marți, 30 august 2011

Ardei (foarte) iuți murați cu scorțișoară

Această rețetă este de interes pentru cei care obișnuiesc să mănânce foarte picant. Ardeii care mi-au fost materie primă sunt foarte iuți foarte mici și foarte răi și au fost recoltați cu mânuțele mele două, dintr-un ghiveci catre tronează de ceva vreme pe masă, afară. Inițial, scopul achiziției a fost unul decorativ, dată fiind veselia degajată de ardeii mititei galbeni, portocalii și roșii care se ițeau dintre frunze. Treptat, recolta a luat proporții, iar ardeii ajunși la maturitate s-au cerut culeși. Un ardei galben sacrificat accidental m-a făcut să înțeleg că mă joc cu focul și că mai bine îi pun la păstrare pentru momente mai reci ale existenței noastre...

În principiu, cei mai picanți ardei sunt chili, din care există cinci soiuri domesticite, zice Wikipedia. După scotoceli îndelungate, am ajuns la concluzia că ardeii mei sunt foarte probabil din soiul capsicum frutescens. Era o simplă curiozitate de-a mea, care nu influențează cu nimic rezultatul final. 
Așadar, am adunat o mână de ardei, cât să umplu un borcănel, care sper să ajungă toată iarna.
Combinația făcută e un pic atipică pentru ardei murați și nu știu încă în ce măsură o va mai simți cel care se încumetă să guste ardeii aceștia. La cât sunt de iuți, este posibil ca orice condiment să fie inutil, dar, de amorul artei, nu se poate să-i lăsăm nearomați. Și totuși, am pus în borcănel trei cuișoare, un băț de scorțișoară, un bob de ienibahar, câteva boabe de piper roșu, negru, verde și alb, coriandru și câteva zemințe de anason. Toate astea au mers în borcan, peste ardei.

Am pregătit o combinație de oțet și apă în părți egale, în care am pus un vârf de cuțit de sare și o linguriță de zahăr. Am pus la clocotit soluția și, după ce s-a răcit puțin, am turnat-o în borcănel.
Am pus capacul și am lăsat borcanul la temperatura camerei o zi., apoi l-am mutat la rece.








Recunosc deschis faptul că nu am nicio idee care este gustul final. Încă nu am deschis borcanul și, chiar dacă aș fi făcut-o, nu cred că ar mai fi rămas ceva neamorțit de atâta iuțime. Nu știu alții dacă au aceeași părere, dar aflu eu și vă transmit.
Și mai știu că oțetul acela turnat deasupra era bun, iar in combinație cu mixul de condimente sigur nu are ce să strice, ba dimpotrivă...

Miros de toamnă

Undeva, foarte departe de București. Soarele, pădurea, frunzele miros a toamnă.  

Se apropie toamna. Sunteți pregătiți să o primiți?

luni, 29 august 2011

Păstăi murate

Îmi place tare mult fasolea verde, chiar dacă - mi se pare mie - nu prea ține de foame. Soiul acela cu păstaia cilindrică mi se pare extraordinar de bun, mai ales pentru rețeta despre care am să vă povestesc în continuare. Am făcut păstăi murate, de data asta cu saramură și fără ardei (toamna trecută am combinat fasolea verde cu ardei iute și cu fâșii de morcov, într-un fel de salată iuțită, dar nu foarte picantă, numia bună pentru cucoane).
Întâi de toate, mi-am zis că cel mai bun soi pentru murat este cel cu păstraia tare, ca să nu risc să transform murătura într-o salată înainte de vreme. Așa că am luat o mână zdravănă de păstăi și vreo doi ardei iuți, câțiva căței de usturoi și ceva frunze de țelină.

Am curățat păstăile și le-am pus pentru cinci minute în apă care fierbea cu sare, în proporția obișnuită pentru saramură, adică o linguri de sare la litrul de apă. Le-am scos și le-am pus la scurs, păstrând saramura în care au fiert.
Le-am pus în borcan, în poziție verticală, strecurând printre păstăi ardeii iuți și cățeii de usturoi. Deasupra - frunza de țelină.

Deși murăturile au și mărar de obicei, eu nu am pus și am lăsat să se simtă doar aroma pregnantă a țelinei. Am pus borcanul la temperatura camerei pentru câteva zile, urmărind să le las atât cât să își schimbe gustul, fără să se tulbure saramura. Atunci le-am trecut la rece, în frigider.
Am început borcanul după alte câteva zile. Păstăile se muraseră, aveau consistența pastelor fierte "al dente", poate o idee mai tari.
Sunt foarte bune, dar ce am constatat este că nu țin foarte mult, în sensul că, odată început borcanul, e bine să-l lichidați repede, altfel își cam schimbă gustul. Nu știu dacă s-ar rezolva problema dacă pun conservant (nu mă încântă deloc adaosurile nenaturale), iar sterilizarea nu e o variantă potrivită pentru conservele în saramură.
Oare din cauza asta să nu fi găsit eu pe nicăieri rețete de păstăi murate?

duminică, 28 august 2011

Funny Break

Încă nu s-au terminat concediile. Mai aveti timp să daţi o tură prin lume, să vedeţi cele mai ciudate statui. Ori, dacă nu, facem o scurtă plimbare virtuală, până este gata următoarea murătură.
Locatie: Aqualand, Cadiz, Spania (http://lollitop.blogspot.com)
Locatie: Indianapolis, SUA (http://www.lolgallery.com)
Locatie Bratislava, Slovacia ( http://www.lolgallery.com)
Locatie: Kanazawa, Japonia (http://osuniverse.homestead.com)
Sursa: http://spa.fotolog.com Locaţie: Wall Street, News York, SUA
 
Locaţie: Seul, Coreea (http://lollitop.blogspot.com)
Weekend plăcut!

vineri, 26 august 2011

Agricultură urbană

Ce poţi face cu mai puţin de doi metri pătraţi de pământ?
Mai nimic sau foarte multe. Un experiment de agricultură urbană: pătrunjel, oregano, salvie, rozmarin, ardei gras, sfeclă roşie şi ceva morcov. Aaaa.. şi, sigur, roşii...

In prim plan, roşii de grădină proprie.
În plan îndepărtat, tot roşii, un ardei şi oregano.
Nu multe, ci doar atât cât să ai satisfacţia că ai mâncat bio.

miercuri, 24 august 2011

Gem de dude. Serios...

Nu ştiu de unde şi până unde, am găsit dude sub nuc. Singura explicaţie validă este că cei doi guguştiuci care au cuib în nuc le aduc de undeva, din apropiere, din copacii pe care şi eu i-am jumulit luna trecută. Uitasem de asta și de ce s-a intâmplat cu dudele culese de mine...
Amintirile mele de pionier în şcoli comuniste consemnează existenţa duzilor în unic scop de a hrăni cohorte de colcăitori, prezumptivi furnizori de materie primă (a se citi mătase naturală) pentru cooperativa Borangicul. Cred că, la câte ore de chimie am petrecut în parc, culegând frunze de dud, România ar fi trebuit să devanseze lejer China la exportul de mătase. Cum asta nu s-a întâmplat, presupun că fie viermii ăia erau cam mofturoşi la mâncare și stricaţi la stomac, fie recolta mea ajungea pe mâini străine, poate chiar la concurenţă.

Dudul din vecini l-am jumulit însă nu de dragul vreunui vierme, ci din pură curiozitate legată de consistența expresiei "gem de dude". Adică am vrut să văd ce mare brânză e cu gemul ăsta de face lumea mișto de el...
Și am ajuns la concluzia că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Din punct de vedere al rezultatului final, gemul de dude poate fi considerat un gem suficient de serios pentru a-l întinde pe bucata de pâine cu unt, cu o respectabilă cană de lapte alături. Din punct de vedere al producției... nu e bine să scapi din vedere ce tare pătează sucul lor și nici cât de minuțioase sunt culegerea și curățarea dudelor.

Operațiunea numărul 1 post-culegere: descodițarea, adicătelea curățarea de codițe. După colectarea din copac, acesta este un alt aspect care te marchează, mai ales dacă uiți să îți pui mănuși de protecție. Amintirile vor fi de lungă durată, tot atât cât petele care rămân sub unghii...
Am stat pe gânduri dacă să amestec dudele cu zahăr și să le pun așa la foc ori dacă să fierb separat siropul, în care să pun fructele. Am făcut o analiză intensă, bazată pe o documentare serioasă prvind nivelul de pectină al dudelor (ce am mai aflat vă spun un pic mai încolo) și am decis să fac siropul separat.
Așadar, am pus într-o cratiță din inox o căniță de apă și  două de zahăr, pe care le-am lăsat să fiarbă până s-au făcut sirop. Atunci am pus o farfurie mare de dude curățate. Am tras cratița de pe foc și am lăsat să se însiropeze fructele cam 15 minute, după care am put totul iar la foc potrivit. Nu știu cât a stat pe foc, nu am fost chiar atentă. Am oprit focul când mi s-a părut mie că e siropul suficient de închegat. Spre finalul fierberii, am adăugat o linguriță de zeamă de lămâie și niște frunze (vreo zece, cred) de mentă, rupte în jumătate.



Arată bine, îmi place și gustul, care cred că ar fi fost ceva mai fad fără mentă. Primul care te atinge este gustul dulceag al dudelor, înfășurate în sirop, iar aroma mentei se simte spre final.
Mă gândesc ce bine ar merge și pe niște fursecuri gemul acesta... Mai trebuie să găsesc amatorul care să bucătărească fursecurile, eu mi-am făcut datoria cu gemul. Mi-ajunge atâta dulce într-o singură zi!
Deși aș putea încerca varianta cu îndulcitor, dietetică, având în vedere ce bogăție naturală o reprezintă dudele pentru diabetici și nu numai. Am aflat de aici că dudele sunt considerate un fruct al vigorii masculine (cresc potența) și că sunt indicate in diabetul zaharat, reducând cantitatea de zahăr din sânge.
Ce am mai aflat este ca vinul de dude face muulte minuni pentru femei dacă este băut de bărbați, dar ca să văd în ce măsură este adevărat, trebuie să aștept următoarea recoltă.
Așa-i că parcă vă sunt mai simpatice dudele acum?

vineri, 19 august 2011

Funny (Late Summer) Break

Luăm o pauză - nu neapărat funny - ca să ne bucurăm de soarele de vară târzie. Ne va fi dor de el, când toamna ploioasă va veni peste noi...

Sursa: haikubyjody.blogspot.com

Sursa:  www.flickriver.com 

Sursa: http://www.tangodiva.com/

Sursa: http://www.digitalimagemagazine.com/
Sursa:  www.ci.fraser.mi.us 
Weekend plăcut!

Din bucătăria altora: Chutney din mere (Apple Chutney)

După cum spune Wikipedia, Chutney-ul este un condiment tradiţional indian, un preparat din legume care îmbină fructe, legume şi ierburi, consumat proaspăt ori conservat. Britanicii şi irlandezii mănâncă şi ei destul de des aşa ceva, iar produsul se regăseşte în foarte multe magazine alimentare din zonă şi în meniurile tuturor restaurantelor de acolo.
Reţeta de astăzi (pe care o găsiţi în original aici) este una care a căpătat specific irlandez, bazată pe mere. 
Ingrediente:
- 2 căni de oţet de mere,
- 2 căni de zahăr,
- 600 de grame de mere curăţate şi tăiate bucăţele,
- 3 linguriţe de suc de lămâie,
- 10 căţei de usturoi,
- o căniţă şi jumătate de stafide,
- o bucată de ghimbir cât o nucă, dat pe răzătoarea mică,
- o linguriţă şi jumătate de sare,
- o linguriţă de ardei iute pisat,
- două linguriţe de seminţe de muştar.

Oţetul şi zahărul se pun într-o cratiţă mare, pe foc, se amestecă şi se aduc la punctul de fierbere, amestecând până se topeşte zahărul. Amestecul se ţine pe foc 10 minute, apoi se dă deoparte, ca să se răcească.
Merele se amestecă cu sucul de lămâie. Ghimbirul, usturoiul, sarea şi ardeiul iute se pun în blender şi se mărunţesc bine și se pun în oțetul cu zahăr.
Merele cu lămâie, stafidele şi seminţele de muştar se pun în oţetul cu zahăr si se pun la fiert. Se amestecă totul până se înmoaie merele şi se lasă pe foc 45 de minute, amestecând din când în când. Apoi se lasă la răcit, se pune în vase închise şi se păstrează la rece cam o săptămână.

Poftă bună! Sau - cum ar spune irlandezii - bliain!

marți, 16 august 2011

Vinete murate în stil mediteranean

Dintre toate surprizele pe care le-am avut de când m-am apucat de borcănit, vinetele mi-au oferit cele mai multe. Le-am murat, le-am marinat şi le-am făcut gem, fără să fi epuizat încă tot şi m-au surprins de fiecare dată. Cel mai tare m-au impresionat vinetele pe care le-am murat după o reţetă arăbească, dar s-ar putea să fi găsit alta care să îmi placă şi mai mult: vinete murate în stil mediteranean.
Am preparat o singură vânătă măricică (asta înseamna "damage control" pe timp de criză :)))), pentru care am mai avut nevoie de o linguriţă rasă de sare, jumătate de pahar de oţet şi jumătate de pahar de apă, două linguriţe de zahăr, trei linguri de oţet de măsline, 4-5 căţei de usturoi, o crenguţă de oregano verde, un sfert de ardei iute, un fir de ceapă verde.
Am presărat sarea pe vinetele curăţate de coajă şi tăiate fâşii (julien, mai exact) şi le-am lăsat cam o oră să lase suc. Nu se oxidează, având în vedere că sunt date cu sare. 
Am pus vinetele pentru 5 minute in apa şi oţetul clocotite şi amestecate cu zahăr. (Concentraţia de apă şi oţet poate fi modificată în raport de cât vreţi să fie de acre. Eu merg de obicei pe proporţia 1:1.)
Am scos vinetele din lichid şi le-am lăsat la scurs. Nu aruncaţi lichidul rămas. S-ar putea să aveţi nevoie de el mai târziu.
Am tăiat ceapa şi ardeiul şi am rupt oregano (am constatat că plantele aromatice îşi păstrează mai bine aroma dacă sunt rupte, nu tăiate), am zdrobit uşor usturoiul. Le-am amestecat pe toate şi am turnat deasupra uleiul de măsline.
În final, au ajuns toate grămadă în borcan. Dacă vi se pare că nu sunt suficient de zemoase vinetele, turnaţi deasupra cât e nevoie din lichidul rămas după opărire. 
Orice marinată care se respectă trebuie să stea măcar câteva zile netulburată, dacă vrei să înţelegi ceva din ea. Din păcate, aceasta e partea în care noi nu reuşim niciodată să ne încadrăm, astfel că marinatele noastre - cel puţin în faza experimentală - nu au o durată de viaţă mai mare de două zile.
Încercaţi reţeta asta. Veţi vedea exact la ce mă refer...

duminică, 14 august 2011

Gem de caise cu scorţişoară

Până prind ceva gust vinetele mele murate, conservate după o reţetă nouă, vă povestesc în câteva cuvinte despre un gem simplu, pe care l-am făcut inspirată de o vecină şi prietenă bună: caise şi scorţişoară. Combinaţia este extraordinară: parfumul scorţişoarei înnobilează aroma şi gustul acrişor al caiselor.
Un kilogram de caise, un sfert de kilogram de zahăr (prefer gemurile acrişoare, nu foarte dulci), jumătate de lămâie, mentă şi scorţişoară - câteva beţe, dar şi o linguriţă cu vârf de scorţişoară măcinată.
Am făcut bucăţi caisele coapte şi le-am lăsat să se odihnească puţin cu zahărul. Le-am pus apoi la foc domol, amestecând din când în când, să nu se prindă de cratiţă. După 20 de minute, am pus scoţişoara şi zeama de lămâie. Cu totul, gemul a stat pe foc ceva mai bine de jumătate de oră. Menta am pus-o la final: o crenguţă verde în fiecare borcan cu gem, înainte de a pune capacul.


Este o bucurie să mănânci aşa ceva la micul dejun, cu pâine cu unt şi cafea sau ceai...

Funny Break

Este plină piaţa de vinete, la preţuri accesibile. Am luat şi eu câteva, pentru o reţetă nouă, de vinete murate în stil mediteranean. Dar, pe lângă o conservă, ar merge şi puţină distracţie, zic eu...
Sursa: creativejewishmom.typepad.com

Sursa: thecraftycraw.net
Sursa: http://www.guy-sports.com/
Sursa: http://www.deviantart.net/
Sursa: 3.bp.blogspot.com
Weekend plăcut!