Pentru diabetici: sos de ardei iuți

Astăzi - o rețetă pentru diabetici, care sunt siliți să trăiască făcând față unei diete alimentare destul de stricte, bazată pe o lista mică de alimente permise. Sunt din ce în ce mai mulți și din ce în ce mai tineri. Așadar, ceva pentru ei și, de ce nu, și pentru noi...

Încep prin asta o serie dedicată celor care nu pot mânca orice și oricum, pe care o voi continua - sper - și în baza recomandărilor voastre.

Este vorba despre un sos potrivit pentru fripturi de pui, fileuri de peşte, grătar sau aperitive. Este de preferat să fie consumat rece.

Ingrediente:
- 3 ardei iuţi, cu tot cu seminţe
- o roşie mare
- o ceapă
- doi căţei de usturoi
- o lingură de oregano verde (poate fi înlocuit cu alte plante aromatice)
- o lingură de vin roşu
- piper
- sare (opţional)

Ceapa, roşia, ardeii şi usturoiul se pun într-o tavă, se pune deasupra lor oregano mărunţi, se acoperă şi se pune la copt, în cuptorul încins, până când se înmmoaie bine, adică 30-45 de minute. Când sunt gata, se scot şi se pasează bine, se adaugă piperul şi, eventual, sarea, precum şi vinul.
Poate fi păstrat, în borcan în frigider, timp de două săptămâni. Dacă doriţi să îl conservaţi peste iarnă, sterilizaţi borcanele timp de 30 de minute.
Sursa acestei reţete spune că un sfert de cană din acest sos conţine 36 de calorii (0% din grăsimi), 1 gram proteine, 0 grăsimi, 8 grame carbohidraţi, 2 grame fribre, 6 miligrame sare, 240 de miligrame potasiu, 0 colesterol.

Sos picant pentru grătar

Am sărbătorit cu un grătar ultimul week-end din vara asta. Aripioare picante, cârnăciori, nişte pulpiţe de pui şi, evident, mici. Iar pe lângă ele - un sos picant, o improvizaţie de moment pe care am de gând să o repet, pentru că rezultatul a fost peste aşteptări.

Am pornit la bucătărit de sos cu două cepe albe, trei ardei graşi şi doi iuţi şi două roşii, dar, pe parcurs, am mai agăţat o lingură de miere, o lingură de vinete coapte, curry, o creangă de cimbrişor, nişte suc de roşii şi jumătate de pahar de vin roşu.

Am curăţat ceapa şi am dat-o prin răzătoarea mică, apoi am pus-o într-o crăticioară, pe foc, la călit, cu o lingură de miere şi jumătate de linguriţă de curry. Am lăsat-o să se înmoaie, apoi am adăugat ardeii graşi tăiaţi bucăţele foarte mici şi pe cei iuţi feliuţe. M-am gândit mai târziu că ar fi fost mai bine să coc ardeii şi să-i pasez, înainte de a-i pune în sos. Asta rămâne o idee de valorificat data viitoare...

Am adăugat în sos şi o lingură de vinete coapte şi bine tocate. Am opărit roşiile bine, le-am curăţat, le-am pasat şi le-am adăugat şi pe ele. Am mai pus jumătate de pahar de suc de roşii şi, pentru că mi s-a părut că sosul nu e destul de subţire, am adăugat jumătate de pahar de vin roşu.

Am pus sare şi piper şi am mai lăsat să fiarbă câteva minute.

E un sos foarte gustos: ceapa călită în miere şi curry dă savoare deosebită, iar vinetele coapte îmi aduc aminte de un gust cunoscut. A mers de minune peste cârnăciorii din carne de vită şi oaie, dar şi peste ciupercile făcute pe grătar.
Încercaţi şi voi!

Later edit: A doua zi, tot gândidu-mă la cum să îmbunătăţesc reţeta asta, am pus totul în blender şi am adăugat încă puţin suc de roşii. Arată şi mai bine. Aşa voi face de acum: ardeii copţi şi roşiile le voi pune în sos după ce le-am amestecat în robotul de bucătărie ori cu blenderul.

Ardei iuţi la borcan

Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu fi gustat ceea ce a ieşit din reţetele mele, dar, în cazul acesta, chiar aşa va rămâne, cel puţin deocamdată. Nu mănânc ardei iuţi, dar soţul e mare amator, aşa că a trebui să pun vreo două borcane (primele), pentru iarnă. Vă spun mai departe cum am făcut, cu precizarea că, la final, am putut aprecia personal rezultatul doar în raport de culoare şi de miros, nu şi de gust.

Am avut doi pumni de ardei iuţi, cât să umplu cu ei două borcane de 300 şi ceva de grame. A mai fost nevoie de o linguriţă de boabe de piper şi de muştar, câteva seminţe de mărar, 4-5 boabe de ienibahar, sare, oţet şi aspirină.

Ardeii bine spălaţi au intrat cu de-a sila în borcănele. Ca să văd exact cât lichid îmi trebuia, am pus deasupra apă până s-au umplut borcanele, pe care am vărsat-o apoi într-o cană gradată. Fix jumătate de litru. Am scos apa şi am strecurat condimentele printre ardeii din borcane.

Am pregătit separat o saramură din oţet şi apă în părţi egale, în care am adăugat sare în proporţie de 30 de grame la litrul de lichid. La cantitatea de ardei avută, eu am avut nevoie de 500 de mililitri de lichid, în care am pus o linguriţă cu vârf de sare. Am adăugat jumătate de aspirină pisată (proporţia este de o aspirină la un litru de lichid).

Zeama rezultată am pus-o în borcane, peste ardei, fără să o încălzesc. Am pus capacele şi am lăsat borcanele la temperatura camerei câteva zile.

Ardeii sunt bine făcuţi în momentul în care îşi schimbă culoarea şi devin galbeni. În mod normal, durează cam o săptămână, dar, pe căldurile astea, totul s-a întâmplat mai repede.

Sunt galbeni, lichidul e limpede şi miroase a iute şi a seminţe de mărar. Cam asta pot spune, ca primă impresie. Şi voi trimite la socrul meu o mostră, ca să vadă ce a ieşit din reţeta lui, îmbunătăţită de mine prin adăugarea de condimente. Iar după prima ciorbă la care soţul se va îndura să înlocuiască oţetul iute cu ardei, vin şi cu alte păreri...

Castraveciori mici în oţet

Am găsit în drum spre casă, la un magazin de legume - fructe, nişte castraveciori mici, numai buni de pus la oţet. Nu a venit încă toamna, să mă apuc de pus conserve, dar arătau prea bine ca să îi ignor. Am înhăţat un kilogram şi jumătate, atât cât să încapă în vreo trei borcane, apoi am trecut la treabă.

Pentru cele trei borcane de castraveciori, am mai avut nevoie de cam trei sferturi de litru de oţet, câteva fire de usturoi, cam două linguriţe de zahăr, sare, piper, boabe de muştar, dafin, paprika bucăţele şi seminţe de mărar (adică un fel de pickled spice).

Castraveciorii spălaţi şi curăţaţi de codiţe au umplut cele trei borcane, iar intre ei am strecurat usturoiul. Am pus deasupra câte o frunză de dafin.

Oţetul l-am pus la fiert şi am pus în el întâi zahărul şi sarea, iar când astea s-au topit, am adăugat condimentele.

După ce a fiert cinci minute, l-am dat la o parte şi l-am lăsat să se răcească. L-am turnat in borcane şi am pus capacele.

Aştept să treacă măcar o săptămână înainte să desfac un borcan. La cât de bine arătau, sunt convinsă că sunt buni. Cu aceeaşi ocazie am făcut şi nişte usturoi murat, dar despre asta vă povestesc altă dată.

Mic tratat de condimentologie (1). Amestecurile

M-am apucat de "borcăneală" pentru că reţetele clasice mi se păreau plictisoare uneori, astfel că am simţit nevoia să improvizez. Ce putea aduce variaţie într-o dulceaţă şi ce poate face diferite nişte murături? Unul din răspunsuri ar fi ceea ce le asezonează, fie ele mirodenii sau condimente.

Sunt multe de aflat despre mirodenii si condimente, de aceea am deschis acest "mic tratat de condimentologie".

În acest episod - câte ceva despre combinații de condimente mai mult sau mai puţin cunoscute.

Amestecul de cinci condimente provine din bucătăria chineză, fiind folosit mai ales în sudul Chinei și în Vietnam. Este o combinație între - așa cum îi spune și numele - cinci condimente, amestecate în proporții egale: anason chinezesc, piper Sezchuan, cuișoare, casia și fenicul.

Bouquet garni (buchetul de ierburi) este un amestec format din dafin, pătrunjel și cimbru, proaspete și adunate în aceeași legătură și vândute împreună.

Curry este un amestec indian de condimente, chiar dacă este perceput de către mulți drept rezulatul unei singure plante. Cele mai multe tipuri de curry au în componență 10 sau chiar 20 de condimente, printre care ghimbir, nucșoară, chimion, piper, curcuma, coriandru, piment, schinduf, scorțișoară, piper de Cayenne, paprika, dar și lapte de cocos ori sare ori făină de legume. Merge foarte bine cu orez, , dar și cu pește, carne ori mâncăruri din legume.

Garam masala este un amestec indian de condimente ce poate fi găsit atât ca praf, cât și pastă și care nu are însă o formulă fixă. În general, conține coriandru uscat, chimion, cuișoare, nucșoară și piper, pasta putând avea și chili, mentă sau coriandru verde.

Herbes de Provence este un amestec originar - cum altfel? - din regiunea Provence (Franța), compus din două feluri de cimbru, rozmarin, oregano și lavandă. Mai pot fi adăugate dafin, fenicul sau coajă de portocală rasă. Aceste ierburi au o aromă iute-picantă și trebuie gătite îndelung pentru ca aceasta să se degaje în totalitate. Potrivit pentru mâncăruri din legume, fructe și carne.

Panch phoron este un amestec specific bucătăriei bengaleze. Conține fenicul, schinduf, chimion și muștar negru. Este folosit mai ales pentru a condimenta lintea și mâncărurile din legume.

Pickling spice (gerkin spice) este un amestec de boabe de muștar, semințe de mărar, piper, frunze de dafin și paprika. În funcție de legumele ori fructele pe care le asezonează, mai poate conține cuișoare, ghimbir, chili sau nucșoară. E bun nu doar pentru murături, ci și pentru mâncăruri cu dovlecei și alte legume.

Quatre epices provine din Franța, unde este un amestec foarte popular. Conține cuișoare, piper negru sau alb, nucșoară și ghimbir. Deși numele sau este ”patru arome”, de multe ori are în componență și alte condimente, cum ar fi paprika ori scorțișoară.

Ras el hanout este un amestec nord-african folosit pentru orez, cușcucș sau tangines ori pentru tocănițe. Este făcut din coajă de nucșoară, nucșoară, piper negru, cardamom, galangal, ardei iute, boboci de trandafir, lavandă și scorțișoară. Sunt mai multe variante de preparare, în care mai pot fi adăugate ghimbir, curcuma, casia sau fenicul.

Sichimi togarashi este un amestec japonez, extrem de iute, compus din șapte condimente: piper Sezchuan, chili, coajă de portocală, semințe de mac, susan negru, tamaring și alge de mare pisate.

Tandoori (adoori) este un amestec de condimente indian obținut din ghimbir, tamarind, chimion, curcuma, semințe de coriandru și piper de Cayenne. Anumite amestecuri conțin și chili, paprika, scorțișoară sau cuișoare. Este folosit mai ales pentru condimentarea cărnii de pui și de miel.