceva special: dovleceii tăiați felii și copți pe grătar înainte de a fi puși, tăiați bucățele, în zacuscă. La fel de speciale sunt vinetele, care - spre deosebire de alte rețete de zacuscă - aici rămân în compoziție, într-o proporție suficientă cât să lege totul într-un gust minunat.



2. Roșii coapte cu sirop de arțar, marinate cu capere. Durează mai puțin prepararea decât în cazul roșilor uscate și sunt spectaculoase, ca design și gust. Nu aveți sirop de arțar sau capere? Nu-i nimic, puteți improviza. Merg cu brânză sau friptură, dar alunecă bine mersi și cu pâine goală, când ți-e poftă rău.



3. Ghebe murate cu gogoșari. Nu cred că deocamdată găsiți așa ciuperci, dar cred că se vor umple piețele de ghebe, spre toamnă, dacă vine umezeala. N-ați mâncat încă așa combinație?? Nu știți ce ați pierdut, credeți-mă!



4. Vinete marinate în stil italian, adica melanzane sott`olio. Am multe variante de vinete conservate pe aici, dar astea mi se par a fi, de departe, cele mai bune. De la busuioc, de la usturoi... nu știu de la ce...



5. Ardei iuți umpluți cu hrean. Nu-i aperitiv, ci mai degrabă un fel de condiment pentru ciorbe și fripturi. Ce obțineți din rețeta asta nu trece neobservat însă: musafirilor e mută gura, iar vouă vă mută mâinile. Rețetă în cazul căreia se aplică instrucțiunile de protecție a muncii. A se prepara cu mănuși!



Aveți aici un fel de top 5 al conservelor sărate. Și, ca să nu se supere cei care sunt amatori de dulciuri, vom veni în curând și cu recomandările de rețete de compot, gem și dulceață.
Până atunci, spor să aveți la murăturit!

vineri, 23 august 2013

Încă o salată de sfeclă roșie


Nu tuturor le place sfecla roșie. Eu, personal, nu îi înțeleg, pentru că este o legumă versatilă, din care poți face preparate dulci, dar și mai sărate. În copilărie, la bunici, eram înnebunită după borșul moldovenesc cu sfeclă roșie. Acum, nu refuz niciodată o salată de sfeclă roșie, fie ea cu ceapă, busuioc, scorțișoară sau nucă. 
Pe cea pe care o vedeți am prepat-o foarte simplu, din două sfecle mari coapte pe grătar (coacerea face sfecla mult mai aromată decât fierberea), o ceapă, câțiva căței de usturoi, semințe de in și ulei de măsline. (Unii ar putea cataloga drept ciudată combinația asta de in și ceapă, dar mie îmi plac mult semințele astea.)

luni, 19 august 2013

Roșii coapte cu sirop de arțar, marinate cu capere


Voiam să postez o rețetă cu prune, să mai iau un pic pauză de roșii. Dar m-a luat gura pe dinainte și, provocată fiind, am pomenit despre o ”delicioșenie” făcută la final de săptămână, din roooșiiii... Cum promisiunea e promisiune, n-am încotro și dau în fapt ce am comis, la ceas de seară: roșii coapte cu sirop de arțar și marinate apoi cu busuioc și capere. 
Pentru asta, vă trebuie roșii (am avut cam 10-12 bucăți din soiul Roma, adică din cele lunguiețe), 4-5 linguri de sirop de arțar și tot atâtea de ulei de măsline pentru copt si ceva mai mult ulei (o cană) pentru marinat, busuioc verde și 4-5 căței de usturoi, piper și sare. 
Spălăm bine roșiile, le tăiem în felii groase de 2-3 centimetri (nu mai subțiri, că se rup) și le punem în tava în care am întins o folie de aluminiu ori o hârtie de copt unsă cu ulei. Le puteți înghesui, căci se micșorează cât se coc. Și aprindeți și focul la cuptor între timp, la 120 de grade. 
Siropul, uleiul, sarea, piperul, usturoiul zdrobit și câteva frunze de busuioc verde mărunțit se amestecă bine, apoi se ung cu ele roșiile înșirate în tavă. 


duminică, 18 august 2013

Roșii murate, cherry și colorate


Poze noi, rețetă veche: roșii mici murate în saramură, doar cu o mică variație: roșii roșii și roșii galbene, toate mici, din soiul Cherry. O simfonie de gust și culoare. 


joi, 15 august 2013

De Sfânta Maria Mare

Mănăstirea Humorului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului
(sursa: www.piriumorii.ro)





































Sfânta Maria Mare. Sau Adormirea  Maicii Domnului. Este în fiecare an, 15 august, sărbătorită de ortodocși, dar și de catolici: este ziua în care Maica Domnului - prea sfântă să cunoască moartea - s-a mutat la Fiul său din ceruri. Milioane de români o cinstesc și se cinstesc de nume, de sănătate, de hramul bisericii, de ce-o fi să fie. Sărbătoare mare, cu tradiții multe, păstrate încă pe acolo unde civilizația a intrat doar în vârful picioarelor.
În satul din capătul Moldovei unde am crescut, doar Crăciunul și Paștele erau sărbători mai mari. Văruiau oamenii casele, spălau storurile și preșurile, vopseau gardurile și primeneau animalele ca niciodată în an. Era hramul bisericii, iar satul se aduna dimineața la slujbă și seara la bal. Din ziua următoare, luau viața de unde a rămas, iar până în primăvară o numărau în ”zile trecute de la hram”. Cum dădea iarba și începeau să răsădească în grădină, viața curgea în ”zile până la hram”, în care aveau de prășit, de cosit, de primenit iar casa și de postit.
”A trecut Sântămărie / Te-ai c... în pălărie” auzeam, pe-atunci, în sat la bunici și mă întrebam ce-or vrea să zică. Bătrânii mi-au spus că nu-i rușine în vorba asta, ci doar semn de toamnă. Ziua dă înapoi câte un pic, florile se lasă pe tânjală, iar copacii încep să-și lase din frunze.
Așa-i, cum spun bătrânii. Cine are un petic de grădină se gândește de-acum la răsaduri de toamnă și la iernat. Cine-i gospodar face planuri de murături și dulcețuri, de zacuscă și tocănițe la borcan. Nu-i mult și se umplu iar curțile de miros de vinete și ardei copți...
Dară sărbătoarea-i mai întâi și mai bine de două milioane de români pe care-i cheamă Maria, Marinela, Mariana, Marin, Marian știu asta bine.
Să le urăm dară La mulți ani!
Și să fiți iubiți, dragilor!

miercuri, 14 august 2013

Gem de mure de oraș


Până să mă mut la curtea mea, fructele de pădure erau pentru mine un intermezzo de vacanță, scurt cât două zile de stat la munte și impresionant prin petele rămase pe mâini. Acum, ca proprietar de tufe de zmeură și mure crescute la oraș, deja pun problema altfel: câte cutii am recoltat, câte borcane cu gem și dulceață facem anul acesta. Nu că ar fi cine știe ce producție, dar nu mai vorbim de aventuri de vacanță, ci de o constantă palpabilă în fiecare dimineață, din iunie (când apare zmeura) și până în august (când se termină de copt murele). Așteptăm extinderea culturii urbane cu niște coacăze roșii, după primul an în care producția pe vrej a fost de fix două boabe.
Revenind la mure, după ce am făcut o dulceață, am strâns de un gem simplu, de data asta, fără alte combinații. Cam două pahare mari, transformare în gem cu un adaos de un pahar de zahăr. Știu că unii vor spune că nu am respectat proporțiile clasice dintre fructe și zahăr (părți egale, de obicei), dar revin și spun că asta nu are importanță. Gemurile și dulcețurile se leagă și datorită conținutului de pectină din fructe, nu doar pentru că au și zahăr în compoziție. Iar murele AU pectină, credeți-mă.

luni, 12 august 2013

Gem de piersici cu stafide

 
V-am povestit recent despre siropul de piersici, experiment reușit după o rețetă de sirop de vișine. (Pffff... imi dau seama acum că despre vișine nu v-am povestit...). Acel sirop de piersici a lăsat în urmă o cantitate de pulpă de fructe încă suficient de consistentă pentru a o transforma în gem.
Și haideți să vedem ce a ieșit!
 

Cum spuneam când am scris despre sirop, am pornit cu două kilograme de piersici și cu două căni mari de zahăr. Pentru gem, am mai avut nevoie de o linguriță de scorțișoară măcinată și de o mână de stafide, plus o căniță de rom.

miercuri, 7 august 2013

Cum să cureți știuleții de porumb (video)

Nu-i trecută vara și ne bucurăm încă de tot soiul de fructe și legume proaspete. A venit și vremea porumbului - fiert sau copt. Cel mai adesea însă, trebuie curățat înainte de preparare, ceea ce nu-i tocmai treaba ușoară pentru toată lumea.
Haideți să vedem o variantă de curățare a știuleților care, pentru unii, ar putea fi mult mai comodă decât cea pe care cu toții o știm.

Adică tăiem capătul știuletelui, îl punem în cuptorul cu microude pentru câteva minute, apoi scuturi știuletele, care alunecă dintre pănuși, curat și fără mătase.
Ce spuneți de asta??

duminică, 4 august 2013

Sirop de piersici


Piersicile sunt printre fructele mele preferate şi nu ştiu cum se face că nu le-am avut mai des la mine în bucătărie. Acum câteva zile însă, am venit acasă cu două kilograme de piersici frumoase şi zemoase, din care au rezultat două reţete. Adică două borcăneli. Adică un sirop şi un gem bun, bun. Vom vorbi acum despre sirop şi las pe data viitoare gemul.
Am lucrat cu maximum de eficienţă, în sensul că am folosit cele două kilograme de două ori: o dată pentru sirop şi apoi pentru gem, ceea ce a fost posibil pentru că piersicile erau extrem de zemoase.

sâmbătă, 3 august 2013

Despre muștar, de ziua lui

Sursa foto: www.wonderopolis.org
Prima zi de sâmbătă din luna august este, la americani, Ziua Muștarului, eveniment la care în jur de 6.000 de oameni participă anual. Ce ciudat - ai spune - să aibă propria zi un condiment pe care nici măcar nu îl place toată lumea!  
Ei bine, nu doar că are o zi a sa, dar muștarul are și un muzeu: tot în Statele Unite, în Middleton (statul Wisconsin), muzeul reunește peste 5.500 de feluri de muștar din peste 70 de țări.

vineri, 2 august 2013

Suc răcoritor de corcodușe galbene


 
Sucul acesta este o improvizație, ca dealtfel muulte din borcănelile de aici. Am ajuns să îl prepar în contextul unei alte borcăneli, despre care v-am povestit recent: gemul de corcodușe cu lavandă. Am arătat acolo cum am rămas cu o oală plină de apă cu aromă pregnantă de corcodușe, după ce am opărit cam tare fructele pentru gem.

joi, 1 august 2013

Bine v-am regăsit!


Știți că minunile nu țin mult, da?
Chiar și minunea numită vacanță ia sfârșit, la un moment dat. Și, vrei sau nu vrei, trebuie să te întorci la tot ceea ce, pe durata unai an, a generat stres care a crescut proporțional cu dorul de concediu.
Au fost mulți kilometri parcurși, pe drumuri de munte mai ales, frumoase și sălbatice, nu prin țări străine, ci la noi. Când concediul în străinătate este la îndemâna oricui, mi se pare de-a dreptul original să-ți faci vacanța în locuri neumblate din România. Locuri în care nu ajungi decât dacă te țin mașina și picioarele, cum ar fi Parcul național Cheile Nerei (județul Caraș Severin).
Puteți citi mai multe despre aceste locuri în Jurnalul de vacanță pe Cheile Nerei. Locuri minunate, care îți încarcă bateriile pentru încă un an.
Bine v-am regăsit! :)