Dulceaţă de kaki, kiwi şi mere

Ce poţi face într-o zi de iarnă grea, în care vâjâie viscolul pe la colţurile casei? O dulceaţă, spre exemplu. Stai în bucătărie, la căldură şi mănânci bunătăţi. Sigur, pentru asta trebuie să fi avut deja materia primă, dar cine nu ascunde în casă un fruct cu vitamina C, când virusurile se agită pe-afară precum câmpurile anticiclonice la întâlnirea cu aerul rece venit din Câmpia Rusă?

De data asta folosim - în cantităţi egale - kiwi, măr şi kaki, adică fructul acela care aduce pe dinafară a roşie, iar pe dinăuntru a pepene galben şi care miroase a piersică bine coaptă. Plus ceva esenţă de mentă, zeamă de lămâie şi, deşi nu aş fi vrut, câteva linguri de zahăr. Kiwi şi kaki - spălate, curăţate şi tăiate bucăţele. Fără prea mult zahăr (trei-patru linguri la jumătate de kilogram de fructe), căci un singur fruct de kaki este suficient să îndulcească până şi sondajele pre-electorale ale PDL-ului.

Merele tăiate bucăţele se pun la fiert cu apă cât să le acopere, în timp ce kaki şi kiwi zac pe alt ochi de aragaz, într-o cratiţă din inox.

Când s-au înmuiat merele, se pasează, iar piureul de mere se adaugă fructelor de kiwi şi kaki bucăţite. Figura asta se explica prin faptul că cele două fructe exotice nu au suficientă pectină (substanţa care provoacă legarea dulceţurilor şi a gemurilor), care se regăseşte în schimb cu prisosinţă în mere. Fierbe totul la foc viu cam 20-30 de minute, adăugând spre final zeama de la o jumătate de lămâie şi esenţa de mentă.

Ce rezultă din combinaţia asta, puteţi vedea singuri.

Ce gust are... asta ştie doar cine a avut acces la borcănelul ascuns în frigiderul meu. :)))