O reţetă de sfârşit de toamnă

Cred că a fost ultima zi caldă. Soare - cu dinţi ca într-o reclamă la Colgate - şi un vânticel ceva mai hotărât doar pe la colţurile casei. Mi-au adus aminte de partea plăcută a toamnei, cu mere abia culese şi dovleci adunaţi pentru scobit. Şi de plăcintarii umpluţi cu brânză şi verdeaţă...

Nu am pretenţia să fi inventat vreo delicatesă, m-am inspirat doar dintr-o altă reţetă, pe care am îmbogăţit-o cu smântână, roşii şi ceva condimente. Altfel spus, un dovleac plăcintar - mare cât să încapă, tăiat în două, într-o tavă - se spală şi se înjumătăţeşte. Curăţat de seminţe, se unge pe interior cu ulei de măsline, sare, piper şi boia de ardei. Se lasă la năduşit în cuptorul încins până ajunge miezul uşor de străpuns cu furculiţa. Atunci se scoate şi se goleşte conţinutul, lăsând pe coajă doar un strat de un deget.

Miezul dovleacului se zdrobeşte cu furculiţa. Peste el se pun două linguri se smântână, o roşie măricică decojită şi tăiată cubuleţe, dar şi un pumn de brânză de burduf trecută şi ea prin furculiţă. Mai aruncaţi acolo un pumn de verdeaţă (mărar, pătrunjel, busuioc sau oregano, ce vă place) şi câteva fire de ceapă verde tăiate mărunt. Iar dacă verdeaţa nu-i tocmai la îndemână, puneţi în loc vreo trei căţei de usturoi bine bătuţi. Şi merge şi un ou bătut, dacă vreţi.

Nu aruncaţi deasupra prea multe condimente: sarea, piperul şi boiaua şi-au făcut ce aveau de făcut cu miezul, cât au stat împreună în cuptor.

Toate astea amestecate dau numai bine puse înapoi în copaia de dovleac copt. Şi intră înapoi în cuptor pentru vreo 20 de minute...

Ce iese, la urmă? Un pic dulce, că doar e dovleacul la bază. Un pic sărat, că nici brânza nu se lasă. Cremos - doar a trecut smântâna pe acolo. Şi proaspăt - avem roşii, verdeaţă şi ceapă verde. Toate cu miros frumos de toamnă.

Ce spuneţi, încercaţi şi voi?