Gata! Ne-au ajuns atâta zăpadă și ger, mâini înghețate prin mănuși, șale rupte de dat neaua la lopată, șleauri de gheață pe străduțele din cartier, patinoare ad-hoc în jurul blocurilor unor oameni mult prea ocupați să le pese de picioarele rupte ale altora!
Am și uitat că iarna a venit de-adevăratelea abia acum două săptămâni. Am uitat iernile în care înotam spre școală prin nămeți până la genunchi. Am uitat teama de virajul la stânga, în autobuzul de care eram agățați ciorchine și care, la multe grade zub zero, circula cu ușile deschise. Am uitat orele de curs în clase la fel de reci ca dormitoarele de acasă. Am uitat că, ani de-a rândul, iarna, cea mai mare bucurie a sufletului nostru de copil era plimbarea cu săniuța trasă de bunicul.
Priviți de aproape un fulg de nea... 
... acum vă aduceți aminte?
Şi totuşi, urăsc iarna...
Mie imi place iarna doar in fotografii,filme,de la fereastra, mai ales cand ninge.Ies afara si circul doar daca este necesar.
RăspundețiȘtergereDe acord cu tine, Mihaela!
RăspundețiȘtergere