Măr copt cu migdale şi vanilie

Aveam chef de un desert uşor, fără prea multă bătaie de cap. Şi m-am hotărât uşor. Ce poate fi mai simplu decât merele coapte?

Ştiu că sunt nenumărate reţete, ca şi în cazul vinului fiert. Le poţi face cu miere, zahăr brun ori nucşoară. Le poţi umple cu nucă, alune, stafide sau brânză chiar. Poţi turna deasupra sirop de arţar, coniac ori propriul suc. Şi multe altele. Şi totuşi, nu am făcut nimic din toate astea. Am folosit doar zahăr şi vanilie, nelipsita scorţişoară şi migdale întregi.  

Am pus în fiecare măr scobit două migdale, două linguriţe de zahăr, un praf de scorţişoară şi câteva picături de esenţă de vanilie amestecate dinainte. Le-am pus în cuptorul fierbinte pentru circa un sfert de oră, fiecare măr în castronelul lui de yena.

Asta a fost. Nimic mai simplu, nu?

Miere cu nuci, alune şi migdale

Am văzut acum câtva timp, într-un magazin, borcne cu miere în care erau înghesuite diferiţi sâmburi. Cum nu am mâncat niciodată, am fost curioasă să văd ce e de capul lor. Nu am cumpărat un borcan, ci am făcut singură.

Un pumn de nuci, migdale şi alune de pădure şi un sfert dintr-un borcan cu miere au fost consumate în cadrul acestui experiment. Nucile, migdalele şi alunele trebuie să fie sănătoase şi curate.

Sâmburii i-am pus în apă fierbinte pentru o oră, ca să se înmoaie. I-am scos, i-am scurs bine şi i-am uscat tamponându-i cu şerveţele de hartie. I-am pus într-un borcan.

Am încălzit mierea şi am turnat-o -n borcan, peste sâmburi.

Zece minute mai târziu, am adăugat încă puţină miere, pentru că nivelul din borcanul cu sâmburi scăzuse.

Am turnat miere astfel încât sâmburii să fie acoperiţi complet. Am închis borcanul şi am de gând să aştept măcar o săptămână înainte de a vedea ce a ieşit.

Ce am aflat până acum despre reţeta asta este că iese totul mai bun dacă nucile sunt noi şi curăţate de pieliţe. Cum nucile mele sunt deja bine coapte, m-am mulţumit şi cu ele...

Gem de prune albe cu sâmburi de caise (un fel de magiun)

Gemul acesta se face de obicei din prune din acelea închise la culoare şi mai este cunoscut drept magiun. Cum nu se poate să fiu şi eu în rând cu lumea, l-am făcut din prune albe, că aşa s-a nimerit să primesc o sacoşă de la ţară. Nu am mai văzut până acum prune albe, probabil sunt vreo corcitură între un corcoduş şi un prun. Sau, mai probabil, o prună... :))

Le-am amestecat cu prune din celelalte şi am urmat o reţetă obişnuită, la care am adăugat sâmburi de caise. Pe final am scăpat totuşi şi nişte nucă şi aş fi pus şi câteva migdale, dacă le-aş fi avut la îndemână şi nu ar fi trebuit să urc sus în pod după ele şi să le sparg apoi, în miez de noapte.

Am spălat prunele şi le-am tăiat în patru. De obicei, în magiun nu se pune zahăr. Eu am pus puţin zahăr peste ele, pentru că prunele nu erau foarte coapte. Proporţia de zahăr - 100 de grame la 600 de grame de fructe.

Le-am pus la foc viu şi am strâns permanent spuma care se formează. Le-am lăsat să fiarbă până au scăzut bine, urmărind să obţin o compoziţie mai legată decât o dulceaţă. Am amestecat tot timpul, ca să nu se prindă de fundul cratiţei, dar şi ca să se zdrobească fructele. Spre final, am adăugat sâmburii de caise rupţi în bucăţi şi, apoi, nişte nucă tot ruptă bucăţele.

Am pus gemul fierbinte în borcănele şi le-am întors cu fundul în sus pentru un sfert de oră.

Gemul rezultat din prunele albe este puţin diferit faţă de cel făcut din prune brumării: puţin mai mai deschis la culoare, mai roşcat şi cu o consistenţă mai fină. Dar este bun, bun... Mai ales dacă ai şi o felie de pâine proaspătă cu unt...

Dulceaţă de pere cu migdale şi cuişoare

Dulceaţă de pere am mai făcut, dar am urmat de obicei reţeta clasică. De ce să nu fac o variaţie însă? Am avut la dispoziție trei pere, zahăr, jumătate de lămâie, o mână de migdale, câteva cuișoare și esență de rom.

Întâi de toate, am curățat perele și le-am tăiat cubulețe. Am avut trei pahare de pere, pentru care am folosit două pahare de zahăr. Am pus peste pere vreo două linguri de zahăr și esența de rom.


Restul de zahăr l-am pus la fiert cu jumătate de pahar de apă și l-am lăsat să fiarbă la foc mic. Când s-a legat siropul, când am pus perele în oală și le-am lăsat să fiarbă în continuare în sirop. Tot cam atunci, am adăugat migdalele.

Când am oprit focul, dupa 10-15 minute, am pus și cuişoarele și am stors în oală jumătate de lămâie. Cuișoarele pot fi puse și zdrobite, dacă vreți ca aroma lor să fie mai puternică.

Am pus dulceața fierbinte în borcane, cu grijă, să nu se strivească bucăţile de pară.


Sigur, am păstrat câteva lingurițe pentru degustare...