O delicioasă salată de sfeclă roşie

Mi-a rămas de aici ceva oţet condimentat şi mi-am spus că ar fi păcat să îl arunc. Aşa că am agăţat o sfeclă, o ceapă roşie, câţiva căţei de usturoi şi câteva fire de cimbrişor din curte (este verde încă) şi a ieşit o delicioasă salată de sfeclă roşie.

Am fiert sfecla şi am tăiat-o felii, dar o puteţi da pe răzătoare sau tăia cubuleţe, după cum vă place. Ceapa am tăiat-o şi pe ea felii. Usturoiul l-am tăiat în două, căţeii erau detul de mititei. Poate fi zdrobit însă. E o chestiune de gust.

Le-am amestecat şi le-am pus în borcane (două, de 300 de grame). Am strecurat înăuntru fire de cimbrişor verde.

Am turnat deasupra oţetul încălzit şi strecurat, cât să acopăr bine compoziţia şi apoi am pus capacele.

Aşteptaţi măcar două zile înainte de a ataca salata. Nu vă va părea rău...

Din bucătăria altora: salată de varză roșie (Rauðkál)

Rețeta de azi face parte din bucătăria islandeză, deși se regăsește în mai multe variante și în Danemarca, Finlanda, dar și în alte țări nordice. Se bazează pe un ingredient simplu și sănătos, pe nedrept neglijat în bucătărie, în ciuda valențelor sale terapeutice: varza roșie.

Ne-am obișnuit ca varza roșie să fie pusă la murat în saramură ori în oțet rece, dar nici rețetele de salată folosite de nordici nu sunt de aruncat. Iar pentru că acest preparat are o arie destul de mare de răspândire și numeroase variante, veți găsi în continuare două rețete.

Potrivit uneia din rețetele islandeze, pentru această salată vă trebuie o varză de mărime medie, două căni de zahăr, 3 căni de oțet și jumătate de cană de oțet balsamic. Zahărul se pune la topit într-o cratiță, apoi se adaugă varza tăiată mărunt și se amestecă. Se toarnă oțetul și oțetul balsamic, apoi se lasă la foc ușor, timp de jumătate de oră.

Într-o altă variantă, varza roșie se pune la călit într-o cratiță în care ați topit un cub de unt. Când varza s-a înmuiat și începe să fiarbă, adăugați oțet, zahăr și sare, după gust. Lăsați totul la fiert pentru 45 de minute - o oră.

Această de salată poate fi păstrată în frigider, în borcane, timp de circa o lună. Este foarte bună lângă fripturi din carne de porc, miel sau pasăre grasă (gâscă, rață, curcan). Dacă o preparați pentru consum imediat, puteți adăuga măr ras, șuncă felii și usturoi, dar și alune sau nuci.

Poftă buna sau, cum spun islandezii, góða lyst!

Gogonele murate cu ceapă

Rețeta asta era programată să apară în altă zi, dar mi-am reconsiderat părerea, pentru ca am un fan la a cărui părere țin tare mult. Fan căruia, dacă nu îi ajung cele două prenume pe care deja le are (Alexa și Maria), îi mai dau și eu unul: ”picătură chinezească”. În sensul bun, evident, pentru că fără salutul ei binevoitor și dezinteresat din fiecare dimineață, aș avea zilele ceva mai urâte decât sunt.

Rețeta nu îmi aparține, ci am descoperit-o scotocind pe un site spaniol. Am găsit însă această variantă de gogonele murate cu ceapă și mi s-a părut atât de interesantă încât am rezistat tentației de a o prelua efectiv și am trecut la treabă, să mă laud cu o producție proprie, nu cu o o poză preluată. Singura modificare față de rețeta originală este că nu am avut zahăr brun la îndemână, astfel că am folosit zahăr alb.

Vă trebuie un kilogram de gogonele, 2-3 cepe, două linguri de sare, 100 de mililitri de oțet, 200 de mililitri de apă, 3-4 linguri de zahăr, piper boabe, cuișoare, frunze de dafin, boabe de muștar și ienibahar.

Gogonelele se spală bine și se taie felii, ceapa se curăță, se spală și se taie solzișori. Se amestecă ceapa și gogonelele într-un castron, se pune sarea peste ele, se amestecă și se lasă la macerat peste noapte, la temperatura camerei.

A doua zi, se pun la fiert oțetul și apa (o parte de oțet la două părți de apă) și condimentele. Când a dat în fiert, se adaugă amestecul de ceapă și gogonele, cu tot cu zeama pe care au lăsat-o peste noapte. Se lasă la fiert câteva minute, să se înmoaie ceapa.

După ce și-au schimbat culoarea, se dă cratița la o parte și se pune amestecul în borcane sterilizate, presând bine, să nu rămână goluri de aer. Deasupra se toarnă oțetul, se pun capacele și se lasă borcanele la răcit, înainte de a le pune la rece.

Cred că sunt mult mai bune la gust dacă apucă să stea măcar câteva zile. La mine nu s-a întâmplat asta, pentru că borcanul a rămas la vedere și a fost sacrificat într-o singură seară, lângă niște cartofi la teflon cu brânză. Așa că pot să spun doar cum sunt gogonele astea după ce au stat nici 24 de ore în borcan: demențiale!!

Gustul gogonelelor se combină extraordinar cu aroma de cuișoare și cu oțetul dulceag. Cred că nici cu un baton de scorțișoară, pus în oțet, lângă cuișoare, nu ar fi rău...

Din bucătăria altora: Morcovi murați (Zanahorias en escabeche)

Această rețetă de morcovi murați provine din Mexic și însoțește adesea felurile principale de mâncare, după cum am aflat de aici. Morcovii pot fi mai tari ori mai moi, în funcție de cum preferă fiecare, iar cantitatea de ceapă și ardei adăugată poate varia, la fel și tipul de ardei adăugat, mai iute sau mai dulce, după gust.

Ingrediente:

- 350 de grame de morcovi
- o ceapă mare albă sau galbenă
- 2-3 ardei iuți (roșii, verzi sau oricare alt tip)
- 4 căței de usturoi
- 3 frunze de dafin
- o linguriță de piper boabe
- o linguriță oregano
- o linguriță de sare
- 500 de mililitri de oțet din vin
- 750 de mililitri de apă
- 30 de mililitri ulei de măsline

Curățați morcovii și tăiați-i felii, curățați ceapa și tăiați-o în 4, usturoiul în două, iar ardeii în sferturi. Puneți uleiul într-o tigaie antiaderentă, iar când acesta s-a încins adăugați morcovii. După 5 minute, adăugați ardeiul iute, ceapa, usturoiul și frunzele de dafin și mai lăsați 10 minute pe foc. Puneți sarea, piperul, oregano și mai lăsați 3 minute, amestecând ușor, să se combine bine aromele. Încercați morcovul, astfel încât să fie cât doriți de moale. Dacă nu s-a înmuiat suficient, mai lăsați amestecul puțin pe foc.
Oțetul îl puneți la fiert cu apa și lăsați să dea în clocot, apoi îl dați deoparte. Până se răcește soluția de oțet și apă, puneți amestecul de morcovi și legume în borcane, pe care le umpleți pe trei sferturi. Turnați deasupra oțetul răcit, astfel încât legumele să fie bine acoperite. Acoperiți borcanele cu capace și le puneți la rece, unde rezistă fără să se strice timp de câteva luni.

Buen apetito!

Din bucătăria altora: murături asortate (Giardiniera)

”Giardiniera” este una din cele mai cunoscute conserve din bucătăria italiană - un amestec de legume conservate în ulei și oțet. Amestecul poate conține diverse legume, însă, din rețeta de bază nu lipsesc niciodată ceapa, morcovii, castraveții și conopida. Pot fi adăugate fasole verde, mazăre sau țelină, dar și ardei iuți, usturoi, dovlecei, ciuperci sau broccoli. Sunt numeroase variante pentru prepararea acestei murături, iar pe una dintre ele o puteți găsi aici.

Ingrediente:

- trei cepe mici,
- 300 de grame de morcovi,
- 300 de grame de conopidă,
- 200 de grame de castraveți,
- 200 de grame de fasole verde,
- 200 de grame de țelină (frunze),
- 100 de grame de mazăre,
- jumătate de linguriță de piper boabe,
- 3 foi de dafin,
- 3 lingurițe de sare,
- 3 lingurițe de zahăr,
- 2 litri de oțet,
- jumătate de litru de apă,

Legumele se spală bine și taie în bucăți egale. Conopida se desface în buchețele de mărimea legumelor tăiate. Toate legumele se pun în apa clocotită și se lasă la fiert câteva minute. Se scot și se pun la scurs.

Oțetul se pune la fiert împreună cu sarea, zahărul și frunzele de țelină, iar când acestea dau în clocot, se adaugă morcovii, mazărea și fasolea verde, lăsând la fiert pentru zece minute. Adăugați conopida, castraveții și ceapa și lăsați în continuare pe foc, până când legumele sunt pătrunse, fără a fi însă moi.

Se scot legumele din oțet și se lasă la scurs peste noapte, astfel încât să fie uscate atunci când se pun în borcane. Se toarnă deasupra oțetul în care au fiert, bine strecurat însă. În fiecare borcan, puneți un pic de ulei de măsline și apoi închideți. Borcanele se acoperă și este bine să fie sterilizate înainte de a fi puse în cămară.

Buon appetito!

Salată de ardei iuţi la borcan

Această salată picantă este foarte simplu de preparat şi suportă variaţii, în funcţie de gustul fiecăruia. Puteţi schimba concentraţia de zahăr ori de oţet sau puteţi adăuga şi alte condimente sau legume, după bunul plac. Este o idee bună pentru a valorifica şi acei ardei care nu sunt suficient de frumoşi ori sănătoşi pentru a fi puşi întregi la murat. Totodată, poate fi preparată nu doar cu oţet, ci şi cu saramură, aşa cum voi explica mai jos.

Merge foarte bine în loc de ardei iute, iar oţetul - deşi diluat - poate fi utilizat cu succes drept adaos la ciorbe, cum ar fi cea de burtă ori cea rădăuţeană.

Eu am făcut salata din jumătate de kilogram de castraveţi cornişon, jumătate de kilogram de ardei iuţi şi bulgăreşti (proporţia dintre cele două tipuri de ardei este dată de usturimea pe care vreţi să o obţineţi), patru cepe mijlocii, apă, oţet, boabe de piper, ienibahar, coriandru şi muştar, sare, zahăr, cimbru verde şi frunze de dafin. Pentru conservarea fără probleme peste iarnă, puteţi adăuga jumătate de aspirină la litrul de lichid.

Ardeii, castraveţii şi ceapa bine spălate se taie feliuţe, castraveţii mai subţiri, ardeii cam de jumătate de centimetru. Salata arată colosal dacă aveţi ardei de culori diferite.

Legumele tăiate se amestecă într-un castron şi se strecoară printre ele fire de cimbru.

Puneţi la fiert oţetul şi apa (o parte de oţet la două părţi de apă), împreună cu toate condimentele, sare (o lingură la un litru de lichid) şi zahăr (două linguri la litrul de lichid). Lăsaţi să dea în clocot două-trei minute şi apoi lăsaţi puţin să se răcească. După ce s-a răcit, adăugaţi aspirina pisată (jumătate de aspirină la litrul de lichid).

Puneţi amestecul de ardei, castraveţi şi ceapă în borcane şi turnaţi deasupra soluţia de apă şi oţet. Puneţi capacele şi lăsaţi la temperatura camerei câteva zile, înainte de a muta borcanele la rece.

Pentru cei cărora nu le place oţetul, salata poate fi preparată în saramură. Mai exact, peste amestecul de legume din borcane puneţi boabele de piper, coriandru, ienibahar şi muştar şi apoi turnaţi o saramură obţinută din apă şi o lingură de sare grunjoasă (30 de grame) la litrul de apă. Acoperiţi cu farfurioare şi ţineţi borcanele la temperatura camerei, pentru câteva zile.

În final, indiferent de varianta aleasă, veţi avea o salată foarte picantă, ceapa şi castraveţii fiind la fel de iuţi ca şi ardeii.

Vărzări

Nu aveam de gând să mă apuc așa devreme de pus varză la murat, dar s-a întâmplat să îmi rămână o căpățână din cele luate pentru mâncare. Mi-am spus că, până la urmă, un borcan nu strică și m-am apucat să fac ceea ce, acasă la mama, se chema ”vărzări”.

E simplu de făcut, iar unul din avantajele modului de a conserva astfel varza este că, atunci când o scoți din borcan, este gata tăiată pentru salată ori pentru o mâncare. Cu aceeași ocazie, pot fi pregătite foi de varză pentru sarmale, dar despre asta vă povestesc un pic mai încolo.

Dintr-o varză potrivită ca mărime, te alegi un borcan de 800 de grame de vărzări, dar cantitatea este aproximativă, în funcție de cât de deasă este căpățâna.

Varza se curăță de foile verzi și se spală, după care se taie fideluță. Poate fi dată și pe răzătoare, dacă vă este mai comod, însă va ieși prea mică, se va mura mai rapid și există riscul să se înmoaie, astfel că va trebui consumată mult mai repede.

După ce a fost tăiată, varza se pune într-un castron mare, se presară sare și se freacă până se înmoaie. Se lasă puțin să stea și, dacă nu este suficient de sărată (aici totul e după gust), se repetă operațiunea. La final, se adaugă semințe de mărar ori mărar verde, după care se pune în borcan, puțin câte puțin și presând-o bine, ca să lase suc.

Dacă vreți să aveți, la iarnă, și foi de varză pentru sarmale, puteți pune pe fundul borcanului una-două foi întregi, apoi un strat de varză, apoi o foaie întreagă și iar varză și tot așa până umpleți borcanul, deasupra fiind tot o foaie întreagă de varză. Dacă foile întregi sunt prea tari ori casante, le puteți opări puțin în apă cu sare și le scurgeți bine înainte de a le pune în borcan.

Varza trebuie să fie acoperită complet de sucul pe care l-a lăsat, altfel ceea ce rămâne deasupra se va strica. Dacă sucul de varză nu este suficient, se completează cu saramură, cu o concentrație de 30 de grame (o lingură cu vârf) de sare la litrul de apă. Varza trebuie să rămână acoperită cu lichid și după ce începeți borcanul, pentru a nu se strica.
Borcanele cu varză se lasă la temperatura camerei, acoperite cu farfurioare, timp de câteva zile, până când conținutul începe să se schimbe la culoare și să se îngălbenească. Când este aproape murată, se acoperă borcanele cu capace și se mută la rece.

Varza asta îmi place foarte mult făcută salată, pe lângă o iahnie de fasole cu afumătură. Iar semințele de mărar (condiment cu adevărat românesc, ale cărui calități le-am descoperit de curând) îi dau un gust cum nu se poate mai bun.

O salată de sfeclă

Îmi place tare mult sfecla roșie, mai ales în salata cu hrean. Dar mi-a căzut în mână o altă rețetă de salată și mi-am spus să o încerc, mai ales că, pentru a o prepara, nu trebuie să plângi jumătate de oră cu hreanul în mână. Iar asta recunosc că m-a încântat cel mai tare...

Patru sfecle, două cepe și câțiva căței de usturoi, un pic de sare și piper, oțet - cam o lingură, de atâta am avut nevoie.

Sfecla am pus-o la copt într-o tavă în cuptor, unde a stat mai bine de o oră, la foc potrivit. Am întors-o din când în când de pe o parte pe alta, ca să nu se ardă. Sfecla poate să fie și fiartă, caz în care va fi mai deschisă la culoare și nu la fel de gustoasă.

Când am scos sfecla de la copt, am pus-o pentru 10 minute într-un vas acoperit și mi-a fost mult mai ușor apoi să o curăț de coajă.

Ceapa tăiată solzișori am pus-o la călit, in jumătate de lingură de ulei de porumb (preferatul meu). Am tăiat sfecla cubulețe, dar poate fi dată pe răzătoare ori tăiată felii nu mai groase de jumătate de centimetru.

Când ceapa s-a înmuiat, am adăugat sfecla roșie, iar după cinci minute am pus sare, piper și condimente (am încercat cu un pic de nucșoară și câteva semințe de mărar). În cele din urmă, am pus usturoiul zdrobit bine și am mai lăsat puțin pe foc.

La final, când s-a răcit puțin, am stropit totul cu oțet (aromat cu rozmarin, din producția proprie). Oțetul l-am pus în două serii, pentru cu acreala lui se diminuează treptat, astfel că este nevoie de un adaos.

Din cele patru sfecle și două cepe a ieșit salată cât să umplu un borcănel de 350 de grame. Cantitate experimentală, aș zice. Concluzie: îmi place, mai fac, mai ales că se poate păstra la borcan, peste iarnă.

Asta e. Foarte simplu, nu? Merge o fripturica atașată, dar astăzi este vineri, zi de post, așa că mai bine rămânem la legume...

Later edit: După ce am făcut salata asta, am descoperit o rețetă în care se folosește ceapă roșie, iar la călit, în loc de usturoi, se adaugă scorțișoară și câteva cuișoare. Cred că încerc și varianta asta. S-ar putea ca scorțișoara și cuișoarele să se potrivească cu sfecla, dulceagă la gust.