Reţete de la bunica: un altfel de compot de vişine

Mi-am adus aminte de această reţetă vorbind cu cineva despre diverse mâncăruri făcute de bunica, în vremea copilăriei mele, în nordul Moldovei. Pe atunci, universul meu culinar se întindea între câteva puncte bine stabilite: borş de sfeclă roşie, mâncare de ardei copţi, sirop de zmeură şi acest compot. Nu mâncam vişinele crude pentru că erau acre, dar aşteptam în fiecare vară să se coacă, să-mi facă bunica un altfel de compot.
Reţeta poate fi îmbunătăţită acum cu tot felul de mirodenii, dar - pentru mine, cel puţin - nu ar mai avea savoarea vişinelor acre din fundul curţii şi nici mirosul de vacanţă în nordul Moldovei. De aceea, îl fac exact aşa cum îl făcea bunica...
Am avut aprope un kilogram de vişine, câteva linguri de zahăr, vreo două-trei linguriţe de esenţă de rom şi o mână de mălai.

Am pus la fiert apa şi zahărul, iar apoi am adăugat vişinele. Când compotul a dat în clocot, am pus mălaiul. Trebuie amestecat din când în când, ca să nu se formeze cocoloaşe, dar cu grijă, să nu zdrobiţi fructele.

Compotul este gata când fructele s-au decolorat, iar mălaiul a luat din culoarea lor şi a devenit roz. Când este fiert suficient, trebuie să aibă consistenţa unei mămăligi foarte subţiri sau a laptelui cu griş. Se ia de pe foc şi se adaugă esenţa de rom, apoi se pune la răcit.

Se mănâncă rece. Aşa se simte mai bine gustul vişinelor.