Bucătăreli 3.0

După cinci ani de la prima postare, iată ca am ajuns și la a treia varianta a blogului. Cele 400 de postări, din care cel puțin 300 sunt rețete, aveau nevoie de o nouă haină. Și de o platformă nouă, care să permită mai mult decât bătrânul Blogspot poate să ducă. El va rămâne, săracul, cu tot ceea ce am publicat până acum, având dreptul primului venit.
Urmează Bucătăreli 3.0.
De acum, doar pe BUCATARELI.COM.

Cea mai bună înghețată rapidă de fructe

Este cea mai bună înghețată de fructe. Știu că poate nu mă veți crede, dar singurul mod în care mă puteți contrazice este să o preparați și apoi să comentați ce nu vă place la ea. Și nu spun asta sub impresia aspectului, deși este drept că așa culoare nu am văzut de mult. 

N-o să vă vină să credeți cât de ușor se prepara, durează mai mult să o ții la răcit Dar haideți să vedem ce anume avem de făcut însă și, mai ales, cu ce.

Cartofi dulci cu pasta de brânză

Se dau doi oameni jumătate flămânzi, într-o seară rece și cam târzie, plus o oboseală de o săptămână și niciun meniu pregătit din timp. Mai avem câteva legume rătăcite în jumătate de frigider gol și o lipsă totală de chef de gătit chestii complicate.
De la aceste date ale problemei, să se găsească necunoscuta, respectiv cina pentru doi oameni și jumătate, obosiți și fără chef de petrecut seara în bucătărie.

Dulceață de trandafiri cu scorțișoară

Au fost iar flori în trandafirul meu de Damasc. Din ce mi-a mai rămas în urma ploilor, am lăsat ceva petale și de dragul curții, dar mare parte din bogăția lui a luat drumul sticlelor, anul acesta, pentru sirop.
Ce am făcut cu celelalte? Vedem acum, într-un alt episod din serialul ”Trandafirul meu roz”. :)) (Găsiți episoadele anterioare aici.)

De data asta, am făcut dulceață de trandafiri cu scorțișoară. Cantitățile sunt date de câte flori sănătoase și proaspete reușiți să strângeți din tufa de trandafir. Apă cât să fiarbă petalele, zahăr câtă apă, sare de lămâie cât să stropiți petalele curățate și praf de scorțișoară cu moderație.

Un magiun blond: gem de caise cu fistic

Dintre piersici și caise, am preferat mereu piersicile, dacă ar fi să le mănânc proaspete. Dar, făcute gem, caisele parcă sunt mai bune: nu sunt sufocant de dulci, dar au parfum și lasă o urmă acrișoară și vioaie. Iar dacă ce găsești în piață vine dintr-un cais de-al nostru, românesc, pacă gemul cu fistic iese mai bun decât orice poți cumpăra într-un borcan care poartă caiselșe pe etichetă. 

Dar să vedem lista de cumpărături pentru gemul nostru de caise cu fistic. 

În primul rând, un kilogram și jumătate de caise și un pumn de fistic, o jumătate de lămâie și un pic de rom. Cantitatea de zahăr am calculat-o după ce am curățat caisele și le-am făcut bucățele: zahărul a fost o treime din cantitatea de caise pregătită pentru fiert, respectiv cam 400 de grame. 

Jeleu de căpșuni cu coajă de portocală

Știi că a venit vara atunci când vezi în piață căpșuni de-ai noștri, crescuți pe pământ și în aer liber, nu aduși de cine știe unde și copți în hârtie, în lădițele puse frumos în container. Și când apar, parcă nu știi ce să faci să le păstrezi cât mai mult savoarea, să te bucuri de ei și atunci când n-or mai fi.

Cum să reciclezi o ceapă

 

Prin alte părți ale lumii, nu-i nicio rușine să folosești la maximum tot ce ai, inclusiv resturile de la bucătărie. Numai la noi, treaba asta-i îți pune un fel de etichetă de „zgârie-brânză / coate goale / mațe fripte”. 

Dar nu-i nicio rușine în asta: pentru mulți, este vorba despre maximizarea utilizării resurselor și de un mod plăcut de a petrece timpul, meșterind pentru diverse proiecte.

Pâine de secară cu semințe

Când pregătești mai multe feluri de mâncare pentru zilele de sărbătoare, pare mai simplu să mergi să cumperi pâine decât să te apuci să faci una. Dar ce farmec mai are mâncarea bună fără o felie de pâine proaspătă și la fel de bună alături? 

Cam așa am gândit eu zilele astea, pentru Paște... După o prima pâine cumpărată de nevoie, am pus la treabă cuptorul și rețeta mea de pâine de secară cu semințe. Este rețeta la care am ajuns după multe încercări mai mult sau mai puțin reușite petrecute în timp și pe care o iubesc foarte mult. Pe baza ei, pot să improvizez destul de mult fără să greșesc, atâta vreme cât nu modific cantitățile de apă / lapte, făină și drojdie.

Despre Paștele nostru...

Nu-s poate cele mai frumoase, dar sunt pictate de noi, mai cu strâmbături, mai cu lacrimi că dunga nu-i tocmai dreaptă (”parcă atunci când desenam Angry Birds ieșeau mai drepte dungile”). Și că a curs vopseaua roșie peste verde. Și că cea portocalie s-a uscat prea repede. Și că... și că...

Și totuși, sunt cele mai frumoase pentru noi, chiar dacă au dungile strâmbe și vopseaua amestecată pe ici, pe colo. Ne rămând nu doar câteva poze, ci și amintirile timpului petrecut împreună, în căutarea dungii perfecte.

Pentru asta sunt sărbătorile, nu? Pentru lucruri dragi făcute împreună, pentru timp petrecut cu cei dragi și pentru amintiri care rămân dincolo de arhiva virtuală. 

Hristos a înviat și să fiți iubiți, dragilor!

Cadouri comestibile și o carte care mi-a plăcut

Am ieșit din hibernare și, încet încet, îmi dezmorțesc oscioarele și mă îndrept spre bucătărie, să vedem ce mai borcănim anul acesta. Apar legumele și fructele proaspete (eu zic să vă delectați deja cu niște ridichi cu brocoli, după rețeta asta, sunt o nebunie), așa că este o chestiune de timp să mă întorc la hobby-ul meu de vreme caldă. 

Până atunci, dau însă o raită prin biblioteca mea culinară. Cum încă nu-i trecută vremea cadourilor și se și apropie 8 Martie, m-am gândit să vă povestesc câte ceva despre o carte care îmi place mult și care poate fi sursă de inspirație pentru multe caduri foarte personalizate și deloc costisitoare.

Despre autogospodărire, pe timp de criză

De câtva timp mă tot gândesc la cum se aplică la noi ceea ce americanii numesc ”homesteading”, poate și pentru că împrejurarea a făcut să aflu foarte multe despre asta, în vremea în care am lipsit de aici. 

Pe scurt, este vorba despre asigurarea traiului zilnic pe baza a ceea ce propria gospodărie poate produce: de la hrană și până la unelte, mobilier sau haine. Într-un sens mai extins, vorbim despre tot ceea ce permite unei familii să trăiască aproape independent de societatea de consum și cu un minimum de cheltuieli.

Marinată de ardei iuți umpluți cu brânză

Am mai spus că ardeii sunt una dintre cele mai versatile legume, dar și printre cele mai fotogenice: nu cred că am avut fotografii mai frumoase cu altceva decât cu ardei murați cu scorțișoară, usturoi, morcovi, fasole verde sau mai știu eu cu ce. De data asta, nu i-am mai murat, ci i-am umplut cu brânză și i-am pus într-o marinată cu ulei de măsline. 

Așadar, avem nevoie de ardei iuți ceva mai măricei și mai groși, ca de exemplu din soiul Jalapeno (cam 15 am avut), câteva linguri de brânză de vaci, o lingură de unt, una de smântână, câteva frunze de busuioc sau fire de pătrunjel verde, câțiva căței de usturoi, sare, piper, cimbru, câteva boabe de piper, ulei de măsline. Și un cuțit bine ascuțit și cu lama foarte subțire. Iar dacă nu aveți un astfel de cuțit, o pereche de mănuși chirugicale și un cuțit normal. Pentru protecția muncii. :))

Cum am făcut cactusul jeleu

Știți cactușii aceia mari, pe care îi vedem că umplu deșerturile prin filmele americane, da? Când îi văd, mă gândesc la desene animate și la comedii în care personajele fug urlând, cu turul pantalonilor plin de ace cât palma de lungi. De aici și până la jeleuri și bomboane este o cale lungă, pe care eu cu niciun chip nu aș fi văzut-o ușor. Și totuși... am făcut cactusul jeleu. Nu pe de-a întregul, ci doar fructele lui, pe care nu le-am cules din deșerturi nord-americane, ci de pe raft de la Lidl.

Nu glumesc, iar ca să nu înțelegeți altceva, vă și arăt. Despre asta vorbesc când spun fructe de cactus:

Încă o zacuscă: din fasole

Acum mai bine de o lună, o prietenă s-a ținut de capul meu să îi pregătesc niște zacuscă. Multe borcane, cu zacuscă de patru feluri, nu se încurca ea cu degustări. Și atâta s-a ținut de mine că mi-am suflecat mânecile și am produs o cantitate industrială de zacuscă din care am arătat și pe aici câte ceva. Dar nu tot... Ultimul soi de zacuscă borcănită anul ăsta a fost cu fasole. La ora asta, au rămas din ea doar amintirea și un borcan gol. Noroc că poze am făcut la timp!

Am pus fasole, ceapă, ardei copt și roșii în cantități egale, iar vinete undeva la un sfert din câtă ceapă am avut. În principiu, diferențele nu sunt determinante între felurile de zacuscă, mai ales dacă faceți ca mine și puneți în toate și un pic de vânătă coaptă. Și atunci, care-i treaba cu zacusca asta?

Semințe de dovleac coapte cu scorțișoară (video)

Toamnă, dovleci, portocaliu, arămiu și altele asemenea în jur. În această notă, haideți să vedem o rețetă interesantă și foarte simplă de semințe de dovleac coapte cu mirodenii, pentru ronțăială atunci când este prea frig să stai afară, iar canapeaua din sufragerie pare cel mai confortabil loc din lume. 

Pe scurt, avem semințele de dovleac spălate și uscate, scoțișoară, ghimbir, zahăr brun și unt topit, care se amestecă bine și se dau la cuptor, pentru 5-10 minute, într-o tavă stropită cu ulei.

Mai că simt și mirosul...

Mă găsiți pe canapea. :)

Zacuscă din morcovi

Mi-a luat mai mult de un weekend întreg să răpun trei sacoșe mari cu vinete, roșii și ardei și să scot din ele patru feluri de zacuscă. Despre două am mai povestit (cu vinete și cu dovlecei), așa că nu reiau. Celelalte două au fost cu morcovi și cu fasole, iar despre prima dintre acestea - zacusca din morcovi - veți afla în continuare.

Aveți nevoie de ardei, morcov, ceapă, vinete, roșii, ulei, frunze de țelină, usturoi, condimente (boabe de piper, frunze de dafin, plus ce mai vreți voi) și, sigur, sare. 

În primul rând, cantitățile nu sunt bătute în cuie, ci pot varia după cum vă place. Proporția potrivită însă mi s-a părut a fi următoarea: ardei gras și roșii în cantități egale (un kilogram din fiecare, să spunem), ceapă, morcov și vinete la jumătate (jumătate de kilogram din fiecare). În al doilea rând, nu este obligatoriu să puneți și vinete, însă el dau o aromă specială și leagă mai bine zacusca.

Ardei iuți marinați cu piper

Am spus mereu că ardeii sunt, alături de roșii, printre cele mai fotogenice legume. Și printre cele mai versatile, pentru că îi poți pregăti în nenumărate feluri. Și, dacă tot am început cu topurile, aș pune ardeii iuți pe primele locuri și în clasamentul plantelor agresive (la paritate cu măceșul, zic eu), pentru că pielea se resimte serios în urma impactului cu nervurile și semințele lui.

De data asta, am conservat ardeii iuți copți în ulei de măsline împănat bine cu boabe de piper. 

Pe scurt, am copt ardeii pe tablă, apoi i-am lăsat să se sufoce puțin, cu sare deasupra, ca să fie mai ușor de curățat. Coaja - destul de rezistentă - s-a desprins apoi ușor, lăsând libere limbile ardeilor iuți, prilej de joacă și glume pentru piticul care mișuna prin bucătărie.

Ulei cu busuioc și usturoi

Știți că uleiul de măsline poate fi utilizat și pentru conservare. Dar știați că există situații în care uleiul este singurul mod în care poți păstra aroma, savoarea, gustul unei plante? Așa se întâmplă în cazul busuiocului, care doar conservat în ulei rămâne aromat cum îl știm. 

Rețeta de față - ulei aromatizat cu busuioc și usturoi - a fost un joint-venture să spunem, din care au câștigat și uleiul, și busuiocul. Uleiul a depășit statutul de umplutură și a devenit pionul principal, în timp ce busuiocul și-a păstrat aroma, completând olfactiv, în mod extraordinar, consistența uleiului. Aa, și mai avem usturoiul: legumă (o fi legumă, totuși?) cu rol auxiliar, rămasă în planul doi, fără pretenții ori supărare.

Broccoli marinat, cu busuioc verde

Am să vă povestesc despre o rețetă rapidă, pentru zilele în care cheful de stat în bucătărie cunoaște o involuție semnificativă. Să fim serioși, ni se întâmplă tuturor, nu?

Așadar, să nu mai pierdem timpul prin bucătărie și să trecem la treabă, cu un buchet mare de broccoli, câteva linguri de ulei de măsline, câteva lingurițe de oțet balsamic și una de muștar franțuzesc, un pic de apă (pentru diluarea sosului), un cățel de usturoi și o ceapă mică, plus ceva sare, piper și o mână de busuioc verde, proaspăt.

Broccoli trebuie fiert în apă sărată atât cât să nu fie tare (4-5 minute de clocot), lăsându-l - precum pastele - ”al dente”. Între timp, uleiul, muștarul, sare și piperul, oțetul și apa, împreună cu usturoiul zdrobit și ceapa tăiată fin compun o vinegretă care îmbracă perfect leguma. Deasupra merge busuiocul tăiat fin și... asta e!

Poftă bună!

P.S. Dacă totuși vă încearcă dorința de broccoli marinat și în ocazii simandicoase, dați-i jumătate de oră de îmbăiat în vinegretă. Îi face bine la ten și îi reduce din paloarea căpătată la fiert. :))) Iar după aceea va face o foarte bună impresie și va poza, fotogenic, lângă friptura de porc ori peștele pane.

Porc cu miere și rozmarin, la grătar

Zice-se că ”porcul este cea mai bună legumă”. Nu știu sigur dacă este așa, însă pot confirma că poți face niște fripturi tare bune din porc, mai ales dacă știi cum să îl îmbălsămezi și îl lași la marinat preț de câteva ore.

O variantă este să ieșiți din clasicul amestec sare - piper - cimbru și să încercați porcul cu miere și rozmarin, o combinație care îmbină arome dulci cu cele picante. De pregătit musai cu câteva ore înainte de masa copioasă, ca să aibă timp porcul să prindă ce trebuie din ingredientele despre care vom vorbi.

Mai întâi, aveți nevoie de carne de porc. Nu mă pricep la carmangerie, așa că vă las pe voi să alegeți: mușchiuleț, antricot sau - de ce nu? - coaste. Eu am ales mușchiulețul, gros de două degete (de-ale mele, cam firave), tăiat în bucăți de-o palmă și crestat ușor cu un cuțit. Pentru cele 7-8 bucăți de mușchiuleț, am mai avut 5-6 linguri de ulei de măsline, 2-3 linguri de sos de soia, 2 linguri de miere, 2 linguri de suc de lime, 3 căței de usturoi tăiați mărunt, sare și piper de Cayenne după cât vă lasă inima și suportă stomacul.