Gem colosal de mandarine

M-am îndrăgostit de gemul ăsta. Daaa... Până de curând, credeam că nu ai cum scoate o dulceață ca lumea sau un gem din citrice punând fructul pe de-a întregul. Dar am descoperit rețete noi pentru gemurile din citrice și mi-am schimbat total părerea. 

Din mandarine nu făcusem niciodată nimic, nici măcar un suc, deși am o mare considerație pentru ele. Sunt o rudă a portocalelor nu tot atât de populară. Pe nedrept mai puțin populară, dacă te gândești că au mai puține fițe decât portocalele (oare toate portocalele pe care le-ați mâncat au fost dulci?) și sunt muult mai ușor de curățat. Vă gândiți că au prea multă coajă? Că sunt ca un buldog grăsan din care nu știi ce rămâne dacă dai la o parte fălcile și pielea?? Ee, tocmai asta le face atât de minunate în gem, să știți.

Să trecem la treabă: patru-cinci mandarine, sucul de la o portocală sau două, jumătate de pahar de vin sec (alb, de preferință) și zahăr. Mandarinele trebuie spălate foarte bine, cu o periuță, pentru a îndepărta ceara de pe coajă. Apoi le tăiați felii subțiri, rotunde, așa întregi cum sunt. Le urcați într-o cratiță, le acoperiți cu apă rece și le puneți pe foc. Așteptați să dea în clocot și micșorați focul, apoi lăsați să fiarbă timp de zece minute. Luați de pe foc, schimbați apa și repetați, lăsând iar pe foc timp de 10 minute.

Luați de pe foc, scurgeți apa și pasați totul. Se poate cu un blender, dar eu am preferat furculița, ca să mai simt deva din coaja de mandarină. 

Amestecați mandarinele fierte cu o cantitate egală de zahăr și puneți totul iar pe foc. Adăugați sucul de portocală și  vinul, apoi lăsați la foc mediu, până se leagă. Abia atunci este gata. Puneți chiar atunci în borcane fierbinți și bine ar fi să o sterilizați, dacă vreți să o păstrați peste iarnă. Bine ar fi să nu o gustați înainte de a o ambala, că s-ar putea să nu mai aveți ce pune la păstrare...

V-am spus: m-a vrăjit gemul acesta. Îmi aduce aminte de dulceața din melci de portocală ori de fructele confiate, dar este cu mult mai simplu de preparat. Are o aromă și o savoare cum puține gemuri de fructe au. Ceva din iarnă și ceva din vară, în aceeași linguriță. 

S-a dus de mult primul borcan. Mâncat pe jumătate la ședința foto din zăpadă, puțin împărțită cu băiatul - foarte selectiv amator de dulcețuri - și restul cu colegii de birou. Verdictul? ”Bun 100%”. Iar eu nu pot contesta.

Vrei să știi de unde am borcanul acesta simpatic? Îl găsești și tu aici.