sâmbătă, 13 aprilie 2013

Lichior din muguri de brad

Acum doi ani, scriam aici despre un sirop de brad preparat in principal in scopuri medicale. Tot atunci, din mugurii pe care îi aveam în exces, am făcut și un lichior. Nu știu ce s-a întâmplat, dar rețeta nu a văzut niciodată lumina online-ului. Și probabil ar fi rămas scufundată în uitare, dacă nu aș fi găsit - salvata undeva, într-un folder într-aiurea - imaginea unei gărgărițe simpatice, rătăcite printre ace verzi împrăștiate în bucătărie. Am căutat, am  găsit și vă arăt acum, cu întârziere și cu regret că nu am cui face poze noi. Lichiorul s-a dus de mult, iar din el au rămas doar câteva imagini cu un watermark vechi cât blogul...

În primul rând, mugurii de brad: spălați bine, ciucure cu ciucure. Dihănii mici se ascund de obicei printre ace, așa că asta nu-i tocmai treabă ușoară sau pentru oameni grăbiți. Rășina încă-i tânără, dar promite mult lipici, așa că mâinile adună cu sârg urme de brad tânăr. Muuuult săpun și apă caldă recomand drept leac.
Abia acum putem trece mai departe. Cu mugurii puși în robotul de bucătărie, ca să îi franjureze bine și să scoată sucul la iveală. Apoi totul intră într-un boran, cu bețe de scorțișoară și cuișoare deasupra și alcool alimentar sau țuică. Cât? Cât trebuie ca lichidul să acopere tot, iar la final, să obții o băutură bună prin amestecul cu siropul cu zahăr. Depinde cât de tare este alcoolul și cât de puternic vreți să fie lichiorul, la final.
Eu am pus țuică de circa 40 de grade și am lăsat borcanul să stea și să aștepte. O săptămână, două trei, la loc răcoros (în jur de 15 grade), până să vină și siropul.
Și a venit un sirop din apă şi zahăr ţinute pe foc până s-a topit zahărul, apoi răcit ca să nu opărim ce a mai rămas din acele verzi de brad, macerate în alcool. Cât sirop? De două ori mai mult decât țuica (adică o parte țuică și două sirop). Și a urmat încă o săptămână de așteptare.
Ce am obținut? Un lichior cu aromă mentolată, rășinoasă chiar, ceea ce era de așteptat. Cu un gust bunicel, dar apropiat de nota medicamentoasă a siropului de brad.
Nu mai știu când și cum s-a terminat. Știu însă că am tras niște gâturi serioase din sticlă când nasul îmi era prea îndărătnic să mai asculte de batiste ori decongestionante. Și a mers...
 

4 comentarii:

  1. Nu m-as fi gandit ca mugurii de brad merg cu scortisoara si cuisoare. Noroc ca mai e putin pana pot sa ii culeg ; ii voi testa si in varianta asta. Nu-s mare bautoare, da' racita stiu ca sunt destul de des!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oana, exact acesta este motivul pentru care am facut si eu lichiorul.

      Ștergere
  2. Super idee, Gabi! Mie imi plac digestivele si, in general, bauturile amare, deci nu cred sa ma deranjeze foarte tare o nota usor medicamentoasa. :))
    Cum de vreo doi ani tot planuiesc sa fac siropul de muguri de brad, poate ma invrednicesc in primavara asta. Si-atunci opresc o mana de muguri si pentru un strop de lichior, cu atat mai mult daca-i eficient in caz de raceala.
    Zi faina, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te ajuta si in caz de raceala, roxana. As putea spune ca are doua valente: izul medicinal si efectul alcoolului. :)))

      Ștergere