Aveam tolba plină de reţete, dar ceva m-a deturnat de la planurile mele. A aterizat la mine în birou un coş mare cu ghebe abia culese, via Vălenii de Munte, de la mama. Nu eram pregătită psihic şi nici fizic pentru aşa ceva, dar nu am putut rata aşa ocazie.
De ce pregătire fizică? Ia gândiţi-vă cum e să cari un coş cât Germania după unificare, nu atât greu cât incomod, din Piaţa Romană până în Militari, cu metroul (deh! cu transportul în comun nu pierzi legătura cu viaţa reală :))). Să spun drept, am şi atras toate privirile în metrou: de la Scufiţa Roşie încoace, coşul meu a fost cel mai tare din parcare.
Ideea e că am treabă... Dacă nu apar pe aici cu vreo reţetă, înseamnă că am încă ciupercile lipite de mână. Că sunt şi multe, şi mici, şi migăloase. Iar despre ce s-a ales de ele, vă spun eu în amănunt, mai ales că nu erau doar ghebe, ci şi un soi tare rar de ciupercă (creasta cocoşului îi spune în Moldova), din care nu am mai văzut şi nici mâncat din copilărie. 
Adevărul e că-s o adevărată operă de artă!
RăspundețiȘtergere[Cele care arată ca nişte conopide m-au dus cu gândul (şi) la corali. :)]
Spor la treabă!
Teodora, acelea se cheama creasta cocosului. Sunt destul de rare si sunt foarte gustoase. Am facut ceva din ele, nu a ajuns nici pe o masea...
RăspundețiȘtergerehihi, ma bucur ca nu ti-a furat nimeni din ele, totusi :))
RăspundețiȘtergereSpor la treaba! Ai nevoie de mult spor la ce vad eu acolo. Asteptam cu nerabdare retetele.
RăspundețiȘtergereHehe... Zazuza, daca le fura, trebuia sa se apuce de curatarea lor!
RăspundețiȘtergereAna, multumesc de urare, voi avea nevoie. :)
Gabi, felicitări pentru ce faci tu aici, eu nu aș fi niciodată în stare! Am stat aseară și am răsfoit pagină cu pagină blogul tău, peste noapte am cugetat, azi am printat rețetele, in we mă duc la piață și apoi la mama :-). Nu-mi mai rămâne decât să aranjez borcanele în cămară și iarna poate să vină și să țină!
RăspundețiȘtergereMultumesc tare mult. daca vrei sa ma ajuti cu ceva, Zana buna rau, fa si pentru mine o vraja si lungeste ziua la vreo 30 de ore, te rog..
RăspundețiȘtergereAh, Gabi, exersez vraja asta zilnic, nu-mi iese și pace! :-)
RăspundețiȘtergereMi-au placut la nebunie ciupercile tale in cos si mi s-a facut pofta de o tocanita de ciuperci pe care am si pozat-o pt blogul meu.Intrebare: pot include adresa blogului tau in reteta mea, respectiv a "pauzei de ciuperci"?
RăspundețiȘtergereSigur ca da, Nicole, cu multa placere, ori de cate ori ai nevoie. In online, preluarile sunt o practica des intalnita, regula spune sa faci insa trimitere cu link la sursa.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru intrebare, sunt din ce in ce mai putini cei care considera ca o chestiune de bun simt sa ceri acceptul autorului. :)
sarut-mana!
RăspundețiȘtergereGabi, iti dai seama ce am mai poftit eu la cosul tau cu ciuperci?
RăspundețiȘtergereImi dau seama, Nicole... Nu numai tu ai salivat uitandu-te la el. Eu am suferit langa el carandu-l de-a latul Bucurestiului...
RăspundețiȘtergereDaca vad vre-o data o persoana cu un cos cu bunatati prin Bucuresti sa stii ca ma duc si o sa o salut: buna Gabi, ce mai borcanesti astazi?!
RăspundețiȘtergereNicole, sper sa nu imbatranesc totusi carand cosuri cu diverse prin Bucuresti... :))))
RăspundețiȘtergeredaca stie cineva, o reteta de creasta cocosului murata , caci nu am gasit nicaieri multumesc
RăspundețiȘtergereDraga cristina, am preparat ceva din cresta cocosului, dar nu muratura. Am avut prea putina ca sa o pot imparti pentru mai multe retete.
ȘtergereNu stiu ce cantitate ai, insa poti folosi una din retetele de ciuperci murate / marinate de aici. Eu ti-o recomand pe asta: http://www.bucatareli.com/2010/10/din-cosul-cu-ciuperci-1-ghebe-murate.html .
Succes!