Mere, pere și gutui, în dulceață cu stafide

Mere, pere în panere (...)

Şi gutui amărui,

Cu puf galben, ca de pui...

Nu cred că este cineva care să nu ştie versurile astea din poezia lui Demostene Botez. Bine, erau acolo şi nişte prune bune şi alune, dar le-am sărit ca să îmi iasă rima din reţetă. Pentru că despre o reţetă vreau să vă povestesc în continuare, nu despre simbolism şi umanism în literatură română.  

Am mai vorbit aici despre rețetele de tip ”vezi că ți se strică în frigider”, adică bazate pe folosirea unor ingredientele rămase nefolosite. Decât să arunci la gunoi niște legume, mai bine le arunci într-un borcan și decât să ți se usuce fructele pe masă, mai bine le înmoi într-un sirop de dulceață.

Cam așa s-a întâmplat și acum cu dulceața pentru care am avut drept lista de ingrediente versurile de mai sus. O gutuie mare și stricată parțial, două pere ușor lovite și două mere mari și aparent frumoase foc, arse pe dinăuntru însă de un vierme nesătul, plus ultimele stafide dintr-un borcănel pe care nu știam că îl mai am, înmuiate bine în vin roșu cald și ceva praf de scorțișoară. Și, sigur, o căniță de zahăr și una de apă, puse la fiert pentru sirop.

Am lăsat para și gutuia cu tot cu coajă, dar pe măr nu l-am iertat și l-am despielițat. Am tăiat fructele cubulețe mici și le-am stropit cu zeamă de lămâie, să nu se oxideze și să rămână albe și frumoase. Cat am coafat fructele și am îmbăiat stafidele, a fiert siropul de apă cu zahăr, până aproape a început să se lege. Atunci am pus fructele tăiate și am avut grijă să nu amestec în cratiță cu lingura (mai ales cu una metalică), ci să rotesc vasul să nu se lipeasca de el conținutul. Iar după o vreme am pus scorțișoara măcinată și stafidele, îmbibate în vin precum un tată fericit că i-a născut băiat nevasta.

Nu știu cât a stat pe foc viu, dar știu că am oprit-o la timp, când siropul era destul de moale ca să curgă și suficient de legat cât să facă bobițe, pus în apă rece.

Dacă e destul de dulce ori destul de zemoasă dulceața asta nu vă pot spune. Știu doar că-i pe gustul meu.  

Cam asta e...

O rețetă marca Bucătăreli la borcan.