sâmbătă, 21 septembrie 2013

Ulei cu busuioc și usturoi

Știți că uleiul de măsline poate fi utilizat și pentru conservare. Dar știați că există situații în care uleiul este singurul mod în care poți păstra aroma, savoarea, gustul unei plante? Așa se întâmplă în cazul busuiocului, care doar conservat în ulei rămâne aromat cum îl știm. 
Rețeta de față - ulei aromatizat cu busuioc și usturoi - a fost un joint-venture să spunem, din care au câștigat și uleiul, și busuiocul. Uleiul a depășit statutul de umplutură și a devenit pionul principal, în timp ce busuiocul și-a păstrat aroma, completând olfactiv, în mod extraordinar, consistența uleiului. Aa, și mai avem usturoiul: legumă (o fi legumă, totuși?) cu rol auxiliar, rămasă în planul doi, fără pretenții ori supărare.

Lucrurile sunt simple, dar de durată: busuiocul se spală bine și se usucă tamponându-l cu un șervețel, usturoiul curățat se taie mărunțel și se introduce în sticlă, împreună cu busuiocul. Deasupra vine turnat uleiul extravirgin. Și se lasă în pace o vreme, cel puțin câteva zile, dacă vrei să înțelegi ceva din ce ai preparat.


Pe această constantă simplă, putem avea totuși mai multe variabile. Astfel, busuiocul poate fi pus în creangă întreagă ori rupt (eliberează mai multă aromă astfel), nu tăiat. Uleiul rezultat este mai aromat, însă nu va fi la fel de limpede. 
Apoi, uleiul poate fi încălzit înainte de a fi turnat înăuntru, ceea ce va duce la colorarea frunzelor și al o macerare mai rapidă. 
Sau puteți pune usturoi și busuioc mărunțite în uleiul încălzit, lăsați totul la macerat o zi-două, apoi strecurați uleiul de impuritățile apărute și puneți în sticlă frunze de busuioc și căței de usturoi întregi.   


Indiferent de varianta aleasă, uleiul obținut este foarte aromat. Este uleiul meu preferat, pentru salate și pentru marinarea fripturilor. 
În Statele Unite, conservarea usturoiului în ulei este considerată periculoasă, din cauza toxinei botulinice pe care o eliberează dacă este păstrat pe termen lung. De aceea, recomandarea este ca acest ulei să fie consumat în cel mult o lună. Eu nu cred foarte mult în tot ce spun americanii, însă - ca principiu - prefer să nu păstrez prea mult uleiurile aromate, de aceea le prepar în cantități mici. Și, la cât de bine ies, nu ajung să depășesc vreun termen periculos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu