Porc cu miere și rozmarin, la grătar

Zice-se că ”porcul este cea mai bună legumă”. Nu știu sigur dacă este așa, însă pot confirma că poți face niște fripturi tare bune din porc, mai ales dacă știi cum să îl îmbălsămezi și îl lași la marinat preț de câteva ore.

O variantă este să ieșiți din clasicul amestec sare - piper - cimbru și să încercați porcul cu miere și rozmarin, o combinație care îmbină arome dulci cu cele picante. De pregătit musai cu câteva ore înainte de masa copioasă, ca să aibă timp porcul să prindă ce trebuie din ingredientele despre care vom vorbi.

Mai întâi, aveți nevoie de carne de porc. Nu mă pricep la carmangerie, așa că vă las pe voi să alegeți: mușchiuleț, antricot sau - de ce nu? - coaste. Eu am ales mușchiulețul, gros de două degete (de-ale mele, cam firave), tăiat în bucăți de-o palmă și crestat ușor cu un cuțit. Pentru cele 7-8 bucăți de mușchiuleț, am mai avut 5-6 linguri de ulei de măsline, 2-3 linguri de sos de soia, 2 linguri de miere, 2 linguri de suc de lime, 3 căței de usturoi tăiați mărunt, sare și piper de Cayenne după cât vă lasă inima și suportă stomacul.

Sos de usturoi cu hrean. Adică un mujdei...

Dacă tot v-am povestit aici despre cum am încropit o masă, vineri seară, de dragul unui mujdei de usturoi, măcar să vedeţi şi pentru ce mi-am pierdut eu timpul.

Se iau căţeii de usturoi, se taie feliuţe, se dau cu puţină sare şi se zdrobesc. Sigur, aş fi putut să-i trec prin storcitorul metalic (nu ştiu cum exact se numeşte scula aceea), dar rămân la părerea mea că usturoiul e mai gustos atunci când este bătut bine, prin metoda tradiţională. 

După ce am adăugat câţiva stropi de ulei de măsline şi un praf de piper, l-am amestecat bine. Am aruncat apoi deasupra o jumătate de linguriţă de hrean ras (nu prea mult, să nu acopere gustul usturoiului), o lingură de smântâna, câţiva stropi de miere şi două fire de mărar tocat mărunt.

Ce a ieşit din amestecul ăsta am subţiat cu lapte. Cinci minute mai târziu, sosul rezultat se lăfăia pe o pulpă de pui înnăbuşită cu sare, piper şi bulion şi învelită apoi în pătură de mămăliguţă...

Atâta a fost. Că s-a terminat repede, nu avea răbdare vinul roşu în pahare, se cerea băut ca să stingă iuţeala usturoiului. Orice s-ar zice, nimic în lumea asta nu se compară cu o mâncare caldă şi bună, venită la timp pentru un flămând...

Miere cu nuci, alune şi migdale

Am văzut acum câtva timp, într-un magazin, borcne cu miere în care erau înghesuite diferiţi sâmburi. Cum nu am mâncat niciodată, am fost curioasă să văd ce e de capul lor. Nu am cumpărat un borcan, ci am făcut singură.

Un pumn de nuci, migdale şi alune de pădure şi un sfert dintr-un borcan cu miere au fost consumate în cadrul acestui experiment. Nucile, migdalele şi alunele trebuie să fie sănătoase şi curate.

Sâmburii i-am pus în apă fierbinte pentru o oră, ca să se înmoaie. I-am scos, i-am scurs bine şi i-am uscat tamponându-i cu şerveţele de hartie. I-am pus într-un borcan.

Am încălzit mierea şi am turnat-o -n borcan, peste sâmburi.

Zece minute mai târziu, am adăugat încă puţină miere, pentru că nivelul din borcanul cu sâmburi scăzuse.

Am turnat miere astfel încât sâmburii să fie acoperiţi complet. Am închis borcanul şi am de gând să aştept măcar o săptămână înainte de a vedea ce a ieşit.

Ce am aflat până acum despre reţeta asta este că iese totul mai bun dacă nucile sunt noi şi curăţate de pieliţe. Cum nucile mele sunt deja bine coapte, m-am mulţumit şi cu ele...