Rețeta este foarte simplă și recunosc deschis că nu îmi aparține, ci am ”importat-o” de la soacra mea. Cum în vara asta au fost roșii o grămadă, am avut de unde face și bulion, și sos.
Roșiile curățate de coajă se taie și se pasează, cu robotul de bucătărie ori prin orice altă metodă care vă este la îndemână. Câteva cepe se taie mărunt și se înnăbușă într-un pic de ulei de măsline, apoi se pun deasupra roșiile. Se fierbe totul până se îngroașă și se adaugă sare, piper, cimbru, usturoi pisat bine și oregano verde tăiat mărunt. Cât piper, usturoi și cât oregano? Puneți cu încredere, cât credeți că vă trebuie pentru ca sosul să iasă potrivit de iute și de aromat.
Se mai lasă puțin la fiert, după care se pune în sticle și se dă la rece. Se scoate cu măsură, să ajungă toată iarna, lângă o fripturică sau - ignorând originea țărănească - lângă niște paste delicate. Alunecă ușor pe gât și dacă îmbracă două-trei pârjoale, să știți...
Sosul acesta a trecut prin mai multe ședințe foto decât oricare altul. Primele poze - făcute în toamnă - s-au rătăcit nu se știe pe unde. L-am convocat apoi din nou, astăzi, rușinată că atâtea ocazii în care a îmbrăcat binișor fripturi și frigărui la grătar au trecut fără pozare, iar el a rămas tot cu onoarea nereperată. Se vede treaba că m-a ținut minte și a vrut să mi-o plătească, altfel nu-mi explic n(ec)azurile de la ședința foto.
Să mă explic.
Faza 1 - studioul din bucătărie. Sosul stă cuminte pe șnițelul de pe pâine fix până pun mâna pe aparatul foto. O ia razna spre nord, când eu aș fi preferat sudul, așa că trebuie să întorc aranjamentul pâine / șnițel pe partea cealaltă. După a treia încercare, felia acceptă să stea puțin rezemată cum o pun eu. O las în plata Domnului când alunecă iar și pozez ce iese.
Faza 2 - living. Mi se pare că nu am suficientă lumină și mă mut în altă încăpere. Iau cu mine tot aranjamentul și îl instalez lângă fereastră. Aparatul foto pe care îl am de gât se agață de parasolar, care aplică principiul dominoului și se răstoarnă peste prosop, care agață cana cu sos, care agață lingura, care cade pe jos și răstoarnă în cădere cana, care aruncă sosul pe sus, pe jos, pe papucii și pe nervii mei.
Este un sos cu nabadai,a vrut un adevarat pictorial,asa a devenit vedeta in bucataria ta.
RăspundețiȘtergereEu am facut un sos din toate legumele din gradina,mirodenii din plin,toate le-am dat prin blender,le-am fiert,apoi date prin blender .
O bunatate.
Succes in pictoriale deosebite.
Mihaela, nu am mai avut asa patanii cu fotografiatul de la dulceata de melci de portocale incoace. :)) Multumesc pentru urare. Astept sa vad ce iti creste si tie prin gradina, ca sa mai fur niste idei de agricultura urbana.
ȘtergereDupa ce iti scrisesem,mi-am dat seama ca sosurile astea sunt mai fitoase la pozat,tu de bine de rau ai reusit sa ii faci foto,dar al meu nu a intrat deloc in sedinta,de vreo trei ori am vrut sa ii fac foto,sa il prezint lumii cat este de bun,dar mereu a fost ceva si acum este pe duca.
ȘtergereLa anul acum.
Ai sa-ti zic si sosul meu de legume,poate anul asta o sa-l experimentezi:
rosii de toate natiile,ardei de toate natiile,dovlecel,sfecla rosie,morcov,ceapa,toate date prin blender,fierte,date iar prin blender,apoi fierte inca nitel cu mirodenii din toate ce ai pudra,eu imi fac un mix de mirodenii,sare,zahar,otet.
A iesit ceva grozav si o culoare/gust super a mai adaugat sfecla rosie.
Cu gradina,am multe noi experiente de facut,deabea astept sa se faca vremea buna.
Sa auzim numai de bine!
Buna idee, multumesc. :)
Ștergereeşti scumpă foooooooooc! cît reţetele, care-s deosebite, dar cît literatura săltăreaţă de aici, trece (şi) de foameeeeeee :)
RăspundețiȘtergereTare-i bine cand si mesenii, si cititorii sunt multumiti... :) Multumesc si tinem usa deschisa, si pentru data viitoare. :)
Ștergere