duminică, 3 martie 2013

Gem de prune cu cardamom

Cel mai greu, când organizezi o ședință foto cu rezultatul muncii în bucătărie, este să nu mănânci din ceea ce pozezi. Este o chestiune dificilă să păzești farfuria sau paharul de propria poftă, iar lucrurile sunt și mai complicate dacă ai lângă tine pe cineva care te întreabă, din zece în zece secunde: ”Acum pot să mănânc?”.
Cam așa au stat lucrurile cu gemul acesta foarte parfumat, făcut din prune și must, cu semințe de cardamom, plus coaja de la jumătate de lămâie și zahăr doar puțin, pentru că  prunele au și zahăr suficient, și pectină să se lege bine gemul.

Am rupt în sferturi prunele și le-am pus într-o cratiță, cu semințele de cardamom, coaja de portocală rasă, mustul și un pic de apă. Ca să vorbesc puțin despre propoții, am avut cam jumătate de kilogram de prune și un pahar de must (adică lichid cât jumătate din cantitatea de fruct). Cât despre cardamom, am desfăcut bobițele și am curățat semințele de membrane, astfel că am adunat nu mai mult de jumătate de linguriță. Aveți grijă cu această mirodenie, pentru că are un gust foarte persistent și poate strica tot efectul dacă este pusă în exces.

Stă la fiert, pe foc mic, mai bine de jumăate de oră, Dați totul la o parte și lăsați la scurs, apoi treceți ce a rămas printr-o strecurătoare cu ochiuri mari, pentru că trebuie să înlăturați astfel cojile și bobițele de cardamom. Puneți iar la fiert, împreună cu zahărul, lăsând pe foc până se leagă, ceea ce se îmtâmplă destul de repede.



Eu nu am scos semințele de cardamom, ci le-am lăsat în gem. Îmi place aroma lor și nu mă deranjează extradorinar nici gustul aspru pe care îl au atunci când de zdrobești. Pare-se că nu numai eu am gândit așa, câtă vreme nu am fost lăsată să duc în liniște o ședință foto...

Later edit: Am fost întrebată, după ce am publicat această rețetă, cum este cardamomul. Costul său destul de ridicat face ca mulți să nu cumpere fără a ști sigur dacă le va plăcea sau nu, nefiind foarte cunoscut la noi. Ca persistență a aromei, aduce cu scorțișoara, dar aroma este puțin diferită, ușoară și foarte puțin mentolată. Semințele, dacă sunt zdrobite, lasă în gură aceeași senzație  precum semințele de strugure.

2 comentarii:

  1. Bine macar ca ai reusit sa mai pozezi ceva :)
    Eu am facut briose zilnic o saptamana jumatate si n-am reusit sa fac poze dceat la una din ele pe care o manca nazdravanul meu cu spor. Mi le fura si le dosea, ne certam pentru ele... de parca nu ar fi ajuns toate in burtica aia mica in care habar nu am cum de au incaput atatea!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oana, asta este cea mai frumoasa parte din executia retetei si motivtia noastra principala, nu? :)

      Ștergere