De fapt, e mai mult o marmeladă, pentru ca marmelada se face din pulpa pasată a fructelor...
Am mai avut o mână de prune, tocmai cât trebuie să încerc ceva nou. Aşa că am folosit reţeta de la corcoduşe şi am îndepărtat coaja, deşi din prunele puse cu totul, dar fără sâmburi iese un gem extraordinar. A fost o curiozitate: să văd cum iese gemul dacă le dezbrac...
Zis şi făcut: am pus prunele întregi la opărit până s-au înmuiat şi le-am putut trece printr-o strecurătoare, să le separ de coji şi sâmburi.
Apoi le-am pus iar la foc, cu puţin zahăr. La un moment dat, am pus şi miez de nucă şi am mai lăsat până s-a legat bine şi a devenit vâscos.E bun cu tot cu coajă, e foarte bun şi fără. Are o textură fină şi mătăsoasă, este dulce acrişor. Păcat că am aşa puţin, nici măcar un borcan întreg...
N-am încercat niciodată să fac gem de prune dezbrăcate.
RăspundețiȘtergereCombinaţia cu nuci trebuie că e grozavă!
Foarte faină a doua poză!
Teodora, nucile sunt colosale in orice conserva dulce din prune, din cate am constatat. Am pus si in compot chiar, iar magiunul de prune nu mi se pare magiun daca nu are si nuca.
RăspundețiȘtergere