marți, 30 august 2011

Ardei (foarte) iuți murați cu scorțișoară

Această rețetă este de interes pentru cei care obișnuiesc să mănânce foarte picant. Ardeii care mi-au fost materie primă sunt foarte iuți foarte mici și foarte răi și au fost recoltați cu mânuțele mele două, dintr-un ghiveci catre tronează de ceva vreme pe masă, afară. Inițial, scopul achiziției a fost unul decorativ, dată fiind veselia degajată de ardeii mititei galbeni, portocalii și roșii care se ițeau dintre frunze. Treptat, recolta a luat proporții, iar ardeii ajunși la maturitate s-au cerut culeși. Un ardei galben sacrificat accidental m-a făcut să înțeleg că mă joc cu focul și că mai bine îi pun la păstrare pentru momente mai reci ale existenței noastre...

În principiu, cei mai picanți ardei sunt chili, din care există cinci soiuri domesticite, zice Wikipedia. După scotoceli îndelungate, am ajuns la concluzia că ardeii mei sunt foarte probabil din soiul capsicum frutescens. Era o simplă curiozitate de-a mea, care nu influențează cu nimic rezultatul final. 
Așadar, am adunat o mână de ardei, cât să umplu un borcănel, care sper să ajungă toată iarna.
Combinația făcută e un pic atipică pentru ardei murați și nu știu încă în ce măsură o va mai simți cel care se încumetă să guste ardeii aceștia. La cât sunt de iuți, este posibil ca orice condiment să fie inutil, dar, de amorul artei, nu se poate să-i lăsăm nearomați. Și totuși, am pus în borcănel trei cuișoare, un băț de scorțișoară, un bob de ienibahar, câteva boabe de piper roșu, negru, verde și alb, coriandru și câteva zemințe de anason. Toate astea au mers în borcan, peste ardei.

Am pregătit o combinație de oțet și apă în părți egale, în care am pus un vârf de cuțit de sare și o linguriță de zahăr. Am pus la clocotit soluția și, după ce s-a răcit puțin, am turnat-o în borcănel.
Am pus capacul și am lăsat borcanul la temperatura camerei o zi., apoi l-am mutat la rece.








Recunosc deschis faptul că nu am nicio idee care este gustul final. Încă nu am deschis borcanul și, chiar dacă aș fi făcut-o, nu cred că ar mai fi rămas ceva neamorțit de atâta iuțime. Nu știu alții dacă au aceeași părere, dar aflu eu și vă transmit.
Și mai știu că oțetul acela turnat deasupra era bun, iar in combinație cu mixul de condimente sigur nu are ce să strice, ba dimpotrivă...

6 comentarii:

  1. O, ce ardei frumoşi!
    Mai că-ţi vine să-i mănânci!
    (Dacă nu ştii ce iuţeală ascund...)

    Am pus şi eu câteva seminţe de asemenea ardei, dar probabil că destul de târziu, întrucât încă sunt în faza de frunze. :)
    Am lăsat ghiveciul în grădină, afară. Să vedem ce iese...

    Foarte faine pozele tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hehee, Teodora... cine va avea la iarna ardei iuti proaspeti??
    Multumesc mult pentru aprecierile legate de poze. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deja banuiesc ca au fost testati ardeii...
      Cam ce reactie au starnit?

      Ștergere
    2. Testati? S-au terminat intr-o saptamana. :) Asta ar fi cea mai relevanta reactie...

      Ștergere
  3. ardei iuti - ok
    scortisoara - ok
    otet- ok
    condiment - din plin!

    bun, lista e gata, am din toate, ma apuc de treaba :)

    RăspundețiȘtergere