Gem de prune albe cu sâmburi de caise (un fel de magiun)

Gemul acesta se face de obicei din prune din acelea închise la culoare şi mai este cunoscut drept magiun. Cum nu se poate să fiu şi eu în rând cu lumea, l-am făcut din prune albe, că aşa s-a nimerit să primesc o sacoşă de la ţară. Nu am mai văzut până acum prune albe, probabil sunt vreo corcitură între un corcoduş şi un prun. Sau, mai probabil, o prună... :))

Le-am amestecat cu prune din celelalte şi am urmat o reţetă obişnuită, la care am adăugat sâmburi de caise. Pe final am scăpat totuşi şi nişte nucă şi aş fi pus şi câteva migdale, dacă le-aş fi avut la îndemână şi nu ar fi trebuit să urc sus în pod după ele şi să le sparg apoi, în miez de noapte.

Am spălat prunele şi le-am tăiat în patru. De obicei, în magiun nu se pune zahăr. Eu am pus puţin zahăr peste ele, pentru că prunele nu erau foarte coapte. Proporţia de zahăr - 100 de grame la 600 de grame de fructe.

Le-am pus la foc viu şi am strâns permanent spuma care se formează. Le-am lăsat să fiarbă până au scăzut bine, urmărind să obţin o compoziţie mai legată decât o dulceaţă. Am amestecat tot timpul, ca să nu se prindă de fundul cratiţei, dar şi ca să se zdrobească fructele. Spre final, am adăugat sâmburii de caise rupţi în bucăţi şi, apoi, nişte nucă tot ruptă bucăţele.

Am pus gemul fierbinte în borcănele şi le-am întors cu fundul în sus pentru un sfert de oră.

Gemul rezultat din prunele albe este puţin diferit faţă de cel făcut din prune brumării: puţin mai mai deschis la culoare, mai roşcat şi cu o consistenţă mai fină. Dar este bun, bun... Mai ales dacă ai şi o felie de pâine proaspătă cu unt...