Cireșe, fructele mele preferate. Ce poți face în afară de compot, dulceață, gem și diferite dulciuri? Cireșe murate, sigur, dar nu despre acrituri discutam, ci despre un dulce un pic mai agresiv, dacă judecăm după gradul de... Nu, nu am spus bine, reiau: judecând după gradele de tărie. Dixit! :)
Cireșe în sirop de vișinată cu cardamom avem aici. Dulce, aromat, amețitor și, peste toate, ușor de preparat.
Mai întâi, avem nevoie de cireșe. Câte vreți, în raport de cantitatea de cireșe vedem cât din alte ingrediente ne este necesar.
Apoi, vișinată - o treime din cantitatea de lichid de care avem nevoie, restul fiind apă. Ca să aflați despre ce cantitate de sirop este vorba, faceți vechiul truc cu măsurarea apei care încape în vasul deja plin cu cireșe. (Ca în bancul cu studenții care spun mereu că paharul este plin, când profesorul îi întreabă dacă mai încape ceva în afară de pietre, apoi de pietriș și de nisip, ca în final să constate toți că este întotdeauna loc și de-o bere. Aici e sigur loc de-o vișinată.:)))
Mai apoi - zahăr după gust, o jumătate de lămâie, un baton de scorțișoară și câteva semințe de cardamom. Cu atenție însă: aroma pregnantă a cardamomului face ca nicio altă mirodenie să nu se mai poată afirma în jur.
Puneți la fiert siropul din apă, vișinată, lămâie, zahăr și mirodenii. Lăsați un pic să clocotească, să se mai ducă din alcool și să se îmbrățișeze bine aromele. Luați de pe foc și, după un minut-două de răcorire - nu mai mult! - și turnați peste cireșe, apoi acoperiți imediat. Dacă-i prea fierbinte siropul, cireșele crapă. Dacă-i prea rece, nu li se pătrunde cărnița. Deci, moderație...
Am lăsat combinația asta la odihnit cam două zile, la frigider. Aș fi putut atenta la castron și după o oră, când se răcise destul de bine totul, iar cireșele căpătaseră rubiniul vișinatei. Dar ar fi fost păcat, căci macerarea asta în lichid dulce le îmbată pe cireșe și le întărește totodată.
Și-atunci... aveți răbdare. Lăsați cireșele să se bucure de tăria vișinatei, ca și voi să vă bucurați apoi de dulceața lor ușor amețitoare.
Așteptarea e cea mai dificilă parte în rețeta asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu