Varză roșie și gogonele, cu ceapă și semințe

A trecut vremea în care veneam de la piață cu sacoșele pline de legume pentru murături. Deja am început borcanele pregătite acum atâtea săptămâni. Pe cei care au mai fost pe aici nu cred să îi mire faptul că eu încă mai pun murături ori fac dulcețuri. De ce m-aș opri? Doar pentru că, de obicei, murăturile se pun toamna, iar dulceața se face ca să umpli un batalion de borcane pe care să nu le ataci înainte de prima brumă?  

Jumătate de varză roșie, un kilogram de gogonele rămase după pregătirea tradițonalelor murături, două-trei cepe, oțet și condimente. Am plecat de la rețeta de gogonele murate cu ceapă, pe care am ajustat-o pe ici, pe colo.    

Varza roșie tăiată fâșiuțe s-a ales cu un duș de sare grunjoasă. Nu mult mai târziu, i s-au alăturat gogonele, tăiate felii potrivite. Și o mână de seminâe de floarea soarelui. Au stat așa, împreună, cam trei ore, cât să prindă gust sărat și zemos. Au ajuns apoi îngrămădite în borcane, așteptând oțetul. Care a venit un pic mai târziu, după ce - amestecat cu apa în proporție de două părți apă și una oțet -  a trecut printr-un clocot cu un amestec dintr-un strop de zahăr și condimente (boabe de piper, muștar și ienibahar, cuișoare și anason), strecurate apoi, de dragul mironosițelor care se înfruptă mai târziu din borcanele astea.

...asta a fost ceea ce a umplut două borcane mari și unul mic...

Câteva zile mai târziu, am deschis un borcan de ”gogonele înroșite”, să nu alunece singuri pe gât cartofii copți felii. Cum sunt? Acrișoare cu o urmă de dulce, roșii de la varză și cu iz de condimente și floarea soarelui. Atipic, dar interesant...

Pere în oţet de vin roşu

Adică un fel de pere murate, dar nu în saramură. Am găsit reţeta într-o carte scrisă de americani şi mi s-a părut interesantă, mai ales că era folosit oţetul din vin roşu. La momentul la care public această reţetă, jumătate de borcan este deja mâncată, astfel că este inutil să mai explic dacă iese ceva bun sau nu.

Am folosit cam jumătate de kilogram de pere, o jumătate de lămâie, 300 de mililitri de oţet din vin roşu, 225 de grame de zahăr, un baton de scorţişoară, o bucată de ghimbir cât o nucă, câteva cuişoare şi două frunze de dafin. Oţetul se pune la fiert cu zahărul, coaja de lămâie rasă şi cu mirodeniile. După ce s-a topit zahărul, se adaugă perele, curăţate de coajă şi de sâmburi şi tăiate în patru.

Perele se fierb în oţet până se înmoaie, apoi se scot şi se pun în borcan, împreună cu scoţişoara. Oţetul se mai lasă la fiert până se îngroaşă, apoi se toarnă peste perele din borcan, astfel încât să fie acoperite.

Se acoperă borcanele şi se sterilizează pentru 20 de minute.

Teoretic, se pun cămară şi se consumă peste iarnă. Practic, după cum spuneam, am mâncat deja jumătate din ele...

O delicioasă salată de sfeclă roşie

Mi-a rămas de aici ceva oţet condimentat şi mi-am spus că ar fi păcat să îl arunc. Aşa că am agăţat o sfeclă, o ceapă roşie, câţiva căţei de usturoi şi câteva fire de cimbrişor din curte (este verde încă) şi a ieşit o delicioasă salată de sfeclă roşie.

Am fiert sfecla şi am tăiat-o felii, dar o puteţi da pe răzătoare sau tăia cubuleţe, după cum vă place. Ceapa am tăiat-o şi pe ea felii. Usturoiul l-am tăiat în două, căţeii erau detul de mititei. Poate fi zdrobit însă. E o chestiune de gust.

Le-am amestecat şi le-am pus în borcane (două, de 300 de grame). Am strecurat înăuntru fire de cimbrişor verde.

Am turnat deasupra oţetul încălzit şi strecurat, cât să acopăr bine compoziţia şi apoi am pus capacele.

Aşteptaţi măcar două zile înainte de a ataca salata. Nu vă va părea rău...

Gogonele murate cu ceapă

Rețeta asta era programată să apară în altă zi, dar mi-am reconsiderat părerea, pentru ca am un fan la a cărui părere țin tare mult. Fan căruia, dacă nu îi ajung cele două prenume pe care deja le are (Alexa și Maria), îi mai dau și eu unul: ”picătură chinezească”. În sensul bun, evident, pentru că fără salutul ei binevoitor și dezinteresat din fiecare dimineață, aș avea zilele ceva mai urâte decât sunt.

Rețeta nu îmi aparține, ci am descoperit-o scotocind pe un site spaniol. Am găsit însă această variantă de gogonele murate cu ceapă și mi s-a părut atât de interesantă încât am rezistat tentației de a o prelua efectiv și am trecut la treabă, să mă laud cu o producție proprie, nu cu o o poză preluată. Singura modificare față de rețeta originală este că nu am avut zahăr brun la îndemână, astfel că am folosit zahăr alb.

Vă trebuie un kilogram de gogonele, 2-3 cepe, două linguri de sare, 100 de mililitri de oțet, 200 de mililitri de apă, 3-4 linguri de zahăr, piper boabe, cuișoare, frunze de dafin, boabe de muștar și ienibahar.

Gogonelele se spală bine și se taie felii, ceapa se curăță, se spală și se taie solzișori. Se amestecă ceapa și gogonelele într-un castron, se pune sarea peste ele, se amestecă și se lasă la macerat peste noapte, la temperatura camerei.

A doua zi, se pun la fiert oțetul și apa (o parte de oțet la două părți de apă) și condimentele. Când a dat în fiert, se adaugă amestecul de ceapă și gogonele, cu tot cu zeama pe care au lăsat-o peste noapte. Se lasă la fiert câteva minute, să se înmoaie ceapa.

După ce și-au schimbat culoarea, se dă cratița la o parte și se pune amestecul în borcane sterilizate, presând bine, să nu rămână goluri de aer. Deasupra se toarnă oțetul, se pun capacele și se lasă borcanele la răcit, înainte de a le pune la rece.

Cred că sunt mult mai bune la gust dacă apucă să stea măcar câteva zile. La mine nu s-a întâmplat asta, pentru că borcanul a rămas la vedere și a fost sacrificat într-o singură seară, lângă niște cartofi la teflon cu brânză. Așa că pot să spun doar cum sunt gogonele astea după ce au stat nici 24 de ore în borcan: demențiale!!

Gustul gogonelelor se combină extraordinar cu aroma de cuișoare și cu oțetul dulceag. Cred că nici cu un baton de scorțișoară, pus în oțet, lângă cuișoare, nu ar fi rău...

Din bucătăria altora: murături asortate (Giardiniera)

”Giardiniera” este una din cele mai cunoscute conserve din bucătăria italiană - un amestec de legume conservate în ulei și oțet. Amestecul poate conține diverse legume, însă, din rețeta de bază nu lipsesc niciodată ceapa, morcovii, castraveții și conopida. Pot fi adăugate fasole verde, mazăre sau țelină, dar și ardei iuți, usturoi, dovlecei, ciuperci sau broccoli. Sunt numeroase variante pentru prepararea acestei murături, iar pe una dintre ele o puteți găsi aici.

Ingrediente:

- trei cepe mici,
- 300 de grame de morcovi,
- 300 de grame de conopidă,
- 200 de grame de castraveți,
- 200 de grame de fasole verde,
- 200 de grame de țelină (frunze),
- 100 de grame de mazăre,
- jumătate de linguriță de piper boabe,
- 3 foi de dafin,
- 3 lingurițe de sare,
- 3 lingurițe de zahăr,
- 2 litri de oțet,
- jumătate de litru de apă,

Legumele se spală bine și taie în bucăți egale. Conopida se desface în buchețele de mărimea legumelor tăiate. Toate legumele se pun în apa clocotită și se lasă la fiert câteva minute. Se scot și se pun la scurs.

Oțetul se pune la fiert împreună cu sarea, zahărul și frunzele de țelină, iar când acestea dau în clocot, se adaugă morcovii, mazărea și fasolea verde, lăsând la fiert pentru zece minute. Adăugați conopida, castraveții și ceapa și lăsați în continuare pe foc, până când legumele sunt pătrunse, fără a fi însă moi.

Se scot legumele din oțet și se lasă la scurs peste noapte, astfel încât să fie uscate atunci când se pun în borcane. Se toarnă deasupra oțetul în care au fiert, bine strecurat însă. În fiecare borcan, puneți un pic de ulei de măsline și apoi închideți. Borcanele se acoperă și este bine să fie sterilizate înainte de a fi puse în cămară.

Buon appetito!

Salată de ardei iuţi la borcan

Această salată picantă este foarte simplu de preparat şi suportă variaţii, în funcţie de gustul fiecăruia. Puteţi schimba concentraţia de zahăr ori de oţet sau puteţi adăuga şi alte condimente sau legume, după bunul plac. Este o idee bună pentru a valorifica şi acei ardei care nu sunt suficient de frumoşi ori sănătoşi pentru a fi puşi întregi la murat. Totodată, poate fi preparată nu doar cu oţet, ci şi cu saramură, aşa cum voi explica mai jos.

Merge foarte bine în loc de ardei iute, iar oţetul - deşi diluat - poate fi utilizat cu succes drept adaos la ciorbe, cum ar fi cea de burtă ori cea rădăuţeană.

Eu am făcut salata din jumătate de kilogram de castraveţi cornişon, jumătate de kilogram de ardei iuţi şi bulgăreşti (proporţia dintre cele două tipuri de ardei este dată de usturimea pe care vreţi să o obţineţi), patru cepe mijlocii, apă, oţet, boabe de piper, ienibahar, coriandru şi muştar, sare, zahăr, cimbru verde şi frunze de dafin. Pentru conservarea fără probleme peste iarnă, puteţi adăuga jumătate de aspirină la litrul de lichid.

Ardeii, castraveţii şi ceapa bine spălate se taie feliuţe, castraveţii mai subţiri, ardeii cam de jumătate de centimetru. Salata arată colosal dacă aveţi ardei de culori diferite.

Legumele tăiate se amestecă într-un castron şi se strecoară printre ele fire de cimbru.

Puneţi la fiert oţetul şi apa (o parte de oţet la două părţi de apă), împreună cu toate condimentele, sare (o lingură la un litru de lichid) şi zahăr (două linguri la litrul de lichid). Lăsaţi să dea în clocot două-trei minute şi apoi lăsaţi puţin să se răcească. După ce s-a răcit, adăugaţi aspirina pisată (jumătate de aspirină la litrul de lichid).

Puneţi amestecul de ardei, castraveţi şi ceapă în borcane şi turnaţi deasupra soluţia de apă şi oţet. Puneţi capacele şi lăsaţi la temperatura camerei câteva zile, înainte de a muta borcanele la rece.

Pentru cei cărora nu le place oţetul, salata poate fi preparată în saramură. Mai exact, peste amestecul de legume din borcane puneţi boabele de piper, coriandru, ienibahar şi muştar şi apoi turnaţi o saramură obţinută din apă şi o lingură de sare grunjoasă (30 de grame) la litrul de apă. Acoperiţi cu farfurioare şi ţineţi borcanele la temperatura camerei, pentru câteva zile.

În final, indiferent de varianta aleasă, veţi avea o salată foarte picantă, ceapa şi castraveţii fiind la fel de iuţi ca şi ardeii.

Gogoșari în oțet

Când eram mică, mama punea în fiecare an gogoșari în oțet. Multă vreme, după ce m-am mutat de acasă, nu am mai mâncat gogoșari la fel de buni, pentru că nimeni nu îi făcea la fel cu cei pe care îi știam eu. Mi-am luat inima în dinți și sacoșele în buzunar și am atacat piața, cu gândul la gogoșari. M-am întors cu vinete, ardei grași, morcovi, păstârnac și pătrunjel, țelină și roșii. Era să uit să iau gogoșari... Am avut de lucru toată săptămâna cu sacoșele astea, dar, într-un final, am înfrânt!

Ca sa revenim la gogoșarii noștri, am avut nevoie de oțet (o parte oțet la două părți de apă), o lingură de sare și 10 cubulețe de zahăr (cam 2-3 linguri de zahăr adică) pentru fiecare litru de lichid, boabe de muștar, de coriandru și de piper, frunze de dafin, doi-trei morcovi și o rădăcină de hrean.

Am curățat gogoșarii de cotoare și i-am spălat, apoi i-am tăiat în jumătate sau în patru, dacă erau prea mari. Am curățat morcovii și hreanul. Morcovul l-am tăiat felii, iar hreanul pe lungime.

Gogoșarii i-am opărit câteva minute în oțetul pus la fiert cu sarea, zahărul și condimentele. I-am lăsat până s-au înmuiat puțin, ca să intre mai ușor în borcane.

Am băgat gogoșarii în borcane sterilizate, strecurând printre ei bucățile de morcov și de hrean. Am lăsat oțetul să se răcorească puțin și l-am turnat peste gogoșari, în borcane.

Am pus capacele deasupra și, după ce s-au răcit complet, le-am pus la răcoare.

Cam târziu mi-am dat seama că ar fi fost bine să pun în borcane, deasupra, niște frunze de țelină. Dar eu era să uit să iau tocmai gogoșarii, deși pentru ei am plecat la piață. Așa că ce să mai spun despre țelină?...

Zacuscă cu ciuperci. Şi cu vinete

Am făcut de multe ori zacuscă simplă. De fapt, este cu vinete, dar aşa am deprins din copilărie că trebuie să fie zacusca, aşa că formula mea de bază nu poate exclude vinetele. Cu ciuperci nu am făcut până săptămâna trecută. Urmează cea cu fasole. Şi poate şi cu altele, cine ştie ce idei îmi mai vin...

Aşadar, un kilogram de ciuperci, unul de roşii, două de ardei capia (sau kapia???), jumătate de kilogram de ceapă, un kilogram de vinete şi condimente după cum ai chef.

Prima parte e la fel la toate tipurile de zacuscă: se coc şi se curăţă ardeii şi vinetele şi se pun la scurs, se toacă ceapa şi se pune la călit, când s-a îngălbenit se adaugă ardeii tăiaţi bucăţele. Am auzit de varianta în care legumele pentru zacuscă se dau prin maşina de tocat ori se mărunţesc cu robotul de bucătărie. Eu nu sunt adepta acestor metode. Ca şi la conservele din fructe, prefer să văd cu ochii mei ce mănânc.

Mai departe, ciupercile spălate şi curăţate se scurg, se taie mărunt şi se pun la călit într-o tigaie antiaderentă, până iese apa din ele. Se scurg iar şi se adaugă în cratiţa cu ceapă şi ardei.

După ce s-au înmuiat şi ciupercile, am pus vinetele coapte, tăiate bucăţele. Ceva mai târziu se adaugă roşiile, curăţate de coajă şi tăiate şi ele cubuleţe.

În faza asta, eu adaug sare (legumele deja au lăsat sarea lor) şi condimentele: boabe de piper şi coriandru, praf de piper şi eventual un pic de boia, să fie puţin mai picantă, dar şi frunze de dafin. E gata când compoziţia e omogenă, iar legumele toate sunt bine încorporate în sos.

Din cantităţile enumerate la început, am avut şase borcănele de 320 de grame şi încă un castronel, pentru degustare. Am pus zacusca fierbinte în borcanele sterilizate şi le-am înfăşurat apoi pe toate într-o pătură. S-au răcit abia a doua zi, când le-am mutat la rece.

Asta e! Nu e mare scofală. Voi face şi cu fasole. Şi mă bate gândul să pun şi morcov. Ceva rău nu are cum să iasă, nu?

Alte ciupercuţe marinate

Îmi plac tare mult ciupercile marinate, mai ales gălbiorii şi ghebele mici. E puţin probabil să găsesc ghebe în august, dar am găsit, într-un supermarket, nişte ciuperci foarte mici, numai bune de încercat cu ele o nouă reţetă. Nu e nevoie de prea multe: ciuperci, sare şi apă pentru opărit, zeamă de lămâie, oţet, ulei şi condimente. Este o reţetă în care gustul acru poate fi accentuat ori diminuat după cum doreşte fiecare.

Aşadar, am curăţat ciupercuţele şi le-am spălat. Fiind prea mici să le cojesc de pieliţe, m-am rezumat la a le scurta picioarele şi a le spăla foarte bine. Le-am stropit apoi cu un pic de zeamă de lămâie, ca să rămână albe.

O salată murată

Mi-am adus aminte de reţeta asta după ce am descoperit, în frigider, suficiente legume pentru o combinaţie nouă. Trebuia să fac ceva cu ele să nu se strice şi m-am gândit să împuşc mai mulţi iepuri deodată. Mâncasem de câteva ori o astfel de salată făcută de soacra mea şi mi-a plăcut mult combinaţia de gusturi.

Castraveţi, ardei, morcov, varză, conopidă, ceapă, frunze de ţelină... Mai trebuie oţet şi apă (o parte oţet din vin alb de 9 grade, două părţi apă), sare grunjoasă (30 de grame la un litru de lichid, adică o lingură cu vârf) şi condimente după cum vrea fiecare, de preferinţă boabe de muştar, piper şi coriandru, seminţe de mărar, frunze de dafin, poate şi un cuişor-două.

Legumele se spală şi se lasă la scurs. Ceapa, varza şi ardeiul se taie fideluţe, morcovul se dă pe răzătoarea cu colţi mari, conopida se desface în bucheţele cât mai mici, iar partea fragedă a codiţelor ei şi castraveţii se taie feliuţe subţiri. Toate legumele trebuie să fie tăiate la fel de subţire, astfel încât să se pătrundă şi să se mureze în acelaşi timp.

Se amestecă bine toate legumele şi se înghesuie salata în borcane sterilizate, apăsând cu o lingură, ca să nu rămână goluri de aer. Se pun frunzele de ţelină deasupra, dar se lasă două degete până la marginea borcanului.

Se pune la fiert oţetul cu apa şi condimentele. Se lasă să fiarbă până dă în clocot.

Soluţia de oţet şi condimente clocotită se toarnă în borcane, peste amestecul de legume şi se pun imediat capacele.

Dacă nu vreţi să lăsaţi condimentele în salată, puteţi pune soluţia strecurată, dar, în acest caz, va trebui să o fierbeţi înainte câteva minute cu condimente cu tot, ca să se absoarbă mai bine aroma lor.

Cu borcanele ţinute la temperatura camerei, salata se acreşte în câteva zile, după care trebuie mutată la rece. Puteţi încetini acrirea lăsând borcanele la temperatură mai joasă, în cămară sau în alt loc răcoros, dar nu la temperaturi sub 15 grade Celsius.

Când salata este suficient de murată, legumele nu mai au culoarea iniţială, ci au devenit gălbui. Puteţi adăuga piper şi ulei, la servire. Este excelentă nu doar cu fripturi, ci şi cu tocăniţe.

Usturoi conservat în oţet

După ce am pus castraveciori în oţet, acum două zile, am făcut acelaşi lucru şi cu nişte usturoi. Am folosit usturoi uscat, dar cred că nici cu usturoi verde nu iese rău, poate doar să nu aibă aceeaşi iuţeală.

Am găsit reţeta într-o revistă americană, de unde am mai tras concluzia că, peste ocean, nu este neobişnuită conservarea în oţet nu doar a legumelor (inclusiv ceapă şi usturoi), ci şi a fructelor, cum ar fi cireşe, pere, struguri, prune şi chiar citrice. De obicei, toate acestea sunt puse cu oîet fierbinte, dar am găsit şi varianta în care se foloseşte o soluţie de oţet şi condimente care a stat la macerat una sau chiar două zile.

Pentru acest preparat, am folosit două căpăţâni de usturoi, un ardei iute, un pahar de oţet din vin alb, o linguriţă de zahăr, boabe de piper şi de muştar şi o frunză de dafin. Am mers pe varianta simplă, dar pot fi adăugate şi ierburi aromatice cum ar fi tarhon, cimbru ori rozmarin.

Am curăţat usturoiul, lăsând căţeii întregi. Am spălat şi curăţat ardeiul de seminţe şi nervuri şi l-am pus împreună cu usturoiul în borcan.

Am pus la fiert oţetul şi condimentele şi le-am lăsat cinci minute la foc viu. apoi am stins focul şi am lăsat oţetul la răcit puţin, înainte de a-l turna în borcan. Am lăsat condimentele în lichid, dar, dacă vreţi ca aromele piperului şi muştarului să nu fie foarte pregnante, puteţi pune oţetul strecurat.

Borcanul trebuie ţinut la rece măcar o săptămână până ca usturoiul să ajungă la gustul lui cel mai bun. Eu l-am atacat mai devreme: usturoiul începuse să fie păstruns de aromele din oţet şi îşi pierduse ceva din iuţeala proprie, dar luase ceva de la ardei. A mers de minune cu rosiile umplute abia scoase din cuptor...

Castraveciori mici în oţet

Am găsit în drum spre casă, la un magazin de legume - fructe, nişte castraveciori mici, numai buni de pus la oţet. Nu a venit încă toamna, să mă apuc de pus conserve, dar arătau prea bine ca să îi ignor. Am înhăţat un kilogram şi jumătate, atât cât să încapă în vreo trei borcane, apoi am trecut la treabă.

Pentru cele trei borcane de castraveciori, am mai avut nevoie de cam trei sferturi de litru de oţet, câteva fire de usturoi, cam două linguriţe de zahăr, sare, piper, boabe de muştar, dafin, paprika bucăţele şi seminţe de mărar (adică un fel de pickled spice).

Castraveciorii spălaţi şi curăţaţi de codiţe au umplut cele trei borcane, iar intre ei am strecurat usturoiul. Am pus deasupra câte o frunză de dafin.

Oţetul l-am pus la fiert şi am pus în el întâi zahărul şi sarea, iar când astea s-au topit, am adăugat condimentele.

După ce a fiert cinci minute, l-am dat la o parte şi l-am lăsat să se răcească. L-am turnat in borcane şi am pus capacele.

Aştept să treacă măcar o săptămână înainte să desfac un borcan. La cât de bine arătau, sunt convinsă că sunt buni. Cu aceeaşi ocazie am făcut şi nişte usturoi murat, dar despre asta vă povestesc altă dată.

Mic tratat de condimentologie (1). Amestecurile

M-am apucat de "borcăneală" pentru că reţetele clasice mi se păreau plictisoare uneori, astfel că am simţit nevoia să improvizez. Ce putea aduce variaţie într-o dulceaţă şi ce poate face diferite nişte murături? Unul din răspunsuri ar fi ceea ce le asezonează, fie ele mirodenii sau condimente.

Sunt multe de aflat despre mirodenii si condimente, de aceea am deschis acest "mic tratat de condimentologie".

În acest episod - câte ceva despre combinații de condimente mai mult sau mai puţin cunoscute.

Amestecul de cinci condimente provine din bucătăria chineză, fiind folosit mai ales în sudul Chinei și în Vietnam. Este o combinație între - așa cum îi spune și numele - cinci condimente, amestecate în proporții egale: anason chinezesc, piper Sezchuan, cuișoare, casia și fenicul.

Bouquet garni (buchetul de ierburi) este un amestec format din dafin, pătrunjel și cimbru, proaspete și adunate în aceeași legătură și vândute împreună.

Curry este un amestec indian de condimente, chiar dacă este perceput de către mulți drept rezulatul unei singure plante. Cele mai multe tipuri de curry au în componență 10 sau chiar 20 de condimente, printre care ghimbir, nucșoară, chimion, piper, curcuma, coriandru, piment, schinduf, scorțișoară, piper de Cayenne, paprika, dar și lapte de cocos ori sare ori făină de legume. Merge foarte bine cu orez, , dar și cu pește, carne ori mâncăruri din legume.

Garam masala este un amestec indian de condimente ce poate fi găsit atât ca praf, cât și pastă și care nu are însă o formulă fixă. În general, conține coriandru uscat, chimion, cuișoare, nucșoară și piper, pasta putând avea și chili, mentă sau coriandru verde.

Herbes de Provence este un amestec originar - cum altfel? - din regiunea Provence (Franța), compus din două feluri de cimbru, rozmarin, oregano și lavandă. Mai pot fi adăugate dafin, fenicul sau coajă de portocală rasă. Aceste ierburi au o aromă iute-picantă și trebuie gătite îndelung pentru ca aceasta să se degaje în totalitate. Potrivit pentru mâncăruri din legume, fructe și carne.

Panch phoron este un amestec specific bucătăriei bengaleze. Conține fenicul, schinduf, chimion și muștar negru. Este folosit mai ales pentru a condimenta lintea și mâncărurile din legume.

Pickling spice (gerkin spice) este un amestec de boabe de muștar, semințe de mărar, piper, frunze de dafin și paprika. În funcție de legumele ori fructele pe care le asezonează, mai poate conține cuișoare, ghimbir, chili sau nucșoară. E bun nu doar pentru murături, ci și pentru mâncăruri cu dovlecei și alte legume.

Quatre epices provine din Franța, unde este un amestec foarte popular. Conține cuișoare, piper negru sau alb, nucșoară și ghimbir. Deși numele sau este ”patru arome”, de multe ori are în componență și alte condimente, cum ar fi paprika ori scorțișoară.

Ras el hanout este un amestec nord-african folosit pentru orez, cușcucș sau tangines ori pentru tocănițe. Este făcut din coajă de nucșoară, nucșoară, piper negru, cardamom, galangal, ardei iute, boboci de trandafir, lavandă și scorțișoară. Sunt mai multe variante de preparare, în care mai pot fi adăugate ghimbir, curcuma, casia sau fenicul.

Sichimi togarashi este un amestec japonez, extrem de iute, compus din șapte condimente: piper Sezchuan, chili, coajă de portocală, semințe de mac, susan negru, tamaring și alge de mare pisate.

Tandoori (adoori) este un amestec de condimente indian obținut din ghimbir, tamarind, chimion, curcuma, semințe de coriandru și piper de Cayenne. Anumite amestecuri conțin și chili, paprika, scorțișoară sau cuișoare. Este folosit mai ales pentru condimentarea cărnii de pui și de miel.