Dacă tot v-am povestit aici despre cum am încropit o masă, vineri seară, de dragul unui mujdei de usturoi, măcar să vedeţi şi pentru ce mi-am pierdut eu timpul.
Se iau căţeii de usturoi, se taie feliuţe, se dau cu puţină sare şi se zdrobesc. Sigur, aş fi putut să-i trec prin storcitorul metalic (nu ştiu cum exact se numeşte scula aceea), dar rămân la părerea mea că usturoiul e mai gustos atunci când este bătut bine, prin metoda tradiţională.
După ce am adăugat câţiva stropi de ulei de măsline şi un praf de piper, l-am amestecat bine. Am aruncat apoi deasupra o jumătate de linguriţă de hrean ras (nu prea mult, să nu acopere gustul usturoiului), o lingură de smântâna, câţiva stropi de miere şi două fire de mărar tocat mărunt.
Ce a ieşit din amestecul ăsta am subţiat cu lapte. Cinci minute mai târziu, sosul rezultat se lăfăia pe o pulpă de pui înnăbuşită cu sare, piper şi bulion şi învelită apoi în pătură de mămăliguţă...
Atâta a fost. Că s-a terminat repede, nu avea răbdare vinul roşu în pahare, se cerea băut ca să stingă iuţeala usturoiului. Orice s-ar zice, nimic în lumea asta nu se compară cu o mâncare caldă şi bună, venită la timp pentru un flămând...
Uau! Ce inedit!
RăspundețiȘtergereN-am pus niciodată hrean, necum miere!
De încercat!
P.S. Pentru denumirea acelei scule, trebuie s-o întrebăm pe Daria. :)
Să-i propunem să deschidă subiectul, măcar...
Sigur Daria trebuie sa stie. Ea e specialista... :))
RăspundețiȘtergereMultumesc de idee ,noi suntem mari amatori si de usturoi si de hrean dar impreuna inca nu ii facusem ,il fac negresit, cred ca este SUPERRRR!
RăspundețiȘtergeremiere si lapte nu am adaugat niciodata, dar tare interesant suna!
RăspundețiȘtergere@mira86, astept sa imi spui parerea dupa ce il mananci. :)
RăspundețiȘtergere@Nicole, never say never.