Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu fi gustat ceea ce a ieşit din reţetele mele, dar, în cazul acesta, chiar aşa va rămâne, cel puţin deocamdată. Nu mănânc ardei iuţi, dar soţul e mare amator, aşa că a trebui să pun vreo două borcane (primele), pentru iarnă. Vă spun mai departe cum am făcut, cu precizarea că, la final, am putut aprecia personal rezultatul doar în raport de culoare şi de miros, nu şi de gust.
Am avut doi pumni de ardei iuţi, cât să umplu cu ei două borcane de 300 şi ceva de grame. A mai fost nevoie de o linguriţă de boabe de piper şi de muştar, câteva seminţe de mărar, 4-5 boabe de ienibahar, sare, oţet şi aspirină.
Ardeii bine spălaţi au intrat cu de-a sila în borcănele. Ca să văd exact cât lichid îmi trebuia, am pus deasupra apă până s-au umplut borcanele, pe care am vărsat-o apoi într-o cană gradată. Fix jumătate de litru. Am scos apa şi am strecurat condimentele printre ardeii din borcane.
Am pregătit separat o saramură din oţet şi apă în părţi egale, în care am adăugat sare în proporţie de 30 de grame la litrul de lichid. La cantitatea de ardei avută, eu am avut nevoie de 500 de mililitri de lichid, în care am pus o linguriţă cu vârf de sare. Am adăugat jumătate de aspirină pisată (proporţia este de o aspirină la un litru de lichid).
Ardeii sunt bine făcuţi în momentul în care îşi schimbă culoarea şi devin galbeni. În mod normal, durează cam o săptămână, dar, pe căldurile astea, totul s-a întâmplat mai repede.
Sunt galbeni, lichidul e limpede şi miroase a iute şi a seminţe de mărar. Cam asta pot spune, ca primă impresie. Şi voi trimite la socrul meu o mostră, ca să vadă ce a ieşit din reţeta lui, îmbunătăţită de mine prin adăugarea de condimente. Iar după prima ciorbă la care soţul se va îndura să înlocuiască oţetul iute cu ardei, vin şi cu alte păreri...
Nu cred ca era nevoie de conservant, aspirina. Prin natura lor ardeii iuti nu permit dezvoltarea mucegaiurilor si au un efect de conservare.
RăspundețiȘtergere