În weekend, am făcut ordine în ceea ce mie îmi ține loc de cămară, adică în locul în care am adunat, din toamna încoace, borcane, borcănele și borcănașe, sticle și sticluțe cu murături, gemuri și alte chestii acre ori dulci mirositoare. Prima concluzie a fost că trebuie neapărat să fac ceva cu atâtea borcane cu dulceață (hm, un concurs poate??). În al doilea rând, îmi este clar că oareșce rețete preparate în zile scurte, reci și cu lumină puțină au ratat ședințele foto și, implicit, și prezentarea pe blog. Ca să le nu văduvesc de faimă, le dau și lor ceva timp de antenă. Ori, mai bine zis, de fibră optică...
Să luăm, spre exemplu, guliile murate. Pe nedrept uitate pe raft. Vorbim despre două gulii și un ardei gras (aș fi vrut gogoșar, dar nu a fost să fie prin piață așa ceva), boabe de piper și muștar, două frunze de dafin, fulgi de ardei, o linguriță - două de miere, un strop de sare, apă și oțet. 
Gulia și ardeiul bucățite au intrat într-un borcan, unde au așteptat combinația potrivită de apă și oțet. Adică două părți apă și o parte oțet, în care am lăsat să fiarbă un pic piperul, muștarul, fulgii de ardei și dafinul, îndulcit totul cu miere după gust și sărat cu un strop de sare. Că doară sare pui și în prăjituri, darămite în murături, nu?
Apoi, când s-a răcit oțetul îndoit cu apă, am turnat totul în borcan, peste gulii și peste ardei. Am lăsat în bucătărie, la temperatura camerei, două-trei zile, apoi am mutat totul în frigider, unde a stat până în zilele noastre.
Vă aduceți aminte gustul gogoșarilor murați? Tot pe acolo sunt și guliile. Rămân tari și crocante. Iar noua ne plac tare mult așa.
Vrei să știi de unde am aceste borcane simpatice? Le găsești și tu aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu