Zacuscă cu ciuperci. Şi cu vinete

Am făcut de multe ori zacuscă simplă. De fapt, este cu vinete, dar aşa am deprins din copilărie că trebuie să fie zacusca, aşa că formula mea de bază nu poate exclude vinetele. Cu ciuperci nu am făcut până săptămâna trecută. Urmează cea cu fasole. Şi poate şi cu altele, cine ştie ce idei îmi mai vin...

Aşadar, un kilogram de ciuperci, unul de roşii, două de ardei capia (sau kapia???), jumătate de kilogram de ceapă, un kilogram de vinete şi condimente după cum ai chef.

Prima parte e la fel la toate tipurile de zacuscă: se coc şi se curăţă ardeii şi vinetele şi se pun la scurs, se toacă ceapa şi se pune la călit, când s-a îngălbenit se adaugă ardeii tăiaţi bucăţele. Am auzit de varianta în care legumele pentru zacuscă se dau prin maşina de tocat ori se mărunţesc cu robotul de bucătărie. Eu nu sunt adepta acestor metode. Ca şi la conservele din fructe, prefer să văd cu ochii mei ce mănânc.

Mai departe, ciupercile spălate şi curăţate se scurg, se taie mărunt şi se pun la călit într-o tigaie antiaderentă, până iese apa din ele. Se scurg iar şi se adaugă în cratiţa cu ceapă şi ardei.

După ce s-au înmuiat şi ciupercile, am pus vinetele coapte, tăiate bucăţele. Ceva mai târziu se adaugă roşiile, curăţate de coajă şi tăiate şi ele cubuleţe.

În faza asta, eu adaug sare (legumele deja au lăsat sarea lor) şi condimentele: boabe de piper şi coriandru, praf de piper şi eventual un pic de boia, să fie puţin mai picantă, dar şi frunze de dafin. E gata când compoziţia e omogenă, iar legumele toate sunt bine încorporate în sos.

Din cantităţile enumerate la început, am avut şase borcănele de 320 de grame şi încă un castronel, pentru degustare. Am pus zacusca fierbinte în borcanele sterilizate şi le-am înfăşurat apoi pe toate într-o pătură. S-au răcit abia a doua zi, când le-am mutat la rece.

Asta e! Nu e mare scofală. Voi face şi cu fasole. Şi mă bate gândul să pun şi morcov. Ceva rău nu are cum să iasă, nu?